ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3114/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele; Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești la data de 4 iulie 2014 sub nr. 4435/270/2014 creditoarea B.N. a solicitat, prin BEJ B.D., în temeiul dispozițiilor art 665 alin. (1) C. proc.

civ., în contradictoriu cu debitoarea SC OP, încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 935/2011 pronunțată în Dosarul nr. 506/110/2009 de Curtea de Apel Bacău, pentru debitul constând în "partea cuvenită din cota de profit de 5% pentru perioada 2005 - 2007, suma actualizată cu indicele de inflație la data plății", în toate modalitățile de executare, inclusiv imobiliară, față de debitoarea SC OP. Prin încheierea de ședință din 3 iulie 2014 pronunțată în Dosar nr. 4435/270/2014 s-a dispus disjungerea cererii având ca obiect executarea silită mobiliară de cererea având ca obiect executarea silită imobiliară, formându-se Dosarul cu nr. 4786/270/2014 având ca obiect cerere încuviințare executare silită mobiliară.

Prin Încheierea nr. 2880 din 24 iulie 2014 pronunțată în Dosar nr. 4786/2702014 Judecătoria Onești a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moinești, reținând că, raportat la dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se aftă biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", coroborate cu dispozițiile art. 819 din același cod, potrivit cărora în cazul urmăririi silite imobiliare "executorul judecătoresc va solicita de îndată instanței de executare în circumscripția căreia se află imobilul încuviințarea urmăririi lui silite", rezultă că, în cazul urmăririi silite mobiliare instanța de executare este instanța în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea.

Prin Sentința din 19 august 2014 pronunțată în Dosar nr. 4786/270/2014 Judecătoria Moinești a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, reținând că art. 650 alin. (1) C. proc. civ. care stabilea competența teritorială de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curții Constituționale publicată în M. Of.

nr. 529 din 16 iulie 2014. În atare situație, competența de soluționare a cauzei este cea de la domiciliul/sediul debitorului, care, în speță, este în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sector 1 București, Prin Sentința nr. 15759 din 29 septembrie 2014 pronunțată în Dosar nr. 42070/299/2014 Judecătoria Sector 1 București a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la ICCJ, reținând că cererea de încuviințare a executării silite a fost înregistrată la instanța de judecată la data de 4 iulie 2014, deci, anterior publicării deciziei prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., sens în care instanța competentă a soluționa cauza este cea în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, respectiv, Judecătoria Moinești.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, pentru argumentele ce succed: Potrivit art. 650 alin. (1) C. proc. civ. în forma inițială "Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel". Dispozițiile textului legal anterior citat au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2014, dată de la care statuarea conținută în respectiva decizie a devenit obligatorie pentru instanțe.

Este adevărat că data învestirii instanței de judecată, inițial judecătoria Onești, cu cererea de încuviințare a executării silite, este 4 iulie 2014, dar această instanță a declinat, prin Încheierea din 24 iulie 2014, competența de soluționare a cauzei către Judecătoria Moinești, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la data de 31 iulie 2014. Această instanță, la rândul său a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București la data de 19 august 2014, conflictul negativ fiind constatat ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Moinești și Judecătoria Sector 1 București. Rezultă că la data dezînvestirii Judecătoriei Moinești, și anume, 19 august 2014, dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc.

civ. erau declarate neconstituționale, iar decizia de neconstituționalitate publicată în Monitorul Oficial, estimările consacrate prin această decizie fiind obligatorii pentru instanțe. Ca atare, chiar dacă la data învestirii primei instanțe prevederile art. 650 C. proc. civ. erau în vigoare, ele nu mai puteau constitui temei pentru dezînvestirea Judecătoriei Sector 1 București la momentul la care decizia de declarare a neconstituționalității textului menționat fusese publicată în M. Of. (potrivit art. 147 din Constituția României). Așa fiind, prin raportare la dispozițiile art. 528 alin. (1) și (2) C. proc. civ. conform cărora „1) Cererile necontencioase care sunt în legătură cu o cauză în curs de soluționare sau soluționată deja de o instanță ori care au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanțe se vor îndrepta la acea instanță.

2) În celelalte cazuri, competența instanței și soluționarea incidentelor privind competența sunt supuse regulilor prevăzute pentru cererile contencioase", coroborate cu dispozițiile art. 107 din același cod, potrivit cărora „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", rezultă că instanța competentă în soluționarea prezentei cauze este cea de la domiciliul/sediul debitorului. Aceste dispoziții vin să fie confirmate de art. 21 din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea unor acte normative conexe publicată în M. Of.

al României, Partea I nr. 753 din 16 octombrie 2014, ce a modificat alin. (3) al art. 650 C. proc. civ. în sensul că „instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel." Cum potrivit actelor de la dosar sediul debitoarei SC OP se află în municipiul București, în circumscripția Judecătoriei Sector 1, și s-a aflat în această circumscripție teritorială inclusiv la data sesizării organului de executare, competența de soluționare a cauzei se va stabili în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2014. Procesat de GGC - LM