ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3114/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Onești la data de 4 iulie 2014 sub nr. 4435/270/2014 creditoarea B.N. a

solicitat, prin BEJ B.D., în temeiul dispozițiilor art 665 alin. (1) C. proc.

civ., în contradictoriu cu debitoarea SC OP, încuviințarea executării silite a

titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 935/2011 pronunțată în Dosarul

nr. 506/110/2009 de Curtea de Apel Bacău, pentru debitul constând în

"partea cuvenită din cota de profit de 5% pentru perioada 2005 - 2007,

suma actualizată cu indicele de inflație la data plății", în toate

modalitățile de executare, inclusiv imobiliară, față de debitoarea SC OP.

Prin încheierea de

ședință din 3 iulie 2014 pronunțată în Dosar nr. 4435/270/2014 s-a dispus

disjungerea cererii având ca obiect executarea silită mobiliară de cererea având

ca obiect executarea silită imobiliară, formându-se Dosarul cu nr.

4786/270/2014 având ca obiect cerere încuviințare executare silită mobiliară.

Prin Încheierea nr.

2880 din 24 iulie 2014 pronunțată în Dosar nr. 4786/2702014 Judecătoria Onești

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Moinești, reținând că, raportat la dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora "instanța de executare este judecătoria în

circumscripția căreia se aftă biroul executorului judecătoresc care face

executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", coroborate

cu dispozițiile art. 819 din același cod, potrivit cărora în cazul urmăririi

silite imobiliare "executorul judecătoresc va solicita de îndată instanței

de executare în circumscripția căreia se află imobilul încuviințarea urmăririi

lui silite", rezultă că, în cazul urmăririi silite mobiliare instanța de

executare este instanța în circumscripția căreia se află biroul executorului

judecătoresc care face executarea.

Prin Sentința din 19

august 2014 pronunțată în Dosar nr. 4786/270/2014 Judecătoria Moinești a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1

București, reținând că art. 650 alin. (1) C. proc. civ. care stabilea

competența teritorială de soluționare a cererilor de încuviințare a executării

silite în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia se află biroul

executorului judecătoresc care face executarea a fost declarat neconstituțional

prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curții Constituționale publicată în M.

Of. nr. 529 din 16 iulie 2014. În atare situație, competența de soluționare a

cauzei este cea de la domiciliul/sediul debitorului, care, în speță, este în

circumscripția teritorială a Judecătoriei Sector 1 București,

Prin Sentința nr.

15759 din 29 septembrie 2014 pronunțată în Dosar nr. 42070/299/2014 Judecătoria

Sector 1 București a constatat ivit conflictul negativ de competență și a

înaintat dosarul la ICCJ, reținând că cererea de încuviințare a executării

silite a fost înregistrată la instanța de judecată la data de 4 iulie 2014,

deci, anterior publicării deciziei prin care s-a constatat

neconstituționalitatea dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., sens în

care instanța competentă a soluționa cauza este cea în circumscripția căreia se

află biroul executorului judecătoresc care face executarea, respectiv,

Judecătoria Moinești.

Înalta Curte,

competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art.

135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Sector 1 București, pentru argumentele ce succed:

Potrivit art. 650

alin. (1) C. proc. civ. în forma inițială "Instanța de executare este

judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc

care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Dispozițiile textului

legal anterior citat au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 348

din 17 iunie 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 529 din 16

iulie 2014, dată de la care statuarea conținută în respectiva decizie a devenit

obligatorie pentru instanțe.

Este adevărat că data

învestirii instanței de judecată, inițial judecătoria Onești, cu cererea de

încuviințare a executării silite, este 4 iulie 2014, dar această instanță a

declinat, prin Încheierea din 24 iulie 2014, competența de soluționare a cauzei

către Judecătoria Moinești, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la data

de 31 iulie 2014. Această instanță, la rândul său a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București la data de 19

august 2014, conflictul negativ fiind constatat ca urmare a declinărilor

reciproce între Judecătoria Moinești și Judecătoria Sector 1 București.

Rezultă că la data

dezînvestirii Judecătoriei Moinești, și anume, 19 august 2014, dispozițiile

art. 650 alin. (1) C. proc. civ. erau declarate neconstituționale, iar decizia

de neconstituționalitate publicată în Monitorul Oficial, estimările consacrate

prin această decizie fiind obligatorii pentru instanțe.

Ca atare, chiar dacă

la data învestirii primei instanțe prevederile art. 650 C. proc. civ. erau în

vigoare, ele nu mai puteau constitui temei pentru dezînvestirea Judecătoriei

Sector 1 București la momentul la care decizia de declarare a

neconstituționalității textului menționat fusese publicată în M. Of. (potrivit

art. 147 din Constituția României).

Așa fiind, prin

raportare la dispozițiile art. 528 alin. (1) și (2) C. proc. civ. conform

cărora „1) Cererile necontencioase care sunt în legătură cu o cauză în curs de

soluționare sau soluționată deja de o instanță ori care au ca obiect eliberarea

unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanțe se vor

îndrepta la acea instanță. 2) În celelalte cazuri, competența instanței și

soluționarea incidentelor privind competența sunt supuse regulilor prevăzute

pentru cererile contencioase", coroborate cu dispozițiile art. 107 din

același cod, potrivit cărora „Cererea de chemare în judecată se introduce la

instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă

legea nu prevede altfel", rezultă că instanța competentă în soluționarea

prezentei cauze este cea de la domiciliul/sediul debitorului.

Aceste dispoziții vin

să fie confirmate de art. 21 din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și

pentru modificarea unor acte normative conexe publicată în M. Of. al României,

Partea I nr. 753 din 16 octombrie 2014, ce a modificat alin. (3) al art. 650 C.

proc. civ. în sensul că „instanța de executare este judecătoria în a cărei

circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul

sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune

altfel."

Cum potrivit actelor

de la dosar sediul debitoarei SC OP se află în municipiul București, în

circumscripția Judecătoriei Sector 1, și s-a aflat în această circumscripție

teritorială inclusiv la data sesizării organului de executare, competența de

soluționare a cauzei se va stabili în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București,

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - LM