ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 337/2014

Asupra

recursului de față;

În baza

actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 742 din

10 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, în

baza art. 522

1

C. proc. pen., raportat la art. 404-art. 408 C. proc.

pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de rejudecare a cauzei ce a

format obiectul Dosarului penal nr. 43614/3/2009 al Tribunalului București, secția

l penală, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 171 din 8 martie 2010,

decizia penală nr. 276/A din 21 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția

a ll-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 1573 din 19 aprilie 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție. Petentul condamnat A.G. a suferit o

condamnare de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) cu referire la art. 2 pct. 2 lit. b)

din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (trafic de

minori).

Petru a

pronunța această soluție, instanța fondului a invederat faptul că în cauză, nu

sunt îndeplinite prevederile art. 522

1

C. proc. pen., la secțiunea

„rejudecarea în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de

arestare”.

Împotriva

acestei soluții, a declarat apel petentul condamnat, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale,

privind revizuirea sentinței penale nr. 171 din 8 martie 2010, pronunțată de

către Tribunalul București, secția I penală (Dosar nr. 43614/3/2009) definitivă

prin decizia, penală nr. 1573 din 19 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casare și

Justiție, secția penală.

Petentul a

invederat faptul că nu a știut de proces, că acesta s-a derulat cu lipsă de

procedură, el fiind plecat de 15 ani în Spania și nemailocuind la adresele

indicate în dosar.

În concluzie,

soluția în ceea ce îl privește s-a judecat cu lipsă de procedură, el neputând

fi astfel beneficiatul prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., primind o pedeapsă foarte mare, de 10 ani închisoare.

Din actele

dosarului, a rezultat că într-adevăr, petentul condamnat nu a fost prezent la

judecarea în fond a cauzei sale, iar la rămânerea definitivă a sentinței penale

nr. 171 din 8 martie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția l penală

(Dosar nr. 43614/3/2009), s-a emis un mandat de executare a pedepsei închisorii

de 10 ani de către Tribunalul București, secția a ll-a penală, nr. 284 din 21

aprilie 2011, care nu a putut fi pus în executare.

A fost

identificat, astfel cum a rezultat din procesul-verbal încheiat de către I.P.J.

Bihor, Serviciul de Investigații Criminale-Urmăriri, la data de 9 mai 2012, ora

10:00.

S-a emis un

mandat european de arestare pe numele petentului, din 24 septembrie 2009,

totuși la data de 9 mai 2012, petentul a fost identificat de autoritățile

române, la Vama S., în sensul intrării în România și, astfel, a fost arestat,

întrucât autoritățile române îl urmăreau în baza mandatului arestare preventivă

din 11 martie 2009, emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, pentru

că a fost pus în urmărire internațională la data de 20 mai 2009.

Pentru a aplica

procedura prevăzută de art. 522

1

C. proc. pen., vizând „rejudecarea în

caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare” s-a reținut

că este necesară existența unei extrădări sau predări în baza unui mandat european

de arestare, ori în cauza dedusă judecății, deși s-a emis mandatul european de arestare,

el nu a fost pus în executare, petentul condamnat a fost ridicat de poliție, ca

urmare a identificării lui în Vama S. Nu a fost extrădat sau predat în baza mandatului

european de arestare din 24 aprilie 2009 (Dosar nr. 3996/3/2009).

Într-adevăr, petentul

a recunoscut fapta în scopul de a beneficia de prevederile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Curtea, în raport

cu cele învederate, a constatat că apelul formulat este nefondat și în baza

art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. l-a respins, apreciindu-se că în cauză nu

sunt incidente prevederile art. 522

1

C. proc. pen.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul A.G.

La termenul din

data de 29 ianuarie 2014 recurentul condamnat fiind prezent în fața instanței de

recurs, aflat în stare de deținere și asistat de apărătorul desemnat din oficiu

a solicitat, ca instanța să ia act de retragerea recursului declarat împotriva deciziei

penale nr. 322/A din 18 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a Il-a

penală.

Așa fiind, având

în vedere dispozițiile art. 385

4

alin. (2) cu referire Ia art. 369 C.

proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs,

oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat în condițiile arătate în

textul de lege menționat, constatând îndeplinite cerințele respective, Înalta

Curte urmează a lua act de manifestarea de voință a recurentului condamnat, valabil

exprimată, de retragere a recursului formulat de condamnatul A.G. împotriva deciziei

penale nr. 322/A din 18 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a ll-a

penală.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul condamnat A.G. la plata sumei de 400

RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

la act de declarația

de retragere a recursului formulat de condamnatul A.G. împotriva deciziei penale

nr. 322/A din 18 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală.

Obligă recurentul

condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 29 ianuarie 2014.