ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1160 din 17 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București

în Dosarul nr. 27014/300/2013, s-a dispus, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) din C. proc. pen., respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petenta Asociația de proprietari X în contradictoriu cu intimatul C.V. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 2042/P/2012 din data de 03 ianuarie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, modificată prin rezoluția nr. 599/II-2/2013 din data de 07 martie 2013 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și menținută prin rezoluția nr. 847/II-2/2013 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

A fost menținută ca legală și temeinică rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, astfel cum a fost modificată.

În temeiul art. 192 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligată petenta la plata sumei de 100 de lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în esență că, astfel cum rezultă din analiza plângerii și a materialului probatoriu administrat în faza actelor premergătoare, rezoluția atacată este legală și temeinică.

Astfel, a reținut instanța că petenta a formulat la data de 31 martie 2009 plângerea nr. 1635479/2009 împotriva aceleiași persoane și pentru aceleași fapte, respectiva plângere fiind soluționată prin rezoluția nr. 4952/P/2009 din data de 07 octombrie 2009, de neîncepere a urmăririi penale față de C.V., în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215, art. 246, art. 248, art. 248

1

, art. 249 C. pen., art. 260, art. 289 și art. 292 C. pen.

S-a mai arătat în sentința Judecătoriei că pentru faptele sesizate în Dosarul nr. 4952/P/2009 a fost dispusă soluția de neîncepere a urmăririi penale, menținută în urma căilor de atac introduse de persoana vătămata și că Dosarul nr. 2042/P/2012 cuprinde o plângere având identitate de obiect si persoane cu cel mai sus menționat, indiferent de încadrarea juridica data faptelor, rezultând că potrivit principiului non bis in idem o persoana nu poate fi condamnată de două ori pentru comiterea aceleiași fapte.

S-a avut în vedere că obiectul Dosarului nr. 4952/P/2009 a fost cercetarea aceleiași situații de fapt învederate de către petenta cu cele din Dosarul nr. 2042/P/2012 față de aceeași persoană, respectiv intimatul C.V., fără intervenirea unor aspecte noi.

Referitor la identitatea faptei materiale, s-a observat că în ambele plângeri petenta a reclamat faptul că, în cadrul unui proces civil al asociației îndreptat împotriva unor colocatari din bloc (respectiv familia T.), expertul contabil C.V. a întocmit un raport de expertiză contabilă care nu a reflectat realitatea.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta Asociația de proprietari X, prin reprezentant legal R.A., care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie și nelegalitate, solicitând, în esență, admiterea plângerii.

Prin decizia penală nr. 332/A din 17 martie 2014 Curtea de Apel București, secția a II-a penala,

a respins ca inadmisibil apelul declarat de petenta Asociația de proprietari X prin reprezentant R.A. împotriva sentinței penale nr. 1160 din 17 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București și totodată, a obligat apelanta la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel. București a reținut, în esență, că hotărârea pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) din C. proc. pen. anterior este definitivă în raport de dispozițiile art. 278

1

alin. (10) din același cod, nefiind susceptibilă de a fi exercitată vreo cale de atac, constatând, așadar, că este inadmisibil apelul formulată de petenta împotriva sentinței primei instanțe.

Împotriva acestei decizii, petenta a înțeles să formuleze contestație întemeiată pe dispozițiile art. 425

1

C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22 mai 2014, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 26 septembrie 2014.

În ședința publică din data de 26 septembrie 2014, Înalta Curte a calificat calea de atac exercitată de petentă ca fiind apel, pentru considerentele expuse în practicaua prezentei decizii, și totodată, a pus în discuție admisibilitatea apelului de față.

Examinând actele și lucrările dosarului sub aspectul pus în discuție din oficiu, Înalta Curte constată că apelul formulat este inadmisibil, pentru următoarele considerente.

Prin decizia penală a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost respins ca inadmisibil apelul formulat de petenta Asociația de proprietari X prin reprezentant R.A. împotriva sentinței penale pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 în Dosarul nr. 27014/300/2013.

În materie penală, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești pot fi exercitate în condițiile strict prevăzute de normele de procedură.

În privința sentinței penale atacate, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

În materia apelului, inadmisibilitatea intervine, în principal, în două situații, respectiv când apelul este îndreptat împotriva unei hotărâri nesusceptibile de apel și când a fost declarat de o persoană care nu are calitatea procesuală de a apela. Acestora li se adaugă și cazurile în care titularul dreptului de apel depășește limitele în care i se recunoaște dreptul său de apel, precum și cele în care se declară apel împotriva unei hotărâri pe care aceeași parte o atacase anterior printr-un alt apel.

În speță, hotărârea atacată face parte din categoria celor care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu apel sau nu sunt supuse niciunei căi de atac, astfel că prin promovarea apelului de față, petenta Asociația de proprietari X a încălcat principiul unicității căii de atac prevăzut de lege.

De asemenea, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare.ca o soluție inadmisibilă în ordinea de-drept.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. l lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil apelul declarat de contestatoarea Asociația de proprietari X din București împotriva Deciziei penale nr. 332/A din data de 17 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelanta contestatoare la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatoarea Asociația de proprietari X din București împotriva Deciziei penale nr. 332/A din data de 17 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2014.