ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2442/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 26 din 04 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Covasna în Dosarul nr. 547/119/2011* s-a dispus în baza art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., admiterea acțiunii civile formulată de partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov și, în consecință, a fost obligat inculpatul F.I. să plătească acesteia suma de 66.324 RON despăgubiri civile, la care se adaugă majorări de întârziere, începând cu data de 20 ianuarie 2011 și până la data plății efective a debitului. S-a respins cererea părții civile Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, privind obligarea societății F.T.S.

Kft Ungaria, în solidar, cu inculpatul F.I. la plata despăgubirilor civile. În baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către L.L. Zrt Ungaria a autoturismului marca B., anul de fabricație 2004, aflat în custodia I.P.J. Covasna în baza procesului-verbal din 27 ianuarie 2011 și a dovezii din 27 ianuarie 2011. S-a respins cererea părții civile Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov privind instituirea sechestrului asigurător asupra autoturismului marca B., anul de fabricație 2004, proprietatea L.L. Zrt Ungaria, aflat în custodia I.P.J. Covasna în baza procesului-verbal din 27 ianuarie 2011 și a dovezii din 27 ianuarie 2011. În baza art. 163 C. proc.

pen. raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a instituie măsura asigurătorie a sechestrului asupra sumelor de bani ridicate de la inculpatul F.I., respectiv asupra sumei de 270 RON, consemnată la C. Bank SA - Sucursala Sfântu Gheorghe potrivit chitanței din 25 ianuarie 2011 și a recipisei de consemnare din 25 ianuarie 2011 și asupra sumei de 1.050 euro, consemnată la C. Bank SA - Sucursala Sfântu G heorghe potrivit chitanței din 25 ianuarie 2011 și a recipisei de consemnare din 25 ianuarie 2011, precum și asupra sumelor de 2.695 forinți și 6,5 kuna, aflate la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Covasna, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune. În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen.

s-a dispus confiscarea specială a cantității de 5.720 pachete de țigarete, nemarcate fiscal în România, aflate în camera de corpuri delicte a I.P.J. Covasna, conform dovezii din 20 ianuarie 2011. În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. cu aplicarea art. 109 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției autoturismului marca B., menționate în dovada din 27 ianuarie 2011, aflate în Camera de corpuri delicte a I.P.J. Covasna. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului 300 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, onorariul apărătorului din oficiu, s-a suportat din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul F.I. să plătească societății L.L. Zrt Ungaria, reprezentată de către S.A., în baza mandatului de reprezentare din 30 mai 2012, suma de 780 RON cheltuieli judiciare. În baza art. 190 alin. (4) și (5) C. proc. pen., onorariul interpretului de limba maghiară H.H.M., s-a suportat din fondul special al Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna cu nr. 10/P/2010 din data de 07 februarie 2011, înregistrat pe rolul Tribunalului Covasna la data de 07 februarie 2011, sub nr. 547/119/2011, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul F.I., pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, art. 296 1 alin. (1) lit. l), raportat la art. 296 1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003, art. 16 din Legea nr. 104/2008, art. 17 alin. (1) din Legea nr. 104/2008 și art. 17 alin. (2) din Legea nr. 104/2008, toate cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C. pen.

Prin actul de sesizare al instanței s-a reținut, în esență, faptul că, la data de 20 ianuarie 2011, inculpatul F.I. a fost depistat pe raza județului Covasna, pe DN 13 E, între localitățile Vâlcele și Sfântu Gheorghe, în timp ce conducea autoturismul marca B., în care deținea, nelegal, 114.400 buc. țigarete netimbrate, prin care a cauzat bugetului consolidat al statului un prejudiciu total de 66.324 RON, din care 35,885 RON accize, 13.173 RON taxe vamale și 17.265 RON T.V.A., cu care partea civilă A.N.A.F., prin Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Covasna s-a constituit parte civilă în cauză. Prin actul de sesizare s-a mai reținut că inculpatul deținea în autoturismul condus și substanțe aflate pe „lista interzisă” pe care le-a introdus din Ungaria în România.

Prin sentința penală nr. 19 din 07 aprilie 2011 a Tribunalului Covasna, pronunțată în Dosarul nr. 547/119/2011, în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, raportat la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., inculpatul F.I., a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile. În baza art. 296 1 alin. (1) lit. l), raportat la art. 296 1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003, raportat la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII, fără a fi marcate, peste limita a 10.000 țigarete.

În baza art. 16 din Legea nr. 104/2008, raportat la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 600 RON amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de transport și deținerea de steroizi anabolici sintetici fără drept. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 104/2008, raportat la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 400 RON amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de introducerea în țară de substanțe cuprinse în „lista interzisă”, fără drept. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 104/2008, raportat la art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 600 RON amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de introducerea în țară de steroizi anabolici sintetici. În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. d) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a aplicat inculpatului F.I. pedeapsa cea mai grea aceea de 6 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 2 ani și 6 luni, ce constituie termen de încercare, stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului. În conformitate cu art. 359 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat din data de 20 ianuarie 2011 până la data de 14 martie 2011. S-a revocat măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi țara. Inculpatul F.I. a fost obligat, în solidar, cu partea responsabilă civilmente F.T.S. Kft, să plătească părții civile Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Covasna, suma de 66.324 RON despăgubiri civile, la care se adaugă majorări de întârziere începând cu data de 20 ianuarie 2011 și în continuare până la data plății efective a debitului.

S-a respins cererea formulată de Ministerul Public privind confiscarea specială, conform art. 118 lit. a) și b) C. pen., a autoturismului marca B. S-a respins cererea formulată de inculpat privind restituirea autoturismului marca B., proprietatea părții responsabile civilmente F.T.S. Kft. În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005, raportat la art. 163 C. proc. pen., s-a dispus înființarea sechestrului asigurător asupra autoturismului marca B., aflat în custodia I.P.J. Covasna, conform procesului-verbal din 27 ianuarie 2011 și a dovezii, și asupra sumelor de 2.695 forinți, 6,5 kuna, depuse la Camera de corpuri delicte a I.P.J.

Covasna; 270 RON consemnată la C. Bank SA - Sucursala Sfântu Gheorghe, cu chitanța din 25 ianuarie 2011; 270 RON consemnată la C. Bank SA - Sucursala Sfântu Gheorghe, cu recipisa din 25 ianuarie 2011; 1.050 euro consemnată la C. Bank SA - Sucursala Sfântu Gheorghe, cu chitanța din 25 ianuarie 2011 și 1.050 euro, consemnată la C. Bank SA - Sucursala Sfântu Gheorghe, cu recipisa din 25 ianuarie 2011. În baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat, în solidar, cu partea responsabilă civilmente F.T.S. Kft să plătească 500 RON cheltuielile judiciare avansate de stat. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lâgnă Tribunalul Covasna și partea responsabilă civilmente F.T.S.

Kft. Prin decizia penală nr. 124/Ap din 02 decembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și partea responsabilă civilmente F.T.S. Kft împotriva sentinței penale nr. 19 din 07 aprilie 2011 a Tribunalului Covasna, care a fost desființează sub aspectul soluției de condamnare a inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 16 și art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 104/2008, al individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și de art. 296 1 alin. (1) lit. l), raportat la art. 296 1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003, al pedepsei rezultante, al termenului de încercare, precum și al aplicării dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005, raportat la art. 163 C. proc.

pen. cu privire la autoturismul marca B., și rejudecând cauza în aceste limite, instanța de apel a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatului F.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de transport și deținere de steroizi anabolici sintetici, fără drept, prevăzută de art. 16 din Legea nr. 104/2008, de introducere în țară de substanțe cuprinse în „lista interzisă”, fără drept, prevăzută de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 104/2008 și de introducere în țară de steroizi anabolici sintetici, prevăzută de art. 17 alin. (2) din Legea nr. 104/2008. De asemenea, instanța de apel, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului F.I., pentru săvârșirea infracțiunii de ascundere a bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., de la 6 luni închisoare la 1 an și 4 luni închisoare, urmare a înlăturării circumstanțelor atenuante, prev. de art. 74 lit. a) și c), 76 lit. d) C. pen. Instanța de apel a majorat și pedeapsa aplicată aceluiași inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII, fără a fi marcate, peste limita a 10.000 țigarete, de la 3 luni închisoare la 8 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus și a aplicat pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 4 luni închisoare. A majorat termenul de încercare, stabilit conform dispozițiilor art. 82 C. pen., de la 2 ani și 6 luni la 3 ani și 4 luni.

A înlăturat din sentința atacată dispoziția referitoare la instituirea sechestrului asigurător asupra autoturismului marca B., aflat în custodia I.P.J. Covasna, conform procesului-verbal din 27 ianuarie 2011 și a dovezii. În baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen., a dispus restituirea către L.L. Zrt., reprezentată de către S.A., în baza procurii speciale din data de 15 iulie 2011, a autoturismului marca B., aflat în custodia I.P.J. Covasna, conform procesului-verbal din 27 ianuarie 2011 și a dovezii. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Împotriva acestei decizii, după expirarea termenul legal, a declarat recurs partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor, pentru Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov.

Prin decizia penală nr. 1753 din 25 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a admis cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurenta-parte civilă Autoritatea Națională a Vămilor, pentru Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov și s-a admis recursul declarat de această parte civilă împotriva deciziei penale nr. 124/Ap din 02 decembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, care a fost casată numai sub aspectul soluționării laturii civile și s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

În motivarea deciziei, instanța de recurs a reținut că judecata a avut loc cu încălcarea dispozițiilor referitoare la legala citare, partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov nefiind citată, deși aceasta încă la instanța de fond, prin precizarea depusă, a arătat că ea este cea care are calitate de parte civilă, indicând și adresa unde dorește să fie citată, instanțele au continuat să citeze Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Covasna, deși aceasta nu are personalitate juridică și este subordonată Direcției pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov.

În rejudecarea apelurilor, sub aspectul laturii civile, prin decizia penală nr. 117/Ap din 26 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 547/119/2011*, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a desființat sentința penală nr. 19 din 07 aprilie 2011 a Tribunalului Covasna, pronunțată în Dosarul nr. 547/119/2011, în ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile a procesului penal și, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a trimis cauza Tribunalului Covasna pentru rejudecarea laturii civile a procesului.

Instanța de apel în considerentele deciziei a reținut că, în rejudecarea laturii civile, prima instanță urmează să stabilească corect cadrul procesual, să dispună citarea legală a părților, să solicite lămuriri părții vătămate Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov referitoare la întinderea prejudiciului, care s-a cauzat prin fapta inculpatului și la constituirea de parte civilă, să lămurească poziția procesuală a inculpatului în legătură cu constituirea de parte civilă și să ia în considerare și criticile formulate în apel de către partea responsabilă civilmente cu privire la neîndeplinirea condițiilor cerute de lege privind răspunderea comitenților pentru faptele prepușilor, precum și cele formulate de apelanți cu privire la sechestrul asigurător asupra autoturismului marca B., sechestru care se găsește în strânsă legătură cu modul de soluționare a acțiunii civile în cadrul procesului penal.

În rejudecarea laturii civile, instanța de fond a constatat că în faza urmăririi penale, Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, prin Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Covasna a comunicat organelor de anchetă prejudiciul cauzat prin fapta inculpatului, respectiv 66.324 RON, reprezentând accize, taxe vamale și TVA aferentă cantităților de țigarete confiscate.

În cursul judecății, în primul ciclu procesual, la instanța de fond, a fost citată în calitate de parte civilă în cauză A.N.A.F., Autoritatea Națională a Vămilor București și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Covasna, care nu au depus constituire de parte civilă în cauză, însă la data de 06 aprilie 2011, după dezbaterea în fond a cauzei, dar anterior pronunțării sentinței penale nr. 19 din 07 aprilie 2011 a Tribunalului Covasna, deși nu a fost citată, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov a depus precizare și constituire de parte civilă, prin care a arătat că își menține constituirea de parte civilă formulată în faza de urmărire penală pentru suma de 66.324 RON și a solicitat obligarea inculpatului la plata acestei sume, cu majorările de întârziere de la data scadenței și până la data plății efective.

Față de cele de mai sus, văzând că Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Covasna nu are personalitate juridică și astfel calitate de parte civilă o poate avea doar Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, care nu a fost citată, s-a casat decizia instanței de apel, apoi s-a desființat sentința instanței de fond, ambele sub aspectul laturii civile, cauza fiind trimisă pentru rejudecarea laturii civile Tribunalului Covasna. În consecință, în rejudecare, instanța a dispus citarea în calitate de parte civilă a A.N.A.F., Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, cu mențiunea să precizeze dacă se constituie parte civilă în cauză, în caz afirmativ, cu ce sumă și ce reprezintă.

Aceasta, pentru termenul de judecată din data de 17 aprilie 2013, a depus la dosar o „Notă de ședință” prin care a arătat că își precizează constituirea de parte civilă, în sensul că, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., solicită obligarea inculpatului F.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente societatea F.T.S. Kft din Szeged - Ungaria, să plătească părții civile Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Covasna, suma de 66.324 RON despăgubiri civile, reprezentând taxe vamale, TVA și accize, la care se adaugă majorări de întârziere, începând cu data de 20 ianuarie 2011 până la data plății efective a debitului.

Totodată, partea civilă a solicitat ca, în baza art. 163 C. proc. pen., să se înființeze sechestrul asigurător asupra autoturismului marca B., proprietatea părții responsabile civilmente F.T.S. Kft Szeged - Ungaria. În final, partea civilă a solicitat ca, în temeiul art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., să se dispună confiscarea cantității de 5.720 pachete de țigarete marca P., nemarcate fiscal în România, indisponibilizate la sediul I.P.J. Covasna.

În motivarea constituirii de parte civilă, s-a arătat, în esență, faptul că, raportat la soluția pronunțată pe latura penală, în primul ciclu procesual, inculpatul fiind condamnat definitiv, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, sunt îndeplinite condițiile legale privind răspunderea civilă delictuală, deoarece în autoturismul aparținând părții responsabile civilmente au fost identificate țigări, care nu au fost introduse în sistemul accizabil din România, iar înființarea sechestrului asigurător asupra autoturismului aparținând părții responsabile civilmente este obligatorie, față de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 241/2005, raportat la art. 163 C. proc. pen., din moment ce inculpatul nu a achitat prejudiciul în sumă de 66.324 RON.

De asemenea, parte civilă a arătat că, având în vedere că țigările deținute de inculpat nu au fost introduse în sistemul fiscal din România, sunt bunuri a căror deținere este interzisă prin lege, astfel se impune confiscarea lor, în temeiul art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. Având în vedere că, prin actul de sesizare al instanței, s-a solicitat citarea F.T.S Kft Szeged - Ungaria în calitate de parte responsabilă civilmente, calitate în care această societate a participat la procesul penal în primul ciclu procesual, fiind chemat pentru a răspunde, în solidar, cu inculpatul pentru prejudiciul cauzat, conform constituirii de parte civilă, instanța a dispus citarea acesteia și în rejudecarea laturii civile a cauzei.

De asemenea, văzând că în primul ciclu procesual, în timp ce cauza se afla pe rolul instanței de apel, Grupul de Leasing L.L. Zrt Ungaria, reprezentat de către S.A., în calitate de proprietar al autoturismului marca B., în urma rezilierii contractului de împrumut cu care a fost achiziționat, a formulat o cerere de restituire a autoturismului, cerere ce a fost depusă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, dar având în vedere că dosarul se află pe rolul instanței, Parchetul a trimis cererea spre competentă soluționare instanței de apel, suplimentând sub acest aspect și motivele de apel, arătând că instituirea sechestrului asupra autoturismului marca B., este nelegală, nefiind nici proprietatea inculpatului și nici a părții responsabile civilmente, și se impune restituirea acestuia proprietarului de drept, respectiv L.L.

Zrt Ungaria. Așa fiind, în rejudecare, instanța a dispus citarea și a societății L.L. Zrt Ungaria, ca parte interesată în cauză. Inculpatul F.I. a arătat că este de acord cu plata prejudiciului cauzat în cuantum de 66.324 RON, însă singur, și nu în solidar cu partea responsabilă civilmente societatea administrată de el, respectiv F.T.S. Kft Szeged - Ungaria, deoarece el a acționat ca persoană fizică atunci când a săvârșit fapta și nu în numele societății. Totodată, inculpatul a solicitat ca autoturismul marca B., să fie restituit proprietarului de drept, respectiv societății de leasing L.L. Zrt Ungaria, care a devenit proprietar în urma rezilierii contractului de împrumut încheiat în vederea achiziționării în leasing a autoturismului.

Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul, având ultimul cuvânt, a solicitat și restituirea bunurilor personale aflate în autoturismul indisponibilizat. Referitor la pretențiile civile formulate de partea civilă Agenția Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, instanța de fond a constatat că în urma săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și art. 296 1 alin. (1) lit. l), raportat la art. 296 1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003, inculpatul F.I. a cauzat bugetului consolidat al statului un prejudiciu total de 66.324 RON, din care 33.885 RON accize, 13.173 RON taxe vamale și 17.265 RON TVA, toate calculate pentru 5.720 pachete de țigări, nemarcate fiscal în România, găsite asupra inculpatului.

Atât în primul ciclu procesual, cât și în rejudecare, inculpatul F.I. a fost de acord cu plata acestor despăgubiri. Reținându-se vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus menționate, prejudiciul cauzat nefiind reparat, instanța a constatat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și în consecință, în baza art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov și l-a obligat pe inculpatul F.I. să plătească acesteia suma de 66.324 RON despăgubiri civile, la care se adaugă majorări de întârziere, începând cu data de 20 ianuarie 2011 și până la data plății efective a debitului.

Instanța de fond a apreciat că inculpatul F.I. nu a acționat în calitate de administrator al F.T.S. Kft. Ungaria și în numele societății, ci ca persoană fizică, iar prin fapta sa a cauzat statului prejudiciul pretins, astfel că acesta trebuie să răspundă personal pentru acest prejudiciu, operând în cauză răspunderea pentru fapta proprie, reglementat de art. 998 C. civ. Așa fiind, văzând că fapta cauzatoare de prejudiciu nu este imputabilă mai multor persoane, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii solidare, prev. de art. 1003 C. civ. (vechi) și în consecință, a respins cererea părții civile Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, privind obligarea societății F.T.S.

Kft. Ungaria, în solidar cu inculpatul F.I., la plata despăgubirilor civile. Cât privește solicitarea părții civile Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, privind instituirea sechestrului asigurător asupra autoturismului marca B., anul de fabricație 2004, instanța a constatat că potrivit dispozițiilor art. 163 alin. (2) C. proc. pen., măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua doar asupra bunurilor inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a pagubei. În speță, instanța a constatat, pe de o parte, că nu sunt îndeplinite nici condițiile răspunderii solidare a societății F.T.S.

Kft. Ungaria, ca parte responsabilă civilmente, iar pe de altă parte, autoturismului marca B., anul de fabricație 2004, , nu mai este nici proprietatea inculpatului F.I. și nici a societății F.T.S. Kft. Ungaria, ci a societății de leasing L.L. Zrt Ungaria, reprezentată de mandatarul S.A., și, în consecință, nu poate fi instituit sechestrul asigurător asupra autoturismului descris anterior. Pentru considerentele arătate, instanța a constatat că solicitarea L.L. Zrt Ungaria este întemeiată și în baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen., a dispus restituirea către L.L. Zrt Ungaria, reprezentată de către S.A., a autoturismului marca B., anul de fabricație 2004, aflat în custodia I.P.J.

Covasna în baza procesului-verbal din 27 ianuarie 2011 și a dovezii din 27 ianuarie 2011. De asemenea, instanța a constatat că, cu ocazia percheziției autoturismului, au fost ridicate și unele bunuri aparținând inculpatului F.I., menționate în dovada din 27 ianuarie 2011, în prezent aflate în Camera de corpuri delicte a I.P.J. Covasna, astfel că, în baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., cu aplicarea art. 109 alin. (4) C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpat a acestor bunuri. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termen Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov prin care a solicitat obligarea în solidar a inculpatului și a părții responsabile civilmente F.T.S.

Kft din Szeged - Ungaria a sumei de 66.324 RON, reprezentând taxe vamale, TVA și accize, precum și menținerea măsurii sechestrului asigurător asupra autoturismului marca B., proprietatea părții responsabile civilmente. Inculpatul, printr-un memoriu formulat și depus la dosar în luna septembrie 2013, a formulat apel împotriva sentinței prin care a solicitat recalcularea prejudiciului solicitat de partea civilă în funcție de cantitatea de tutun din țigaretele respective și pronunțarea unei decizii care să dea o corectă soluționare a laturii civile. Printr-o altă cerere depusă în timpul judecății la instanța de apel, inculpatul a solicitat restituirea mai multor bunuri despre care a susținut că se aflau în autoturismul marca B. în momentul instituirii sechestrului de organele de poliție.

În fața instanței de apel, în urma verificărilor efectuate, s-a primit o adresă de la Oficiul Registrului Comerțului din Szeged - Ungaria, din care rezultă că societatea F.T.S. Kft. a fost lichidată și radiată din registrul comerțului la data de 26 august 2013. Prin notele de ședință depuse în cursul judecății apelului, partea civilă a precizat că începând cu data de 01 august 2013, A.N.A.F. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Autorității Naționale a Vămilor și dobândește calitatea procesuală a acesteia. Prin decizia nr. 140/Ap din 26 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul formulat de A.N.A.F.

- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov împotriva sentinței penale nr. 26 din 04 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr. 547/119/2011 care a fost menținută. A fost respinsă cererea de restituire a bunurilor formulată de inculpatul F.I. A fost respins ca tardiv apelul formulat de inculpatul F.I. împotriva aceleiași sentințe penale. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată apelanta A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul F.I. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a dispus avansarea și plata de către stat a sumei de 100 RON cu titlu de onorariu interpret de limba maghiară și a sumei de 150 RON reprezentând contravaloare servicii traducere către SC R. SRL. Verificând, în aplicarea art. 378 C. proc. pen., hotărârea atacată sub toate aspectele, pe baza lucrărilor și a materialului probator din dosarul cauzei, curtea a constatat că prima instanță a soluționat în mod corect latura civilă și cererile formulate în cursul procesului, având în vedere mijloacele de probă administrate. Instanța de prim control judiciar a apreciat că în mod corect instanța de fond a constatat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și a admis acțiunea civilă astfel cum a fost formulată.

Cu privire la motivul de apel ce vizează obligarea în solidar a inculpatului și a părții responsabile civilmente la repararea prejudiciului, Curtea a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, întrucât, deși exista la data faptei un raport de prepușenie între inculpat și societatea F.T.S. Kft. Ungaria, al cărei administrator era, acesta nu a săvârșit prezentele faptele cauzatoare de prejudiciu în funcția ce i s-a încredințat, ci ca persoană fizică, fără ca fapta sa să aibă vreo legătura cu activitatea acestei societăți. În ceea ce privește motivul de apel referitor la instituirea sechestrului asigurător asupra autoturismului marca B., anul de fabricație 2004, s-a reținut că deși în cazul infracțiunii de evaziune fiscală luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, potrivit art. 163 alin. (2) C. proc.

pen., aceste măsuri în vederea reparării pagubei se pot lua doar asupra bunurilor inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a pagubei, însă întrucât, în speță, pe de o parte nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii solidare a societății F.T.S. Kft. Ungaria, ca parte responsabilă civilmente, iar pe de altă parte, autoturismul menționat nu mai este nici proprietatea inculpatului F.I. și nici a societății arătate, ci a societății de leasing L.L. Zrt Ungaria, nu poate fi instituit sechestrul asigurător asupra autoturismului descris anterior.

Totodată, instanța de prim control judiciar a respins apelul formulat de inculpat ca tardiv, având în vedere că acesta a primit comunicarea sentinței penale nr. 26 din 04 iunie 2013 la data de 13 iunie 2013, în Penitenciarul Gherla, nu a declarat apel scris sau oral la comunicare, cererea de fiind expediată la data de 12 septembrie 2013 prin poștă, și nici nu s-a formulat cerere de repunere în termenul de apel. Cu privire la cererea de restituire a bunurilor cuprinse în lista aflată la dosar de apel, s-a arătat că, întrucât acesta nu se regăsesc printre cele sechestrate, nu se poate dispune restituirea unor bunuri ce nu fac obiectul niciunei măsuri de indisponibilizare din partea autorităților, apreciindu-se că pot fi ridicate direct de către inculpat, în măsura în care se regăsesc în autoturism, fără a fi nevoie de o hotărâre de restituire din partea instanței.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, solicitând admiterea căii de atac sub aspectul laturii civile și casarea hotărârii instanței apel cu trimitere spre rejudecare. Astfel, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., s-a solicitat ca instanța de rejudecare să dispună confiscarea specială a autoturismului marca B. și instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra acestuia, precum și obligarea inculpatului F.I. la plata despăgubirilor civile în solidar cu persoana juridică F.T.S. Kft. S-a arătat că, potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală, aplicarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, scopul sechestrului fiind asigurarea creditorului că debitorul va plăti datoria la finalizarea procedurii judiciare.

S-a apreciat că, deși în general măsurile asigurătorii pot fi impuse numai asupra proprietății ce aparține debitorului, în principiu, orice tip de proprietate poate face obiectul unui sechestru, iar autoturismul marca B. nu face parte din bunurile pe care legea le exclude de la aplicarea unor asemenea măsuri. Examinând recursul declarat de partea civilă, Înalta Curte apreciază că acesta nu este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Prealabil verificării temeiniciei susținerilor părții civile, Înalta Curte arată că, deși la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., iar art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres C. proc.

pen. din 1968 (Legea nr. 29/1968), cadrul procesual în care s-a desfășurat judecarea prezentului recurs este cel reglementat de prevederile art. 385 1 - art. 385 19 din legea de procedură penală anterioară, având în vedere în acest sens dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013. Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc. pen. (1968) stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 385 9 din același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385 9 C. proc. pen. (1968). Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385 10 C. proc. pen. (1968) prevede în alin. (2 1 ), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen.

(1968), dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. (1968), se iau în considerare din oficiu. În cauză, se observă că decizia atacată a fost pronunțată la data de 26 noiembrie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești (15 februarie 2013), situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C .proc. pen. (1968), astfel cum au fost modificate prin actul normativ sus-menționat.

Totodată, se constată că partea civilă a motivat calea de atac prin chiar cererea de recurs promovată în termen. Tot cu titlu preliminar, se impune a se analiza dacă, din punct de vedere formal, aspectele invocate de recurenta parte civilă pot fi examinate de instanța de ultim control judiciar prin prisma motivului de recurs menționat, având în vedere modificările aduse dispozițiilor art. 385 9 C. proc. pen. (1968) prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești. Astfel, se observă că, prin acest act normativ, s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc.

pen. (1968), intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. În aceste condiții, Înalta Curte constată că, întrucât prin Legea nr. 2/2013 cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen. (1968) a fost abrogat expres, criticile formulate de partea civilă nu mai pot fi analizate din prisma acestui motiv de casare. Însă, având în vedere natura criticilor formulate, Înalta Curte va analiza recursul formulat de partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov prin prisma cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen. (1968). Referitor la solicitarea părții civile de obligare a inculpatului F.I.

la plata despăgubirilor civile în solidar cu partea responsabilă civilmente, Înalta Curte reține că prin sentința penală nr. 19 din 07 aprilie 2011 a Tribunalului Covasna, definitivă pe latură penală prin decizia nr. 1753 din 25 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acesta a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și art. 296 1 alin. (1) lit. l), raportat la art. 296 1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003, constând în aceea că la data de 20 ianuarie 2011, a fost depistat pe raza județului Covasna, pe DN 13 E, între localitățile Vâlcele și Sfântu Gheorghe, în timp ce conducea autoturismul marca B., în care deținea, nelegal, 114.400 bucăți țigarete netimbrate, cauzând astfel bugetului consolidat al statului un prejudiciu total de 66.324 RON, din care 35.885 RON accize, 13.173 RON taxe vamale și 17.265 RON T.V.A., cu care partea civilă A.N.A.F., prin Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Covasna s-a constituit partea civilă în cauză.

Față de această situație de fapt recunoscută de inculpat, care a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. (1968), și reținută de instanțe ca fiind corespunzătoare adevărului, se constată că în comiterea infracțiunii acesta a acționat ca persoană fizică și nu în calitate de administrator al societății F.T.S. Kft. Szeged - Ungaria, adică în exercitarea funcției care i s-a încredințat. Or, în condițiile în care fapta inculpatului nu a avut nicio legătură cu activitatea societății a cărei administrator era, Înalta Curte constată că, potrivit legii civile în vigoare la data producerii prejudiciului respectiv art. 1000 alin. (3) C. civ. (1865), nu poate fi angrenată în această cauză răspunderea comitentului pentru fapta prepusului.

Mai mult, se constată că societatea F.T.S. Kft. Szeged - Ungaria a fost radiată în luna august 2013, la momentul pronunțării hotărârii instanței de prim control judiciar nemaiexistând ca și entitate juridică, titulară de drepturi și obligații. Așadar, în mod corect instanța de prim control judiciar a respins acest motiv de apel al părții civile, apreciind că societatea F.T.S. Kft. Szeged - Ungaria nu poate fi obligată în solidar cu inculpatul la repararea prejudiciului produs bugetului consolidat al statului în calitate de parte responsabilă civilmente, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 1000 alin. (3) C. civ.

(1865). În ceea ce privește critica referitoare la confiscarea specială a autoturismului marca B., Înalta Curte reține că, potrivit legii de procedură penală, măsura asigurătorie a sechestrului are ca scop necesitatea de a conferi părții civile ori statului protecție împotriva insolvabilității debitorului și de a garanta posibilitatea unei reparări eficiente a pagubei produse prin infracțiune, acest lucru realizându-se prin indisponibilizarea bunurilor inculpatului sau ale părții responsabile civilmente astfel încât proprietarul bunurilor să nu mai facă acte de dispoziție până la soluționarea definitivă a cauzei, la finalul procesului partea civilă având posibilitatea să-și recupereze paguba prin valorificarea lor.

Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune de evaziune fiscală, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, însă aceste dispoziții trebuie coroborate cu dispozițiile art. 163 - 166 C. proc. pen. (1968). Or, potrivit dispozițiilor art 163. alin. (2) C. proc. pen. (1968), măsurile asigurătorii, în vederea reparării pagubei, se pot lua asupra bunurilor inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a pagubei. Din verificarea actelor dosarului rezultă că prin contractul individual de împrumut din 06 martie 2009 creditorul L.F. Zrt. - succesorul general al acestuia fiind L.L.

Zrt. - a acordat societății F.T.S. Kft. Szeged - Ungaria un împrumut de 5.390.000 forinți, cu scopul obținerii de la furnizorul F.A. Kft Kecskemet - Ungaria, dreptul de proprietate asupra autoturismului marca B., anul de fabricație 2004. Având în vedere că împrumutul nu a fost rambursat la data scadentă - 04 martie 2011 - atât contractul de împrumut, cât și contractul de garanție încheiat de inculpatul F.I. cu societatea de leasing a fost reziliat de către succesorul creditorul L.F. Zrt., respectiv de L.L. Zrt., iar ca efect al rezilierii firma de leasing a redobândit, retroactiv, dreptul de proprietate asupra autoturismului menționat.

În această situație, nu pot fi primite, susținerile părții civile în sensul că autoturismul marca B. nu face parte din bunurile pe care legea le exclude expres de la aplicarea măsurii sechestrului asigurător, în principiu orice tip de proprietate putând face obiectul unei asemenea măsuri, întrucât dispozițiile procedurale menționate anterior stabilesc exact ce anume bunuri pot fi supuse măsurilor asigurătorii, respectiv cele cuprinse în patrimoniul inculpatului sau al părții responsabile civilmente, deci nu și bunurile aflate în proprietatea unor persoane fără legătură cu cauza. Pe de altă parte, așa cum am arătat anterior, în cauză nu sunt îndeplinite cerințele legii civile pentru ca societatea F.T.S.

Kft. Szeged - Ungaria să răspundă în procesul penal în calitate de persoană responsabilă civilmente. În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că în mod corect ambele instanțe de fond și apel au reținut că autoturismul marca B., cu datele de identificare mai sus arătate, aflat în custodia I.P.J. Covasna în baza procesului-verbal din 27 ianuarie 2011 și a dovezii din 27 ianuarie 2011, nu se află nici în proprietatea inculpatului F.I. și nici a societății F.T.S. Kft. Szeged - Ungaria, astfel că nu se poate institui asupra acestuia măsura asigurătorie solicitată de partea civilă. Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. (1968), Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F.

- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov împotriva deciziei penale nr. 140/Ap din 26 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul F.I., și, având în vedere culpa procesuală a acesteia, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. (1968), o va obliga la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat F.I., se va plăti din fondul Ministerului Justiției. În baza art. 192 alin. (6) C. proc. pen., onorariul interpretului de limba maghiară pentru intimatul inculpat F.I. se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov împotriva deciziei penale nr. 140/Ap din 26 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul F.I. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat F.I., se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limba maghiară pentru intimatul inculpat F.I. se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 4 septembrie 2014.