ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2191/2013

Asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 158 din 20 iunie 2012, Tribunalul Brașov a schimbat încadrarea, juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților D.V., M.F., F.N. și D.N. în sensul reținerii dispozițiilor alin. (1) lit. a) ale art. 175 C. pen. și ale art. 75 lit. a) C. pen. și i-a condamnat pe fiecare dintre aceștia la câte o pedeapsă de 18 ani închisoare cu executare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani, ca pedeapsă complementară, deducându-le și prevenția.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 art. 1003 C. civ., inculpații au fost obligații la 40.000 lei daune morale către partea civilă N.C., 30.000 lei C.I., 150.000 lei daune morale către părțile civile minore Ș.I. și Ș.S. și câte 200 lei lunar pentru fiecare minor cu titlu de despăgubiri periodice începând cu data de 11 august 2011. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-au confiscat bunurile corp delict utilizate la săvârșirea infracțiunii. În baza art. 169 C. proc. pen. s-au restituit martorului M.L. a bunurilor personale. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-au prelevat probele biologice de la inculpații. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, coroborând declarațiile martorilor oculari cu înregistrările de pe camerele video și declarațiile unor inculpați, că la data de 10 august 2011, inculpatul D.V., concubina sa Ș.A., victima P.A., fratele victimei - D.C., verii victimei - I.D.

și Ș.N. și concubina fratelui victimei - P.A. au plecat cu autocarul din Italia spre țară, iar în timp ce se aflau în Slovenia victima i-a dat o palmă inculpatului pe seama căruia a făcut glume că e gras, motiv pentru care acesta l-a luat de haine și l-a scuipat și apoi s-au îmbrâncit reciproc, posibil și din cauza nerestituirii la timp a unei sume de bani, cu camătă, de către inculpatul către victimă. Supărându-se inculpatul D.V. a afirmat „las că te fac eu”, sens în care la 11 august 2011 și-a sunat familia din Mogoșoaia, în mai multe rânduri relatându-le despre incident și solicitându-le să vină să-l ia din Brașov, întrucât dorea să-i aplice o lecție victimei, respectiv să se răzbune pentru umilirea sa în public.

Ca urmare, în aceiași zi inculpații M.F. zis N., F.N. zis D., D.N. zis D. și V.A. zis L. au plecat cu autoturismul marca B. proprietatea ultimului la Autogara Brașov și pe drum inculpatul M.F. a avut convorbiri telefonice cu fratele său, inculpatul D.V. privind continuarea cu victima și fratele acesteia, aspecte care au fost comunicate ocupanților mașinii care au stabilit să le aplice celor doi o corecție. La scurt timp martorul M.L., tatăl inculpatului D.V. a plecat cu împreună cu martorii C.I. zis S., M.S., M.F. zis G. spre Brașov, ajungându-i din urmă pe inculpații la Ploiești, ocazie cu care M. i-a pus pe inculpații F.N., D.N. și V.A. să-i predea cuțitele, lăsându-i doar inculpatului M.F.

o bâtă. Ajunși la Brașov inculpații M.F. zis N., F.N., D.N. și V.A. au rămas în autogara, iar mașina cu martorii a fost parcat în Benzinăria O.1, aflată vis-a-vis de autogara. În jurul orei 19,00, autocarul cu victimă P.A. și inculpatul D.V. a ajuns în Autogara Bartolomeu Brașov,unde victima odată coborâtă în stație a fost atacată de inculpatul D. cu cuțitul, pumnii și picioarele și imediat de către inculpații V.A. și D.N. care au lovit-o cu bâtă și picioarele, dar și de inculpatul F.N. cu cuțit. Victima, la rândul ei, a ripostat cu un cuțit încercând să se apere de inculpatul D.V., însă a fost dezarmată de ceilalți patru inculpați și lovită cu propriul cuțit. Inculpatul M.F. zis N., având în mână o bâtă de baseball l-a lovit pe martorul I.D.

zis T., după care observându-l pe fratele său, inculpatul D.V. victima, s-a apropiat și el în fugă și a atacat-o cu bâta în zona capului. Agresiunea concertată a celor cinci inculpați a avut loc în spatele autocarului parcat și a durat aproximativ 1 minut fără să existe vreo ceartă, după care aceștia au fugit la autoturismul B., inculpatul M.F. zis N. s-a întors și a mai aplicat o lovitură peste picior victimei căzute la pământ, după care au părăsit municipiul Brașov, urmând ruta Pitești - București. Victima P.A.

la scut timp după ce a fost dusă la spitalul a decedat din cauza hemoragiilor interne și externe consecutive multiplelor plăgi tăiate - înțepate cu leziuni de plămân stâng, colon transvers, mezenter și musculatură gambieră, leziunile fiind produse prin loviri directe și repetate cu instrumente tăietoare - înțepătoare și loviri cu corpuri dure, aplicate de persoane diferite când era căzută pe plan dur, așa cum rezultă din raportul de constatare medico - legală al S.M.L. Brașov.

Relevat a fost considerat și suplimentul la raportul de constatare medico-legală autopsie din 3 februarie 2011 potrivit căruia plăgile de pe regiunea parietală stângă au fost produse prin lovire cu lama de instrument tăietor înțepător, cele de pe hemitoracele stâng posterior au fost realizate prin lovire cu instrument tăietor înțepător de tipul cuțit sau briceag, cu lățimea maximă a lamei de 2,1 cm, cea din hipocondrul stâng a fost produsă cu instrument tăietor înțepător de tipul cuțit sau briceag,cu lățimea lamei până la 3,8 cm, cele de pe gamba dreaptă au fost produse prin lovire cu instrument tăietor înțepător de tipul cuțit sau briceag. Astfel, s-a stabilit pe baza probelor că atât inculpatul D.V.

cât și coinculpații M.F. zis N., F.N., D.N. și V.A. au aplicat multiple lovituri cu bâte, pumni, picioare, cuțite în zona abdominală, a capului, a toracelui cu mare intensitate materializată în gravitatea leziunilor care au condus la moartea victimei la câteva minute de la agresiune. În drept, s-a reținut că faptele inculpaților D.V., M.F. zis N., F.N., D.N. și V.A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., sens în care s-a schimbat încadrarea juridică. S-a reținut circumstanța agravantă a premeditării în raport de probatoriul administrat care evidențiază caracterul organizat în care coinculpații M.F.

zis N., F.N., D.N. și V.A. s-au deplasat la Brașov la solicitarea coinculpatului D.V. în scop de răzbunare pentru incidentul avut de acesta din urmă cu victima și au așteptat 2 ore în autogara sosirea autocarului, lovind victima imediat după coborâre rapid și concertat cu două bâte și cel puțin trei cuțite conform concluziilor raportului de autopsie, după care au fugit cu mașina pregătită, încercând chiar să se sustragă urmării penale, fiind depistați în parte de poliție, în timp ce părăseau localitatea de domiciliu. Au fost înlăturate apărările inculpatului M.F. zis N. potrivit cărora i-a aplicat victimei când era căzută doar o lovitură cu bâta în picior, în condițiile în care declarațiile inculpaților D.V.

și F.N., a martorilor M.F. zis G., M.F., D.C., P.A., Ț. susțin contrariul, respectiv că acesta a lovit victima cu bâta în zona capului a picioarelor,dar și cu pumnii și picioarele. Invocând doctrina și practica judiciară, judecătorul fondului a reținut că sunt acte de coautorat loviturile aplicate de mai multe persoane victimei, în cadrul unei hotărâri infracționale comune de suprimare a vieții unei persoane, chiar dacă nu toate au fost mortale. S-a mai constatat că față de inculpatul D.V. nu se poate aplica circumstanța atenuantă a provocării întrucât conflictul de pe autocar avut cu victima s-a desfășurat cu aproximativ 11 ore înainte de a o agresa pe aceasta în autogara Brașov, interval de timp în care inculpatul le-a solicitat coinculpaților să vină în grup și înarmați pentru a-i da o lecție victimei care l-a umilit în prezența rudelor soției sale.

La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv pericolul social ridicat al faptei, împrejurările și urmările grave ale săvârșirii acesteia, caracterul premeditat activității infracționale, numărul persoanelor implicate, reacția deosebit de violentă a acestor, împrejurări care s-a apreciat că impun și reținerea circumstanței agravante prevăzute de art. 74 lit. a) 72 C. pen. - pe latură civilă s-au constatat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel că inculpații au fost obligați la recuperarea prejudiciului moral, precum și la plata unor despăgubiri materiale lunare pentru cele două minore la întreținerea cărora contribuia în calitate de tată victima.

Împotriva acestei hotărâri au - formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, partea vătămată D.C. și inculpații D.V., M.F., F.N. și D.N. Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților D.V., M.F., F.N. și D.N. în raport de circumstanțele lor personale și de gravitatea faptei, împrejurări care justifică un regim sancționator mai sever, solicitând și luarea măsurii de siguranță a interzicerii dreptului de a se mai afla pe raza județului Brașov față de aceștia. Parte vătămată D.C., la termenul din 02 octombrie 2012 și-a retras apelul. Inculpatul D.V. a criticat greșita schimbare a încadrării juridice în sensul reținerii agravantei premeditării în condițiile în care telefoanele date către familie când se întorcea din Italia demonstrează temerea acută pe care o resimțea față de amenințările pe care i le-a proferat partea vătămată, motiv pentru care și-a rugat familia să vină să-l ia.

Sub aspectul individualizării pedepsei a solicitat aplicarea circumstanțelor atenuante, inclusiv a provocării, întrucât din proba testimonială rezultă cu prisosință atitudinea provocatoare, jignitoare, umilitoare pe care victima a avut-o față de el care a culminat în Autogara Brașov cu o agresiune directă și nemijlocită asupra sa din partea acesteia, motiv pentru care a fost nevoit să riposteze, făcând totodată referire și la atitudine procesuală sinceră și lipsa antecedentelor penale. Inculpatul M.F. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din înregistrările video nu reiese cu certitudine participarea sa la comiterea faptei, chiar dacă s-a deplasat la Brașov la chemarea inculpatului D.V., a ajuns la agresiunii după înjunghierea victimei.

Inculpatul F.N. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu sunt probe certe care să ateste fără dubiu vinovăția sa, în condițiile în care nu a participat efectiv la suprimarea vieții victimei, fiind doar în zona incidentului, relevante în acest sens sunt înregistrările video și depozițiile martorilor oculari, prin excepție doar martorul D.C. susținând că l-a văzut când a lovit cu un cuțit victima în zona capului. Inculpatul D.N. a solicitat achitarea întrucât deși a fost prezent în Autogara din Brașov la momentul săvârșirii faptei era la distanță. Prin decizia penală nr. 106/ AP din 09 octombrie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul parchetului, a desființat în parte hotărârea atacată și rejudecând, a aplicat inculpaților D.V., M.F., F.N.

și D.N. măsura de siguranță „a interzicerii de a se afla în Municipiul Brașov pe o durată de 3 ani după executarea pedepselor principale, i-a obligat în solidar pe inculpați la 40.000 lei daune morale către partea civilă N.C., 30.000 lei daune morale către partea civilă C.I., 150.000 lei daune morale către părțile civile minore Ș.I. și Ș.S. și la câte 2.800 lei lunar cu titlu de prestații periodice datorate pentru perioada 11 august 2011 până la data pronunțării deciziei și câte 200 lei lunar începând cu luna noiembrie 2012 și până la majorat pentru fiecare minor, a constatat că părțile vătămate Ș.I., D.C., P.R. și Ș.E. nu s-au constituit părți civile, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, a luat act de retragerea apelului părții vătămate D.C., a respins ca nefondate apelurile celor patru inculpați și le-a dedus prevenția la zi.

Pentru a pronunța ceasta hotărâre instanța de prim control judiciar a constatat că judecătorul fondului a stabilit în mod corect împrejurările faptice fapt constând în aceea că la data de 11 august 2011, în jurul orelor 19.00, inculpații D.V., M.F. - zis N., F.N., D.N. și V.A. au agresat victima P.A. în Autogara Bartolomeu din municipiul Brașov, care sosise din Italia cu autocarul, lovind-o cu obiecte tăietor înțepătoare (cuțite, bricege) și corpuri contondente (bâte, coș de gunoi tip scrumieră, pumni și picioare), cauzând multiple leziuni care au condus la decesul acesteia. Deși inculpații M.F.-zis N., F.N. și D.N. nu recunosc comiterea faptei s-a constatat că prima instanță a stabilit în mod just vinovăția acestora din coroborarea tuturor probelor existente la dosar.

Relevante au fost considerate declarațiile inculpatului D.V. de la urmărire penală din care rezultă că enervat de atitudinea victimei P.A. a telefonat rudelor sale pentru a veni să-l aștepte la Brașov; ale martorilor M.L., M.S., C.I. și M.F. zis G. potrivit cărora inculpații M.F.-zis N., F.N., D.N. și V.A. s-au deplasat la Brașov la chemarea lui D.V. pentru a-i răzbuna „umilința” la care victima îl supusese în autocar; ale martorului B.C.I. care l-a auzit pe inculpatul D.V. în autocar vorbind cu rudele sale și afirmând „vedem noi când ajungem”; ale martorului Ș.R.N. care fiind în autocar l-a auzit pe inculpat D.V. vorbind cu familia din țară și afirmând „las că te fac eu”. Participarea celor cinci inculpați la agresarea concertată a victimei a fost analizată și din perspectiva concluziilor raportului de constatare medico-legală autopsie din 12 august 2011 al S.M.L.

Brașov, avizat de către Comisia de Avizare și Control din cadrul I.N.M.L. care se coroborează cu declarațiile de la urmărire penală ale inculpatului D.V. și ale martorilor Ș.A. (care i-a văzut pe D.V. și V.A. agresând victima, dar și pe M.F. zis N. lovind victima cu o bâtă însă acesta nu a fost din primul momentul în grupul care lovea., grup din care făceau parte și F.N. și D.N.); D.C. (care l-a văzut pe inculpatul D.V. cum l-a tăiat pe fratele său în zona posterioară a toracelui, lângă plămâni, pe V.A. lovind aceiași persoană, fără a putea preciza obiectul, pe M.F. zis N., lovind victima cu o bâtă de basseball în cap în timp era la pământ, pe inculpatul D.N. lovind tot cu o bâtă de basseball la picioare și pe F.N.

aplicând cu cuțitul lovituri în zona capului); P.A. ( care a văzut de la o distanță de aproximativ 20 m pe victima înconjurată de niște bărbați, D.V. a dat cu cuțitul,cu pumnii și cu picioarele, M.F. zis N. lovea victima cu o bâtă de basseball, D.N. cu o bâtă și cu picioarele); M.F. zis G., fratele inculpaților D.V. și M. zis N. (potrivit căruia inculpații F.N., M.F. zis N., V.A. și D.N. s-au deplasat la Brașov, văzând când D.V. se bătea cu victima, iar inculpatul M. zis N., în apropiere cu o bâtă de basseball în mână, fiind secondat de inculpații F., D.N. și V., fără a observa dacă aceștia loveau victima); M.L. (care a arătat în declarația dată la 13 august 2011 în Dosar penal nr. 742/62/2011 al Curții de Apel Brașov l-a observat pe fiul său M.F.

zis N. având în mână o bâtă de baseball deplasându-se spre locul în care se băteau D.V. cu victima și a lovit cu bâta în victima care era căzută pe jos). Au fost evidențiate și declarațiile altor martori care au văzut modalitatea de derulare a evenimentelor, dar care, din cauza timpului extrem de scurt în care a avut loc agresiunea deși nu au putut să fixeze în memoria fotografică imaginile agresorilor; au reușit însă să surprindă și să redea fragmente din activitatea infracțională a cărei victimă a fost P.A., apte să întregească acțiunile desfășurate de inculpați și conturând starea de fapt reținută de către prima instanță. Astfel, au fost prezentate susținerile martorilor I.D. (care a arătat că în timp ce era la toaleta a apărut inculpatul M.F.

zis N. care l-a lovit cu pumnul fără nici un motiv și fără să îi spună nimic după care a fugit; apoi când a ieșit de la toaletă a văzut victima jos, tăiată lângă victimă era numai martora Ș.A., care striga „Moare, Moare!”) T.I.B., șoferul autocarului (care a arătat că după ce au ajuns în Autogara Brașov a coborât pentru a proceda la predarea bagajelor, iar după aproximativ 3-4 minute a auzit țipete; nu a văzut ce s-a întâmplat însă a văzut victima căzuta jos cu urme de sânge, pe care a recunoscut-o ca fiind unul dintre călătorii din autocar,cel care se certase cu inculpatul D.V. pe drum, iar în jurul lui erau rudele acestuia care încercau să îi acorde ajutor), F.L. (care a văzut cum un bărbat este agresat de un grup de alți bărbați, erau mai mult de patru.

acel grup de bărbați loveau victima cu picioarele.), L.D. (care a văzut un grup de 4-5 persoane de etnie rromă erau toți grămadă pe victima căzută și au lovit-o cu pumnii și picioarele timp de câteva secunde), I.O.N. (care a văzut trecând pe lângă ea în autogara un bărbat pe care l-a observat scoțând două bâte de basseball dintr-o bluză de trening de culoare verde cu alb și negru, iar în scurt timp a auzit strigăte de bărbați și femei, observând un bărbat căzut jos și sânge lângă acesta), M.C. (care a observat, pe geam, atunci când autocarul staționa în autogara din Brașov cum unul dintre bărbații care fusese în autocar și care avusese un conflict aleargă cu o bâtă în mână, la un moment dat a observat o altă persoană căzută la pământ, înconjurată de.

mai mulți bărbați de etnie rromă), M.F. (care a văzut un bărbat căzut, iar lângă el 4 sau 5 bărbați care îl loveau; unul dintre bărbați purta o șapcă albă, l-a văzut lovind cu pumnii și cuțitul victima. Un al doilea bărbat purta un maieu alb și lovea victima cu o bâtă de base-ball. Mai mulți bărbați purtau pantaloni trei sferturi. A văzut unul dintre bărbați lovind cu cuțitul victimă în zona abdomenului), T.E. (care a văzut un grup de trei bărbați dintre care doi erau slabi și îmbrăcați sport iar al treilea avea o statură potrivită însă era mai înalt ca ceilalți, cei trei agresându-l pe altul, iar la instanța de fond i-a recunoscut fie din box fie după planșă foto pe inculpații D.N. și V. ca fiind dintre agresorii, ultimul lovind victima cu o bâtă în zona capului, abdomenului și a picioarelor), B.C.I.

(care a văzut pe geamul autocarului un bărbat de etnie rromă care a luat dintre două chioșcuri o bluză de trening de culoare negru, verde și alb în care învelise două bâte de basseball, iar din lateralul a văzut mai mulți bărbați de etnie rromă, care fugeau spre spatele autocarului împreună cu individul cu bâtă de basseball, unde l-au lovit pe cel cu care călătorise și era îmbrăcat în haine închise și tuns scurt și care anterior intrase în conflict cu bărbatul rrom cu ochii verzi), Ș.R.N. (care a arătat că de la martora oculară P. și mătușa sa, Ș.A. știe că victima a fost agresată de D.V., de M.F. zis N.). Depozițiile acestor martorilor oculari care au oferit informații referitoare la vestimentația agresorilor au fost coroborate cu imaginile video surprinse de camerele de luat vederi montate în autogara și care alături de actele medico-legale au format convingerea instanței de apel că inculpații M.F.-zis N., F.N.

și D.N. au participat în mod activ la data de 11 august 2011, în jurul orelor 19.00 la agresarea victimei P.A. producându-i leziuni care au condus la decesul său, motiv pentru care au fost înlăturate apărările acestora potrivit cărora nu au fost implicați în lovirea victimei. S-a mai reținut că nu se impunea aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea inculpatului D.V., întrucât, deși acesta s-a enervat la momentul altercației avute cu victima în autocar, probele administrate nu relevă că s-ar fi aflat într-o stare de tulburare sau emoție sub imperiul căreia a agresat-o în condițiile în care trecuseră mai bine de 11 ore de la primul conflict, timp în care și-a sunat rudele de la Mogoșoaia, chemându-și fratele împreună cu alte persoane să vină să îl ia de pe trase, înainte de a ajunge la destinație pentru a-i aplica o corecție victimei pentru comportamentul adoptat pe parcursul călătoriei, făcându-și astfel planuri de răzbunare.

Din contră atitudinea inculpatului de punere la cale a unui plan de răzbunare la care au achiesat și ceilalți coinculpați care s-au deplasat de la Mogoșoaia la Brașov înarmați cu corpuri contondente și tăietor înțepătoare pentru a agresa victima - acceptând posibilitatea ca în urma agresării victimei cu obiectele cu care s-au înarmat aceasta să decedeze - coroborată cu atacul fulgerător, concertat asupra acesteia, a fost apreciată ca fiind subsumată noțiunii de premeditare, motiv pentru care s-a reținut că în mod corect judecătorul fondului a schimbat încadrarea juridică a faptelor.

Sub aspect sancționator instanța de prim control judiciar a constatat că pedepsele aplicate inculpaților orientate între limita minimă și cea maximă prevăzută de lege pentru fapta comisă, executabile în regim privativ de libertate, sunt just individualizate și sunt în măsură să conducă la reeducarea acestora în scopul respectării pe viitor a valorilor apărate de legea penală, astfel că majorarea lor, așa cum a solicitat parchetul nu se impune. Cu toate acestea, instanța de apel a apreciat că se impune aplicarea față de toți inculpații a măsurii de siguranță prevăzută de art. 116 C. pen., întrucât niciunul dintre aceștia nu are domiciliul în raza județului Brașov, iar prin prisma faptei comise și mai ales a circumstanțelor reale care caracterizează această faptă, prezența lor în Municipiului Brașov reprezintă un pericol grav pentru comunitatea locală.

S-a mai constatat că deși judecătorul fondului în mod corect a reținut că activitatea infracțională a inculpaților a cauzat părților civile N.C. (mama victimei P.A.), C.I.C. (concubina victimei P.A.), Ș.I. și Ș.S. (fiicele victimei P.A.) prejudicii morale în raport de vârsta victimei, modalitatea extrem de violentă în care i-a fost curmată viață, stabilind astfel că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, a omis să arate că care dintre inculpați trebuie să suporte - repararea pagubei și să facă referire la principiul solidarității pasive. Cu toate că a fost recunoscut și dreptul părților civile minore Ș.I. și Ș.S.

la prestații periodice lunare datorită decesului părintelui care se ocupa de îngrijirea lor și a obligat inculpații la plata prestațiilor periodice, s-a mai reținut că nu a stabilit o sumă globală de la data decesului și până la dezlegarea definitivă a raportului de drept penal, iar ulterior o sumă lunară a acestor prestații și nici nu a individualizat titularii obligației de plată a prestațiilor periodice pentru părților civile. împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpații D.V., M.F., F.N. și D.N. Parchetul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., a solicitat redozarea pedepselor aplicate celor patru inculpați, întrucât în raport de circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii (loc public, foarte aglomerat, în timpul zilei), dar și cele care caracterizează persoana acestora se impune un tratament sancționator mai sever pentru a se asigura scopul prevăzut de art. 52 C. pen. Inculpatul D.V., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., a solicitat înlăturarea agravantei prevăzute de art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât fapta nu au fost premeditată, precum și reducerea pedepsei sub minimul special ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante. Inculpatul M.F., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc.

pen., a solicitat înlăturarea agravantei prevăzute de art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât fapta nu au fost premeditată, reținerea circumstanței atenuante a provocării și reducerea pedepsei sub minimul special. S-a mai arătat că în raport de implicare sa în activitatea infracțională se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri și alte violențe comisă în stare de provocare. Inculpatul F.N.,, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a contribuit la comiterea faptei, probele administrate dovedind că a stat la distanță de 200 m de locul incidentului, iar în subsidiar redozarea pedepsei având în vedere că nu are antecedente penale și că are doi copii în întreținere.

Inculpatul D.N., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din probele administrate rezultă că nu a lovit victima. Examinând hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (l) pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen., precum și din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte apreciază recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpații D.V., M.F., F.N. și D.N., ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente: Pentru a se reține premeditarea, în sensul dispozițiilor art. 175 alin, (1) lit. a) C. pen., trebuie să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, constând în luarea rezoluției infracționale cu suficient timp înainte de acțiunea agresivă, interval care să permită infractorului să chibzuiască asupra planului, inclusiv să întreprindă acte specifice de pregătire în acest scop.

În speță,, aceste cerințe sunt îndeplinite, din probele administrate în ambele faze ale procesului penal rezultând că inculpatul D.V. a premeditat comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav și nu a acționat spontan, sub stăpânirea unui impuls de moment. Hotărârea de a ucide a fost luată de inculpatul D.V. într-un anumit interval de timp care a fost mai îndelungat decât cel obișnuit, încă din perioada în care se afla în autocar pe drumul de întoarcere în țară, deci cu cel puțin 12 ore înainte de incident, fiind rezultatul dorinței de a se răzbuna pe comportamentul victimei care îl pusese, în prezența celorlalți călători, într-o poziție umilitoare prin remarcile făcute la adresa fizionomiei sale.

În aprecierea, Înaltei Curți, afirmațiile inculpatului D.V. adresate victimei - „las că te fac eu”, „vedem noi când ajungem acasă” demonstrează existența unei rezoluții infracționale ce a fost exteriorizată prin activități materiale de pregătire a infracțiunii, materializate în contactarea telefonică, în mai multe rânduri, a rudelor sale din Mogoșoaia, cărora le-a relatat incidentul avut, solicitându-le să vină să-l ia din Autogara Brașov, întrucât dorea să-i aplice o lecție victimei, respectiv să se răzbune pentru umilirea sa în public. Premeditarea activității infracționale este dovedită dincolo de orice dubiu de modalitatea în care au acționat toți cei cinci inculpați, începând de la telefoanele date de inculpatul D.V.

rudelor sale, cărora le-a cerut să-l sprijine în demersurile sale de sancționare a comportamentului victimei, până la deplasarea la Brașov, în mod organizat a inculpaților M.F. zis N., F.N., V.A. și D.N. și martorii M.F. zis G., M.L., M.S. și C.I., cu două autoturisme, înarmați cu bâte și cuțite, pentru a aștepta victima când coboară din autocar și a-i aplica o corecție corespunzătoare. Astfel, organizarea unui grup de mai multe persoane, înarmate cu bâte și cuțite în scopul răzbunării inculpatului D.V., precum și superioritatea numerică, în condițiile în care acțiunile urmau să fie îndreptate împotriva unei singure persoane, demonstrează premeditarea în comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, iar acțiunile conjugate, intensitatea și agresivitatea acestora, obiectele vulnerante folosite și zonele în care s-au aplicat loviturile conturează intenția cu care au acționat cei cinci inculpați, acea de a suprima viața victimei.

Toate contribuțiile inculpaților D.V., M.F. zis N., F.N., V.A. și D.N. având legătură între ele și fiind conjugate și unificate într-un ansamblu specific, orientat spre realizarea - uciderii victimei, reprezintă acte de coautorat la omor, motiv pentru care nu are relevanță, din punct de Vedere al cauzalității juridice, care dintre aceste acte au provocat leziunile care, în final, au dus la moarte întrucât coautoratul implică unitatea acțiunilor, capacitatea lor de a se integra aceluiași sistem sau model de explicație. În aceste condiții o dată stabilit atacul asupra victimei, loviturile chiar de mai mică gravitate și care singure nu erau apte să conducă la rezultatul letal, fiind circumscrise unei activități care, în ansamblu a cauzat moartea victimei, dovedesc intenția de a ucide a coautorilor, inclusiv a inculpatului M.F., astfel că este exclusă caracterizarea acestora ca acte care realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de lovire și alte violențe.

În consecință, atâta vreme cât din probele administrate rezultă că inculpatul D.V. a meditat cu privire la săvârșirea faptei, asupra locului și mijloacelor de răzbunare, la posibilitățile de comitere, angrenând și implicarea coinculpaților M.F. zis N., F.N., V.A. și D.N. atât în activitatea de pregătire cât și efectiv în acțiunea de agresare a victimei, infracțiunea de omor a fost comisă în condițiile premeditării. Scuza provocării există conform art. 73 lit. b) C. pen., atunci când infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, stare care a avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate, materializată în prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

În speță, inculpatul M.F. a acționat la solicitarea coinculpatului D.V. care i-a relatat cele întâmplate în autocar, astfel că intervenția sa nu a fost rezultatul unui act provocator din partea victimei care să-i fi generat o puternică tulburare psihică sau emoție de natură a justifica violențele comise. Mai mult, în contextul stării conflictuale preexistente între inculpatul D.V. și victimă, uciderea acesteia din urmă, îmbracă așa cum rezultă din întreg materialul probator, forma răzbunării, împrejurare de fapt care excede conținutul dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. Potrivit dispozițiilor art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei soluții greșite de achitare sau de condamnare.

Eroarea de fapt constituie caz de casare ori de câte ori într-o cauză este evidentă stabilirea eronată a faptelor în existența sau inexistența” lor, în natura acestora sau în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat asupra soluției. Așadar, greșita examinare a probelor administrate la instanța de fond, sens în care se constată că la dosar este o probă când în realitate aceasta nu există, ori se consideră că anumite probe demonstrează existența unei împrejurări, când de fapt, din mijloacele de probă reiese contrariul, conduce la comiterea unei erori grave în reținerea situației de fapt.

Ca atare, existența erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, atribut ce îi este recunoscut doar instanței de prim control judiciar, prin prisma dispozițiilor art. 378 alin. (2) C. proc. pen. În speță, inculpații F.N. și D.N., în cadrul motivelor de recurs dezvoltate în ședință publică, precum și în scris, nu au fost în măsură să evidențieze vreo contradicție evidentă și controversată între conținutul probelor și împrejurările de fapt stabilite de către instanțele inferioare, fiind neîntemeiate susținerile acestora că nu au participat la săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. Din împrejurările de fapt, corect stabilite atât de instanța de fond cât și de cea de prim control judiciar, rezultă, fără echivoc, că probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăția inculpaților F.N.

și D.N., chiar dacă aceștia au negat comiterea faptelor și au încercat să acrediteze ideea că decesul victimei este rezultatul acțiunilor celorlalți inculpați. Relevante în acest sens sunt declarațiile de recunoaștere ale inculpatului D.V. de la urmărire penală din care rezultă că enervat de atitudinea victimei P.A. a telefonat rudelor sale pentru a veni să-l aștepte la Brașov; ale martorilor M.L., M.S., C.I. și M.F. zis G. potrivit cărora inculpații F.N. și D. s-au deplasat la Brașov la chemarea lui D.V. pentru a-i răzbuna „umilința” la care victima îl supusese în autocar; ale martorilor B.C.I. și Ș.R.N. care l-a auzit în autocar pe inculpatul D.V. vorbind cu rudele sale și afirmând „vedem noi când ajungem” și „las că te fac eu”; ale martorei Ș.A.

care i-a văzut pe F.N. și D.N. în grupul ce o agresa pe victimă, ale martorului D.C. care l-a observat pe inculpatul D.N. lovind la picioare cu o bâtă de basseball victima căzută la pământ și pe F.N. aplicându-i cu cuțitul lovituri în zona capului; aspect confirmat și de martora P.A.; ale martorului M.F. zis G., fratele inculpaților D.V. și M. zis N. care alături de inculpații F.N., M.F. zis N., V.A. și D.N. s-a deplasat la Brașov, unde a constatat cu propriile-i simțuri că inculpații F. și D.N. îi secondau pe ceilalți trei care îi aplicau lovituri victimei. Prezența inculpaților celor doi inculpați în aria câmpului infracțional rezultă și din declarațiile martorei T.E. care l-a identificat după planșe foto pe inculpatul D.N.

ca fiind unul dintre bărbații care au agresat-o pe victimă, ale martorului Ș.R.N. care a aflat de la martorii oculari P. și Ș.A. că inculpații F.N. și D.N. au dat și l-au omorât pe vărul său, și nu în ultimul rând din concluziile raportului de autopsie conform cărora aspectul grupării plăgilor traumatice demonstrează că au fost aplicate de diferite persoane când victima era căzută pe plan dur. De altfel, prin criticile formulate de inculpații F.N. și D.N. se tinde la o reapreciere a materialului probator din perspectiva unor raționamente care în opinia acestora ar putea demonstra că au comis infracțiunile pentru care au fost condamnați, operațiune ce nu este permis a fi realizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen. La stabilirea și aplicarea pedepselor, în conformitate cu art. 72 C. pen., se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Înăuntrul limitelor pedepsei, definite de legiuitor, rămâne instanței atributul de a proporționaliza pedeapsa în raport cu celelalte criterii care caracterizează fapta și făptuitorul, gradul de pericol concret al acestora, astfel încât sancțiunea să fie capabilă să-și atingă scopul prevăzut în art. 52 C. pen. Astfel, Înalta Curte constată că, în cauză, instanțele inferioare au făcut o corectă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților D.V., M.F., F.N.

și D.N. pentru săvârșirea - infracțiunii de omor deosebit de grav cu luarea în considerare în egală măsură atât a împrejurărilor în care s-a comis activitatea infracțională, a caracterului și gravității urmărilor ce s-au produs, a importanței valorilor sociale ocrotite de lege și puse în pericol prin acțiunea ilicită cât și a datelor care caracterizează persoana acestora. În concret, condițiile în care inculpații D.V., M.F., F.N. și D.N.

au comis faptele - au așteptat victima în autogara, adică într-un loc public foarte aglomerat în timpul zilei, iar a dată coborâtă aceasta din autocar, în mod organizat și conjugat i-au aplicat multiple lovituri cu cuțite și bâte în zone vitale ale corpului, caracterul agravant al infracțiunii de omor determinat de premeditarea activității infracționale (pregătindu-se din timp, dar și cu minuțiozitate, realizând astfel un plan bine gândit pentru atingerea scopului - răzbunarea determinată de atitudinea victimei), circumstanțele persoanele ale inculpaților care sunt întreținători de familii și sunt infractori primar, excepție făcând F.N., s-a reflectat în mod corespunzător în cuantumul pedepsei.

Pe de altă parte, datele favorabile care caracterizează persoana inculpaților D.V., M.F. și F.N. au fost deja valorificate la momentul stabilirii tratamentului sancționator de către instanța inferioare prin aplicarea unor pedepse într-un cuantum cuprins între minimul special și limita medie, astfel că înalta Curte apreciază că nu se impune a se da o mai mare eficiență acestora în raport de împrejurările comiterii faptelor,, gravitatea lor și agresivitatea de care au dat dovadă inculpații. Ca urmare, nu există temeiuri care să justifice aplicarea unui tratament sancționator mai sever față de cei patru inculpați, așa cum a solicitat parchetul, dar nici unul mai blând pentru inculpații D.V., M.F.

și F.N., pedepsele stabilite fiind suficiente pentru a asigura reeducarea lor și realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 C. pen., întrucât tratamentul sancționator pe lângă rolul de constrângere, are și o finalitate de exemplaritate, iar cuantumul acestuia trebuie individualizat în așa fel încât să convingă inculpații de necesitate respectării legii și a evitării pe viitor a comiterii unor fapte penale. Constatând, așadar, că, în cauză, nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen. și nici nu se regăsește vreun alt motiv de recurs care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385 pct. (1) lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpații D.V., M.F., F.N. și D.N. Având în vedere că recurenții inculpați sunt cei care se află în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpații D.V., M.F., F.N. și D.N. împotriva deciziei penale nr. 106/ AP din 09 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive, pentru D.V. de la 12 august 2011 la 20 iunie 2013, pentru M.F. de la 13 august 2011 la 20 iunie 2013 și pentru F.N. și D.N. de la 26 septembrie 2011 la 20 iunie 2013. Obligă recurenții inculpați D.V., M.F. și D.N. la plata sumei de câte 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat F.N. la plata sumei de 1.200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 iunie 2013.