ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2191/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2191/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor de față, în baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 158 din 20

iunie 2012, Tribunalul Brașov a schimbat încadrarea, juridică a faptelor

reținute în sarcina inculpaților D.V., M.F., F.N. și D.N. în sensul reținerii

dispozițiilor alin. (1) lit. a) ale art. 175 C. pen. și ale art. 75 lit. a) C.

pen. și i-a condamnat pe fiecare dintre aceștia la câte o pedeapsă de 18 ani

închisoare cu executare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani, ca pedeapsă

complementară, deducându-le și prevenția.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen. raportat la art. 998 art. 1003 C. civ., inculpații au fost obligații la

40.000 lei daune morale către partea civilă N.C., 30.000 lei C.I., 150.000 lei

daune morale către părțile civile minore Ș.I. și Ș.S. și câte 200 lei lunar

pentru fiecare minor cu titlu de despăgubiri periodice începând cu data de 11

august 2011.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-au

confiscat bunurile corp delict utilizate la săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 169 C. proc. pen. s-au

restituit martorului M.L. a bunurilor personale.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008

s-au prelevat probele biologice de la inculpații.

Pentru a pronunța această hotărâre

prima instanță a reținut, coroborând declarațiile martorilor oculari cu

înregistrările de pe camerele video și declarațiile unor inculpați, că la data

de 10 august  2011, inculpatul D.V., concubina sa Ș.A., victima P.A., fratele

victimei - D.C., verii victimei - I.D. și Ș.N. și concubina fratelui victimei -

P.A. au plecat cu autocarul din Italia spre țară, iar în timp ce se aflau în

Slovenia victima i-a dat o palmă inculpatului pe seama căruia a făcut glume că

e gras, motiv pentru care acesta l-a luat de haine și l-a scuipat și apoi s-au

îmbrâncit reciproc, posibil și din cauza nerestituirii la timp a unei sume de

bani, cu camătă, de către inculpatul către victimă. Supărându-se inculpatul

D.V. a afirmat „las că te fac eu”, sens în care la 11 august 2011 și-a sunat

familia din Mogoșoaia, în mai multe rânduri relatându-le despre incident și

solicitându-le să vină să-l ia din Brașov, întrucât dorea să-i aplice o lecție

victimei, respectiv să se răzbune pentru umilirea sa în public.

Ca urmare, în aceiași zi inculpații

M.F. zis N., F.N. zis D., D.N. zis D. și V.A. zis L. au plecat cu autoturismul

marca B. proprietatea ultimului la Autogara Brașov și pe drum inculpatul M.F. a

avut convorbiri telefonice cu fratele său, inculpatul D.V. privind continuarea

cu victima și fratele acesteia, aspecte care au fost comunicate ocupanților

mașinii care au stabilit să le aplice celor doi o corecție.

La scurt timp martorul M.L., tatăl

inculpatului D.V. a plecat cu împreună cu martorii C.I. zis S., M.S., M.F. zis

G. spre Brașov, ajungându-i din urmă pe inculpații la Ploiești, ocazie cu care

M. i-a pus pe inculpații F.N., D.N. și V.A. să-i predea cuțitele, lăsându-i

doar inculpatului M.F. o bâtă.

Ajunși la Brașov inculpații M.F. zis N.,

F.N., D.N. și V.A. au rămas în autogara, iar mașina cu martorii a fost parcat

în Benzinăria O.1, aflată vis-a-vis de autogara.

În jurul orei 19,00, autocarul cu

victimă P.A. și inculpatul D.V. a ajuns în Autogara Bartolomeu Brașov,unde

victima odată coborâtă în stație a fost atacată de inculpatul D. cu cuțitul,

pumnii și picioarele și imediat de către inculpații V.A. și D.N. care au

lovit-o cu bâtă și picioarele, dar și de inculpatul F.N. cu cuțit.

Victima, la rândul ei, a ripostat cu

un cuțit încercând să se apere de inculpatul D.V., însă a fost dezarmată de

ceilalți patru inculpați și lovită cu propriul cuțit.

Inculpatul M.F. zis N., având în mână

o bâtă de baseball l-a lovit pe martorul I.D. zis T., după care observându-l pe

fratele său, inculpatul D.V. victima, s-a apropiat și el în fugă și a atacat-o

cu bâta în zona capului.

Agresiunea concertată a celor cinci

inculpați a avut loc în spatele autocarului parcat și a durat aproximativ 1

minut fără să existe vreo ceartă, după care aceștia au fugit la autoturismul B.,

inculpatul M.F. zis N. s-a întors și a mai aplicat o lovitură peste picior

victimei căzute la pământ, după care au părăsit municipiul Brașov, urmând ruta

Pitești - București.

Victima P.A. la scut timp după ce a

fost dusă la spitalul a decedat din cauza hemoragiilor interne și externe

consecutive multiplelor plăgi tăiate - înțepate cu leziuni de plămân stâng,

colon transvers, mezenter și musculatură gambieră, leziunile fiind produse prin

loviri directe și repetate cu instrumente tăietoare - înțepătoare și loviri cu

corpuri dure, aplicate de persoane diferite când era căzută pe plan dur, așa

cum rezultă din raportul de constatare medico - legală al S.M.L. Brașov.

Relevat a fost considerat și

suplimentul la raportul de constatare medico-legală autopsie din 3 februarie

2011 potrivit căruia plăgile de pe regiunea parietală stângă au fost produse

prin lovire cu lama de instrument tăietor înțepător, cele de pe hemitoracele

stâng posterior au fost realizate prin lovire cu instrument tăietor înțepător

de tipul cuțit sau briceag, cu lățimea maximă a lamei de 2,1 cm, cea din

hipocondrul stâng a fost produsă cu instrument tăietor înțepător de tipul cuțit

sau briceag,cu lățimea lamei până la 3,8 cm, cele de pe gamba dreaptă au fost

produse prin lovire cu instrument tăietor înțepător de tipul cuțit sau briceag.

Astfel, s-a stabilit pe baza probelor

că atât inculpatul D.V. cât și coinculpații M.F. zis N., F.N., D.N. și V.A. au

aplicat multiple lovituri cu bâte, pumni, picioare, cuțite în zona abdominală,

a capului, a toracelui cu mare intensitate materializată în gravitatea

leziunilor care au condus la moartea victimei la câteva minute de la agresiune.

În drept, s-a reținut că faptele

inculpaților D.V., M.F. zis N., F.N., D.N. și V.A. întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de 174 alin. (1),

art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., sens în care s-a schimbat încadrarea

juridică.

S-a reținut circumstanța agravantă a

premeditării în raport de probatoriul administrat care evidențiază caracterul

organizat în care coinculpații M.F. zis N., F.N., D.N. și V.A. s-au deplasat la

Brașov la solicitarea coinculpatului D.V. în scop de răzbunare pentru

incidentul avut de acesta din urmă cu victima și au așteptat 2 ore în autogara sosirea

autocarului, lovind victima imediat după coborâre rapid și concertat cu două

bâte și cel puțin trei cuțite conform concluziilor raportului de autopsie, după

care au fugit cu mașina pregătită, încercând chiar să se sustragă urmării

penale, fiind depistați în parte de poliție, în timp ce părăseau localitatea de

domiciliu.

Au fost înlăturate apărările

inculpatului M.F. zis N. potrivit cărora i-a aplicat victimei când era căzută

doar o lovitură cu bâta în picior, în condițiile în care declarațiile inculpaților

D.V. și F.N., a martorilor M.F. zis G., M.F., D.C., P.A., Ț. susțin contrariul,

respectiv că acesta a lovit victima cu bâta în zona capului a picioarelor,dar

și cu pumnii și picioarele.

Invocând doctrina și practica

judiciară, judecătorul fondului a reținut că sunt acte de coautorat loviturile

aplicate de mai multe persoane victimei, în cadrul unei hotărâri infracționale

comune de suprimare a vieții unei persoane, chiar dacă nu toate au fost

mortale.

S-a mai constatat că față de

inculpatul D.V. nu se poate aplica circumstanța atenuantă a provocării întrucât

conflictul de pe autocar avut cu victima s-a desfășurat cu aproximativ 11 ore

înainte de a o agresa pe aceasta în autogara Brașov, interval de timp în care

inculpatul le-a solicitat coinculpaților să vină în grup și înarmați pentru a-i

da o lecție victimei care l-a umilit în prezența rudelor soției sale.

La individualizarea pedepselor au fost

avute în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv pericolul social

ridicat al faptei, împrejurările și urmările grave

ale săvârșirii acesteia, caracterul

premeditat activității infracționale, numărul persoanelor implicate, reacția

deosebit de violentă a acestor, împrejurări care s-a apreciat că impun și

reținerea circumstanței agravante prevăzute de art. 74 lit. a) 72 C. pen.

- pe latură civilă s-au constatat

îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel că inculpații au

fost obligați la recuperarea prejudiciului moral, precum și la plata unor

despăgubiri materiale lunare pentru cele două minore la întreținerea cărora

contribuia în calitate de tată victima.

Împotriva

acestei hotărâri au - formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov,

partea vătămată D.C. și inculpații D.V., M.F., F.N. și D.N.

Parchetul a criticat hotărârea sub

aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților D.V., M.F., F.N. și D.N.

în raport de circumstanțele lor personale și de gravitatea faptei, împrejurări

care justifică un regim sancționator mai sever, solicitând și luarea măsurii de

siguranță a interzicerii dreptului de a se mai afla pe raza județului Brașov

față de aceștia.

Parte vătămată

D.C., la termenul din 02 octombrie 2012 și-a retras apelul.

Inculpatul

D.V. a criticat greșita schimbare a încadrării juridice în sensul reținerii

agravantei premeditării în condițiile în care telefoanele date către familie

când se întorcea din Italia demonstrează temerea acută pe care o resimțea față

de amenințările pe care i le-a proferat partea vătămată, motiv pentru care și-a

rugat familia să vină să-l ia.

Sub aspectul individualizării

pedepsei a solicitat aplicarea circumstanțelor atenuante, inclusiv a

provocării, întrucât din proba testimonială rezultă cu prisosință atitudinea

provocatoare, jignitoare, umilitoare pe care victima a avut-o față de el care a

culminat în Autogara Brașov cu o agresiune directă și nemijlocită asupra sa din

partea acesteia, motiv pentru care a fost nevoit să riposteze, făcând totodată

referire și la atitudine procesuală sinceră și lipsa antecedentelor penale.

Inculpatul M.F. a solicitat achitarea

în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din înregistrările video nu

reiese cu certitudine participarea sa la comiterea faptei, chiar dacă s-a

deplasat la Brașov la chemarea inculpatului D.V., a ajuns la agresiunii după

înjunghierea victimei.

Inculpatul F.N. a solicitat achitarea

în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu sunt probe certe care să

ateste fără dubiu vinovăția sa, în condițiile în care nu a participat efectiv

la suprimarea vieții victimei, fiind doar în zona incidentului, relevante în

acest sens sunt înregistrările video și depozițiile martorilor oculari, prin

excepție doar martorul D.C. susținând că l-a văzut când a lovit cu un cuțit

victima în zona capului.

Inculpatul D.N. a solicitat achitarea

întrucât deși a fost prezent în Autogara din Brașov la momentul săvârșirii

faptei era la distanță.

Prin decizia penală nr. 106/ AP din 09

octombrie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori,

a admis apelul parchetului, a desființat în parte hotărârea atacată și

rejudecând, a aplicat inculpaților D.V., M.F., F.N. și D.N. măsura de siguranță

„a interzicerii de a se afla în Municipiul Brașov pe o durată de 3 ani după

executarea pedepselor principale, i-a obligat în solidar pe inculpați la 40.000

lei daune morale către partea civilă N.C., 30.000 lei daune morale către partea

civilă C.I., 150.000 lei daune morale către părțile civile minore Ș.I. și Ș.S.

și la câte 2.800 lei lunar cu titlu de prestații periodice datorate pentru

perioada 11 august  2011 până la data pronunțării deciziei și câte 200 lei

lunar începând cu luna noiembrie 2012 și până la majorat pentru fiecare minor,

a constatat că părțile vătămate Ș.I., D.C., P.R. și Ș.E. nu s-au constituit

părți civile, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, a luat act

de retragerea apelului părții vătămate D.C., a respins ca nefondate apelurile

celor patru inculpați și le-a dedus prevenția la zi.

Pentru a pronunța ceasta hotărâre

instanța de prim control judiciar a constatat că judecătorul fondului a

stabilit în mod corect împrejurările faptice fapt constând în aceea că la data

de 11 august 2011, în jurul orelor 19.00, inculpații D.V., M.F. - zis N., F.N.,

D.N. și V.A. au agresat victima P.A. în Autogara Bartolomeu din municipiul

Brașov, care sosise din Italia cu autocarul, lovind-o cu obiecte tăietor

înțepătoare (cuțite, bricege) și corpuri contondente (bâte, coș de gunoi tip

scrumieră, pumni și picioare), cauzând multiple leziuni care au condus la

decesul acesteia.

Deși inculpații M.F.-zis N., F.N. și

D.N. nu recunosc comiterea faptei s-a constatat că prima instanță a stabilit în

mod just vinovăția acestora din coroborarea tuturor probelor existente la

dosar.

Relevante au fost considerate

declarațiile inculpatului D.V. de la urmărire penală din care rezultă că

enervat de atitudinea victimei P.A. a telefonat rudelor sale pentru a veni să-l

aștepte la Brașov; ale martorilor M.L., M.S., C.I. și M.F. zis G. potrivit

cărora inculpații M.F.-zis N., F.N., D.N. și V.A. s-au deplasat la Brașov la

chemarea lui D.V. pentru a-i răzbuna „umilința” la care victima îl supusese în

autocar; ale martorului B.C.I. care l-a auzit pe inculpatul D.V. în autocar

vorbind cu rudele sale și afirmând „vedem noi când ajungem”; ale martorului Ș.R.N.

care fiind în autocar l-a auzit pe inculpat D.V. vorbind cu familia din țară și

afirmând „las că te fac eu”.

Participarea celor cinci inculpați la

agresarea concertată a victimei a fost analizată și din perspectiva

concluziilor raportului de constatare medico-legală autopsie din 12 august 2011

al S.M.L. Brașov, avizat de către Comisia de Avizare și Control din cadrul I.N.M.L.

care se coroborează cu

declarațiile

de la urmărire penală ale inculpatului D.V. și ale martorilor Ș.A. (care i-a

văzut pe D.V. și V.A. agresând victima, dar și pe M.F. zis N. lovind victima cu

o bâtă însă acesta nu a fost din primul momentul în grupul care lovea., grup

din care făceau parte și F.N. și D.N.); D.C. (care l-a văzut pe inculpatul D.V.

cum l-a tăiat pe fratele său în zona posterioară a toracelui, lângă plămâni, pe

V.A. lovind aceiași persoană, fără a putea preciza obiectul, pe M.F. zis N.,

lovind victima cu o bâtă de basseball în cap în timp era la pământ, pe

inculpatul D.N. lovind tot cu o bâtă de basseball la picioare și pe F.N.

aplicând cu cuțitul lovituri în zona capului); P.A. ( care a văzut de la o

distanță de aproximativ 20 m pe victima înconjurată de niște bărbați, D.V. a

dat cu cuțitul,cu pumnii și cu picioarele, M.F. zis N. lovea victima cu o bâtă

de basseball, D.N. cu o bâtă și cu picioarele); M.F. zis G., fratele

inculpaților D.V. și M. zis N. (potrivit căruia inculpații F.N., M.F. zis N., V.A.

și D.N. s-au deplasat la Brașov, văzând când D.V. se bătea cu victima, iar

inculpatul M. zis N., în apropiere cu o bâtă de basseball în mână, fiind secondat

de inculpații F., D.N. și V., fără a observa dacă aceștia loveau victima); M.L.

(care a arătat în declarația dată la 13 august 2011 în Dosar penal nr. 742/62/2011

al Curții de Apel Brașov l-a observat pe fiul său M.F. zis N. având în mână o

bâtă de baseball deplasându-se spre locul în care se băteau D.V. cu victima și

a lovit cu bâta în victima care era căzută pe jos).

Au fost

evidențiate și declarațiile altor martori care au văzut modalitatea de derulare

a evenimentelor, dar care, din cauza timpului extrem de scurt în care a avut

loc agresiunea deși nu au putut să fixeze în memoria fotografică imaginile

agresorilor; au reușit însă să surprindă și să redea fragmente din activitatea

infracțională a cărei victimă a fost P.A., apte să întregească acțiunile desfășurate

de inculpați și conturând starea de fapt reținută de către prima instanță.

Astfel, au fost prezentate susținerile

martorilor I.D. (care a arătat că în timp ce era la toaleta a apărut inculpatul

M.F. zis N. care l-a lovit cu pumnul fără nici un motiv și fără să îi spună

nimic după care a fugit; apoi când a ieșit de la toaletă a văzut victima jos,

tăiată lângă victimă era numai martora Ș.A., care striga „Moare, Moare!”) T.I.B.,

șoferul autocarului (care a arătat că după ce au ajuns în Autogara Brașov a

coborât pentru a proceda la predarea bagajelor, iar după aproximativ 3-4 minute

a auzit țipete; nu a văzut ce s-a întâmplat însă a văzut victima căzuta jos cu

urme de sânge, pe care a recunoscut-o ca fiind unul dintre călătorii din

autocar,cel care se certase cu inculpatul D.V. pe drum, iar în jurul lui erau

rudele acestuia care încercau să îi acorde ajutor), F.L. (care a văzut cum un

bărbat este agresat de un grup de alți bărbați, erau mai mult de patru. acel

grup de bărbați loveau victima cu picioarele.), L.D. (care a văzut un grup de

4-5 persoane de etnie rromă erau toți grămadă pe victima căzută și au lovit-o

cu pumnii și picioarele timp de câteva secunde), I.O.N. (care a văzut trecând

pe lângă ea în autogara un bărbat pe care l-a observat scoțând două bâte de

basseball dintr-o bluză de trening de culoare verde cu alb și negru, iar în

scurt timp a auzit strigăte de bărbați și femei, observând un bărbat căzut jos

și sânge lângă acesta), M.C. (care a observat, pe geam, atunci când autocarul

staționa în autogara din Brașov cum unul dintre bărbații care fusese în autocar

și care avusese un conflict aleargă cu o bâtă în mână, la un moment dat a

observat o altă persoană căzută la pământ, înconjurată de. mai mulți bărbați de

etnie rromă), M.F. (care a văzut un bărbat căzut, iar lângă el 4 sau 5 bărbați

care îl loveau; unul dintre bărbați purta o șapcă albă, l-a văzut lovind cu

pumnii și cuțitul victima. Un al doilea bărbat purta un maieu alb și lovea

victima cu o bâtă de base-ball. Mai mulți bărbați purtau pantaloni trei

sferturi. A văzut unul dintre bărbați lovind cu cuțitul victimă în zona

abdomenului), T.E. (care a văzut un grup de trei bărbați dintre care doi erau

slabi și îmbrăcați sport iar al treilea avea o statură potrivită însă era mai

înalt ca ceilalți, cei trei agresându-l pe altul, iar la instanța de fond i-a

recunoscut fie din box fie după planșă foto pe inculpații D.N. și V. ca fiind

dintre agresorii, ultimul lovind victima cu o bâtă în zona capului, abdomenului

și a picioarelor), B.C.I. (care a văzut pe geamul autocarului un bărbat de

etnie rromă care a luat dintre două chioșcuri o bluză de trening de culoare

negru, verde și alb în care învelise două bâte de basseball, iar din lateralul

a văzut mai mulți bărbați de etnie rromă, care fugeau spre spatele autocarului

împreună cu individul cu bâtă de basseball, unde l-au lovit pe cel cu care

călătorise și era îmbrăcat în haine închise și tuns scurt și care anterior

intrase în conflict cu bărbatul rrom cu ochii verzi), Ș.R.N. (care a arătat că

de la martora oculară P. și mătușa sa, Ș.A. știe că victima a fost agresată de

D.V., de M.F. zis N.).

Depozițiile acestor martorilor oculari

care au oferit informații referitoare la vestimentația agresorilor au fost

coroborate cu imaginile video surprinse de camerele de luat vederi montate în

autogara și care alături de actele medico-legale au format convingerea

instanței de apel că inculpații M.F.-zis N., F.N. și D.N. au participat în mod

activ la data de 11 august  2011, în jurul orelor 19.00 la agresarea victimei P.A.

producându-i leziuni care au condus la decesul său, motiv pentru care au fost

înlăturate apărările acestora potrivit cărora nu au fost implicați în lovirea

victimei.

S-a mai reținut că nu se impunea

aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea inculpatului D.V.,

întrucât, deși acesta s-a enervat la momentul altercației avute cu victima în

autocar, probele administrate nu relevă că s-ar fi aflat într-o stare de tulburare

sau emoție sub imperiul căreia a agresat-o în condițiile în care trecuseră mai

bine de 11 ore de la primul conflict, timp în care și-a sunat rudele de la

Mogoșoaia, chemându-și fratele împreună cu alte persoane să vină să îl ia de pe

trase, înainte de a ajunge la destinație pentru a-i aplica o corecție victimei

pentru comportamentul adoptat pe parcursul călătoriei, făcându-și astfel

planuri de răzbunare.

Din contră atitudinea inculpatului de

punere la cale a unui plan de răzbunare la care au achiesat și ceilalți

coinculpați care s-au deplasat de la Mogoșoaia la Brașov înarmați cu corpuri

contondente și tăietor înțepătoare pentru a agresa victima - acceptând

posibilitatea ca în urma agresării victimei cu obiectele cu care s-au înarmat

aceasta să decedeze - coroborată cu atacul fulgerător, concertat asupra

acesteia, a fost apreciată ca fiind subsumată noțiunii de premeditare, motiv

pentru care s-a reținut că în mod corect judecătorul fondului a schimbat

încadrarea juridică a faptelor.

Sub aspect sancționator instanța de

prim control judiciar a constatat că pedepsele aplicate inculpaților orientate

între limita minimă și cea maximă prevăzută de lege pentru fapta comisă,

executabile în regim privativ de libertate, sunt just individualizate și sunt

în măsură să conducă la reeducarea acestora în scopul respectării pe viitor a

valorilor apărate de legea penală, astfel că majorarea lor, așa cum a solicitat

parchetul nu se impune.

Cu toate

acestea, instanța de apel a apreciat că se impune aplicarea față de toți inculpații

a măsurii de siguranță prevăzută de art. 116 C. pen., întrucât niciunul dintre

aceștia nu are domiciliul în raza județului Brașov, iar prin prisma faptei

comise și mai ales a circumstanțelor reale care caracterizează această faptă,

prezența lor în Municipiului Brașov reprezintă un pericol grav pentru

comunitatea locală.

S-a mai

constatat că deși judecătorul fondului în mod corect a reținut că activitatea

infracțională a inculpaților a cauzat părților civile N.C. (mama victimei P.A.),

C.I.C. (concubina victimei P.A.), Ș.I. și Ș.S. (fiicele victimei P.A.)

prejudicii morale în raport de vârsta victimei, modalitatea extrem de violentă

în care i-a fost curmată viață, stabilind astfel că sunt întrunite condițiile

răspunderii civile delictuale, a omis să arate că care dintre inculpați trebuie

să suporte - repararea pagubei și să facă referire la principiul solidarității

pasive.

Cu toate că a

fost recunoscut și dreptul părților civile minore Ș.I. și Ș.S. la prestații

periodice lunare datorită decesului părintelui care se ocupa de îngrijirea lor

și a obligat inculpații la plata prestațiilor periodice, s-a mai reținut că nu

a stabilit o sumă globală de la data decesului și până la dezlegarea definitivă

a raportului de drept penal, iar ulterior o sumă lunară a acestor prestații și

nici nu a individualizat titularii obligației de plată a prestațiilor periodice

pentru părților civile.

împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și

inculpații D.V., M.F., F.N. și D.N.

Parchetul, invocând cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., a solicitat redozarea

pedepselor aplicate celor patru inculpați, întrucât în raport de circumstanțele

reale ale comiterii infracțiunii (loc public, foarte aglomerat, în timpul

zilei), dar și cele care caracterizează persoana acestora se impune un

tratament sancționator mai sever pentru a se asigura scopul prevăzut de art. 52

C. pen.

Inculpatul D.V., invocând cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., a

solicitat înlăturarea agravantei prevăzute de art. 175 alin. (1) lit. a) C.

pen., întrucât fapta nu au fost premeditată, precum și reducerea pedepsei sub

minimul special ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante.

Inculpatul M.F., invocând cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., a

solicitat înlăturarea agravantei prevăzute de art. 175 alin. (1) lit. a) C.

pen., întrucât fapta nu au fost premeditată, reținerea circumstanței atenuante

a provocării și reducerea pedepsei sub minimul special. S-a mai arătat că în

raport de implicare sa în activitatea infracțională se impune schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea de loviri și alte violențe comisă în stare

de provocare.

Inculpatul

F.N.,, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și

14 C. proc. pen., a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc.

pen., întrucât nu a contribuit la comiterea faptei, probele administrate

dovedind că a stat la distanță de 200 m de locul incidentului, iar în subsidiar

redozarea pedepsei având în vedere că nu are antecedente penale și că are doi

copii în întreținere.

Inculpatul D.N., invocând cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., a solicitat

achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din probele

administrate rezultă că nu a lovit victima.

Examinând hotărârile atacate prin

prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (l) pct. 17,

18 și 14 C. proc. pen., precum și din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte apreciază recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpații D.V., M.F., F.N. și

D.N., ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:

Pentru a se reține premeditarea, în

sensul dispozițiilor art. 175 alin, (1) lit. a) C. pen., trebuie să fie

îndeplinite cumulativ mai multe condiții, constând în luarea rezoluției

infracționale cu suficient timp înainte de acțiunea agresivă, interval care să

permită infractorului să chibzuiască asupra planului, inclusiv să întreprindă

acte specifice de pregătire în acest scop.

În speță,, aceste cerințe sunt

îndeplinite, din probele administrate în ambele faze ale procesului penal

rezultând că inculpatul D.V. a premeditat comiterea infracțiunii de omor deosebit

de grav și nu a acționat spontan, sub stăpânirea unui impuls de moment.

Hotărârea de a ucide a fost luată de

inculpatul D.V. într-un anumit interval de timp care a fost mai îndelungat

decât cel obișnuit, încă din perioada în care se afla în autocar pe drumul de

întoarcere în țară, deci cu cel puțin 12 ore înainte de incident, fiind

rezultatul dorinței de a se răzbuna pe

comportamentul

victimei care îl pusese, în prezența celorlalți călători, într-o poziție

umilitoare prin remarcile făcute la adresa fizionomiei sale.

În aprecierea, Înaltei Curți,

afirmațiile inculpatului D.V. adresate victimei - „las că te fac eu”, „vedem

noi când ajungem acasă” demonstrează existența unei rezoluții infracționale ce

a fost exteriorizată prin activități materiale de pregătire a infracțiunii,

materializate în contactarea telefonică, în mai multe rânduri, a rudelor sale

din Mogoșoaia, cărora le-a relatat incidentul avut, solicitându-le să vină să-l

ia din Autogara Brașov, întrucât dorea să-i aplice o lecție victimei, respectiv

să se răzbune pentru umilirea sa în public.

Premeditarea

activității infracționale este dovedită dincolo de orice dubiu de modalitatea

în care au acționat toți cei cinci inculpați, începând de la telefoanele date

de inculpatul D.V. rudelor sale, cărora le-a cerut să-l sprijine în demersurile

sale de sancționare a comportamentului victimei, până la deplasarea la Brașov,

în mod organizat a inculpaților M.F. zis N., F.N., V.A. și D.N. și martorii

M.F. zis G., M.L., M.S. și C.I., cu două autoturisme, înarmați cu bâte și

cuțite, pentru a aștepta victima când coboară din autocar și a-i aplica o

corecție corespunzătoare.

Astfel,

organizarea unui grup de mai multe persoane, înarmate cu bâte și cuțite în

scopul răzbunării inculpatului D.V., precum și superioritatea numerică, în

condițiile în care acțiunile urmau să fie îndreptate împotriva unei singure

persoane, demonstrează premeditarea în comiterea infracțiunii de omor deosebit

de grav, iar acțiunile conjugate, intensitatea și agresivitatea acestora,

obiectele vulnerante folosite și zonele în care s-au aplicat loviturile

conturează intenția cu care au acționat cei cinci inculpați, acea de a suprima

viața victimei.

Toate

contribuțiile inculpaților D.V., M.F. zis N., F.N., V.A. și D.N. având legătură

între ele și fiind conjugate și unificate într-un ansamblu specific, orientat

spre realizarea - uciderii victimei, reprezintă acte de coautorat la omor,

motiv pentru care nu are relevanță, din punct de Vedere al cauzalității

juridice, care dintre aceste acte au provocat leziunile care, în final, au dus

la moarte întrucât coautoratul implică unitatea acțiunilor, capacitatea lor de

a se integra aceluiași sistem sau model de explicație.

În aceste condiții o dată stabilit

atacul asupra victimei, loviturile chiar de mai mică gravitate și care singure

nu erau apte să conducă la rezultatul letal, fiind circumscrise unei activități

care, în ansamblu a cauzat moartea victimei, dovedesc intenția de a ucide a

coautorilor, inclusiv a inculpatului M.F., astfel că este exclusă caracterizarea

acestora ca acte care realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de

lovire și alte violențe.

În consecință, atâta vreme cât din

probele administrate rezultă că inculpatul D.V. a meditat cu privire la

săvârșirea faptei, asupra locului și mijloacelor de răzbunare, la

posibilitățile de comitere, angrenând și

implicarea

coinculpaților M.F. zis N., F.N., V.A. și D.N. atât în activitatea de pregătire

cât și efectiv în acțiunea de agresare a victimei, infracțiunea de omor a fost

comisă în condițiile premeditării.

Scuza provocării există conform art.

73 lit. b) C. pen., atunci când infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea

unei puternice tulburări sau emoții, stare care a avut drept cauză o provocare

din partea persoanei vătămate, materializată în prin violență, printr-o

atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

În speță, inculpatul M.F. a acționat

la solicitarea coinculpatului D.V. care i-a relatat cele întâmplate în autocar,

astfel că intervenția sa nu a fost rezultatul unui act provocator din partea

victimei care să-i fi generat o puternică tulburare psihică sau emoție de

natură a justifica violențele comise.

Mai mult, în

contextul stării conflictuale preexistente între inculpatul D.V. și victimă,

uciderea acesteia din urmă, îmbracă așa cum rezultă din întreg materialul

probator, forma răzbunării, împrejurare de fapt care excede conținutul

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă

eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei soluții greșite de

achitare sau de condamnare. Eroarea de fapt constituie caz de casare ori de

câte ori într-o cauză este evidentă stabilirea eronată a faptelor în existența

sau inexistența” lor, în natura acestora sau în împrejurările în care au fost

comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin

denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat asupra

soluției. Așadar, greșita examinare a probelor administrate la instanța de

fond, sens în care se constată că la dosar este o probă când în realitate

aceasta nu există, ori se consideră că anumite probe demonstrează existența

unei împrejurări, când de fapt, din mijloacele de probă reiese contrariul,

conduce la comiterea unei erori grave în reținerea situației de fapt.

Ca atare, existența erorii de fapt, ca

motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate,

atribut ce îi este recunoscut doar instanței de prim control judiciar, prin

prisma dispozițiilor art. 378 alin. (2) C. proc. pen.

În speță, inculpații F.N. și D.N., în

cadrul motivelor de recurs dezvoltate în ședință publică, precum și în scris,

nu au fost în măsură să evidențieze vreo contradicție evidentă și controversată

între conținutul probelor și împrejurările de fapt stabilite de către

instanțele inferioare, fiind neîntemeiate susținerile acestora că nu au

participat la săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

Din împrejurările de fapt, corect

stabilite atât de instanța de fond cât și de cea de prim control judiciar,

rezultă, fără echivoc, că probele administrate în cauză atât în faza de

urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, dovedesc, dincolo

de orice îndoială rezonabilă, vinovăția inculpaților F.N. și D.N., chiar dacă

aceștia au negat comiterea faptelor și

au

încercat să acrediteze ideea că decesul victimei este rezultatul acțiunilor

celorlalți inculpați.

Relevante în

acest sens sunt declarațiile de recunoaștere ale inculpatului D.V. de la

urmărire penală din care rezultă că enervat de atitudinea victimei P.A. a

telefonat rudelor sale pentru a veni să-l aștepte la Brașov; ale martorilor M.L.,

M.S., C.I. și M.F. zis G. potrivit cărora inculpații F.N. și D. s-au deplasat

la Brașov la chemarea lui D.V. pentru a-i răzbuna „umilința” la care victima îl

supusese în autocar; ale martorilor B.C.I. și Ș.R.N. care l-a auzit în autocar

pe inculpatul D.V. vorbind cu rudele sale și afirmând „vedem noi când ajungem”

și „las că te fac eu”; ale martorei Ș.A. care i-a văzut pe F.N. și D.N. în

grupul ce o agresa pe victimă, ale martorului D.C. care l-a observat pe

inculpatul D.N. lovind la picioare cu o bâtă de basseball victima căzută la

pământ și pe F.N. aplicându-i cu cuțitul lovituri în zona capului; aspect

confirmat și de martora P.A.; ale martorului M.F. zis G., fratele inculpaților

D.V. și M. zis N. care alături de inculpații F.N., M.F. zis N., V.A. și D.N.

s-a deplasat la Brașov, unde a constatat cu propriile-i simțuri că inculpații F.

și D.N. îi secondau pe ceilalți trei care îi aplicau lovituri victimei.

Prezența

inculpaților celor doi inculpați în aria câmpului infracțional rezultă și din

declarațiile martorei T.E. care l-a identificat după planșe foto pe inculpatul

D.N. ca fiind unul dintre bărbații care au agresat-o pe victimă, ale martorului

Ș.R.N. care a aflat de la martorii oculari P. și Ș.A. că inculpații F.N. și

D.N. au dat și l-au omorât pe vărul său, și nu în ultimul rând din concluziile

raportului de autopsie conform cărora aspectul grupării plăgilor traumatice

demonstrează că au fost aplicate de diferite persoane când victima era căzută

pe plan dur.

De altfel, prin criticile formulate de

inculpații F.N. și D.N. se tinde la o reapreciere a materialului probator din

perspectiva unor raționamente care în opinia acestora ar putea demonstra că au

comis infracțiunile pentru care au fost condamnați, operațiune ce nu este

permis a fi realizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

La stabilirea și aplicarea pedepselor,

în conformitate cu art. 72 C. pen., se ține seama de dispozițiile părții

generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înăuntrul limitelor pedepsei, definite

de legiuitor, rămâne instanței atributul de a proporționaliza pedeapsa în

raport cu celelalte criterii care caracterizează fapta și făptuitorul, gradul

de pericol concret al acestora, astfel încât sancțiunea să fie capabilă să-și

atingă scopul prevăzut în art. 52 C. pen.

Astfel, Înalta Curte constată că, în

cauză, instanțele inferioare au făcut o corectă individualizare a pedepselor

aplicate inculpaților D.V., M.F., F.N. și D.N. pentru săvârșirea - infracțiunii

de omor deosebit de grav cu luarea în considerare în egală măsură atât a

împrejurărilor în care s-a comis activitatea infracțională, a caracterului și

gravității urmărilor ce s-au produs, a importanței valorilor sociale ocrotite

de lege și puse în pericol prin acțiunea ilicită cât și a datelor care

caracterizează persoana acestora.

În concret, condițiile în care

inculpații D.V., M.F., F.N. și D.N. au comis faptele - au așteptat victima în

autogara, adică într-un loc public foarte aglomerat în timpul zilei, iar a dată

coborâtă aceasta din autocar, în mod organizat și conjugat i-au aplicat

multiple lovituri cu cuțite și bâte în zone vitale ale corpului, caracterul

agravant al infracțiunii de omor determinat de premeditarea activității

infracționale (pregătindu-se din timp, dar și cu minuțiozitate, realizând

astfel un plan bine gândit pentru atingerea scopului - răzbunarea determinată

de atitudinea victimei), circumstanțele persoanele ale inculpaților care sunt

întreținători de familii și sunt infractori primar, excepție făcând F.N., s-a

reflectat în mod corespunzător în cuantumul pedepsei.

Pe de altă

parte, datele favorabile care caracterizează persoana inculpaților D.V., M.F.

și F.N. au fost deja valorificate la momentul stabilirii tratamentului

sancționator de către instanța inferioare prin aplicarea unor pedepse într-un

cuantum cuprins între minimul special și limita medie, astfel că înalta Curte

apreciază că nu se impune a se da o mai mare eficiență acestora în raport de

împrejurările comiterii faptelor,, gravitatea lor și agresivitatea de care au

dat dovadă inculpații.

Ca urmare, nu

există temeiuri care să justifice aplicarea unui tratament sancționator mai

sever față de cei patru inculpați, așa cum a solicitat parchetul, dar nici unul

mai blând pentru inculpații D.V., M.F. și F.N., pedepsele stabilite fiind

suficiente pentru a asigura reeducarea lor și realizarea scopului preventiv -

educativ prevăzut de art. 52 C. pen., întrucât tratamentul sancționator pe

lângă rolul de constrângere, are și o finalitate de exemplaritate, iar

cuantumul acestuia trebuie individualizat în așa fel încât să convingă

inculpații de necesitate respectării legii și a evitării pe viitor a comiterii

unor fapte penale.

Constatând, așadar, că, în cauză, nu

sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1)

pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen. și nici nu se regăsește vreun alt motiv de

recurs care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., să poată fi

luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385 pct. (1) lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpații D.V., M.F., F.N. și D.N.

Având în vedere că recurenții

inculpați sunt cei care se află în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., Înalta Curte îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpații D.V.,

M.F., F.N. și D.N. împotriva deciziei penale nr. 106/ AP din 09 octombrie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, durata reținerii și arestării preventive, pentru D.V. de la 12

august 2011 la 20 iunie 2013, pentru M.F. de la 13 august 2011 la 20 iunie 2013

și pentru F.N. și D.N. de la 26 septembrie 2011 la 20 iunie 2013.

Obligă recurenții inculpați D.V., M.F.

și D.N. la plata sumei de câte 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii

desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat F.N. la

plata sumei de 1.200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400

lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 20

iunie 2013.