ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 251/2012

Asupra recursului penal de față,

Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 250 din 18 aprilie 2011, Tribunalul Maramureș a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor inculpaților Ț.I. și M.V.V. din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în cea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. (pentru inculpatul Ț.I.) și din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. în cea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (pentru inculpatul M.V.V.).

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor celor doi inculpați în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. (cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., pentru inculpatul Ț.I. și a art. 99 alin. (3) C. pen., pentru inculpatul M.V.V.).

A condamnat pe inculpatul Ț.I. arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla la:

- 14 ani închisoare cu interzicerea pe 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b C. pen. pentru infracțiunea de omor prevăzut de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., după schimbarea încadrării juridice a faptei, conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de omor calificat prevăzut de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

Cu consecințele prevăzute de art. 71, 64 lit. a), b) C. pen. în temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada reținerii și a arestului preventiv (1 octombrie 2009 la zi).

A condamnat pe inculpatul M.V.V. arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla la:

- 8 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infracțiunea de omor prevăzut de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. după schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de omor calificat prevăzut de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

Cu consecințele prevăzute de art. 71, 64 lit. a), b) C. pen. în temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar, în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioadele de reținere și de arest preventiv (1 octombrie 2009 - 3 septembrie 2010, 28 septembrie 2010 la zi).

În baza art. 14 C. proc. pen., a art. 998 și a art. 1003 și 1000 alin. (2) C. civ., a obligat pe inculpați în solidar (pe inculpatul M.V.V. în solidar și cu partea civilmente responsabilă M. (Ț.) I.) la plata către partea civilă Ș.M. a sumelor de 8.000 RON - despăgubiri pentru daune materiale și de 50.000 RON - despăgubiri pentru daune morale ambele cu dobânda legală aferentă calculată de la rămânerea definitivă a sentinței până la plata integrală a debitului.

În temeiul art. 14, 17 C. proc. pen., a art. 998, 1003 și 1000 alin. (2) C. civ., a obligat pe inculpați în solidar (pe inculpatul M.V.V. în solidar și cu partea civilmente responsabilă M. (Ț.) I.) la plata către partea civilă Ș.I.(asistată de mama sa Ș.M.) a sumelor de 50.000 RON - despăgubiri pentru daune morale și de 350 RON lunar - despăgubiri periodice începând cu data de 25 septembrie 2009 și până la majorat sau noi dispoziții.

A menținut măsura sechestrului asigurător luată asupra bunurilor inculpaților și a părții responsabile civilmente M. (Ț.) I. prin încheierea penală pronunțată în acest dosar la data de 29 martie 2011.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea în favoarea statului a unei bâte din lemn cu o lungime de 148 cm și o grosime de 3,5 cm înregistrată la poziția nr. 39/2009 în registrul de corpuri delicte al acestei instanțe.

În temeiul art. 193 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat (pe inculpatul M.V.V. în solidar cu partea civilmente responsabilă M. (Ț.) I.) să plătească părții civile Ș.M., suma de câte 1.225 RON - cheltuieli judiciare.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat (pe inculpatul M.V.V. în solidar cu partea civilmente responsabilă M. (Ț.) I.) să plătească statului suma de câte 1.980 RON cu același titlu din care sumele de câte 200 RON reprezintă onorariile parțiale ale avocaților numiți din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit la data de 4 noiembrie 2009 în Dosarul nr. 467/P/2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Ț.I. pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și a inculpatului M.V.V. pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

S-a reținut, în esență, că cei doi inculpați (Ț.I. și M.V.V. - minor), în baza unei rezoluții infracționale comune, i-au aplicat împreună în data de 25 septembrie 2009 multiple lovituri de mare intensitate victimei Ș.G., suprimându-i astfel viața.

Prin Sentința penală nr. 240 din 14 mai 2010 a Tribunalului Maramureș, s-a dispus condamnarea inculpatului Ț.I. la pedeapsa de 14 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. după schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. De asemenea, s-a dispus condamnarea și a inculpatului M.V.V. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., după schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. Ambilor inculpați li s-a aplicat, în baza art. 71 C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., li s-a menținut starea de arest preventiv și li s-a dedus din pedepsele ce le-au fost aplicate, perioada reținerii și a arestului preventiv (1 octombrie 2009 la zi).

Cei doi inculpați au fost obligați în solidar (inculpatul M.V.V. în solidar și cu partea civilă responsabilă M. (Ț.) I., la plata următoarelor despăgubiri civile:

S-a dispus prin aceeași sentință confiscarea corpului delict înregistrat la poziția nr. 39/2009 în registrul de corpuri delicte al instanței.

Inculpații au fost obligați (inculpatul M.V.V. în solidar cu partea civilmente responsabilă) la plata către partea civilă Ș.M. a sumei de câte 625 RON - cheltuieli judiciare.

Aceștia au fost obligați (inculpatul M.V.V. a fost obligat în solidar cu partea civilmente responsabilă) la plata către stat a sumei de 1.600 RON cu același titlu.

Prin Decizia penală nr. 130/A din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, această sentință a fost desființată integral, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleași instanțe cu motivarea, în esență, că judecata a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate, respectiv a părții civilmente responsabile M. (Ț.) I. (la data de 4 mai 2010 s-a dispus citarea acesteia prin organele de poliție, iar la fila 343 se află întreaga citație care s-a restituit fără ca aceasta să o semneze și fără a se face vreo mențiune de către organele de poliție; citația a fost semnată de numita B.A. - vecină cu partea civilmente responsabilă; or, într-o atare situație s-a apreciat că nu se poate stabili în mod cert că aceasta din urmă a avut cunoștință de judecarea cauzei).

În rejudecare, la această instanță s-a format Dosarul nr. 8106/100/2010.

Din probele administrate în cauză rezultă următoarele: în dimineața zilei de 25 septembrie 2009 inculpatul Ț.I. (unchiul inculpatului minor M.V.V.) s-a deplasat împreună cu soția sa - martora Ț.M. și cu martorii G.G. și C.I. din localitatea Călinești înspre stâna sa de la locul numit „R." și unde se afla cu oile acestuia, inculpatul M.V.V.

La un moment dat inculpatul Ț.I. l-a întrebat pe inculpatul M.V.V. cine l-a supărat, apoi l-a întrebat unde se află victima Ș.G. În continuare, cei doi inculpați s-au deplasat la locul unde se afla victima (pe terenul proprietatea acesteia situat la locul numit „R."), inculpatul M.V.V. având asupra sa o bâtă. Aceasta le-a cerut celor doi inculpați să o lase în pace (partea vătămată se afla în căruță și împrăștia gunoi pe teren), iar la un moment dat cu furca l-a lovit pe inculpatul Ț.I. pentru a se apăra de atacul celor doi inculpați, apoi a căzut din căruță și apoi ambii inculpați au lovit-o pe victimă la nivelul toracelui, apoi cu picioarele la nivelul capului și cu furca i-au aplicat multiple lovituri la nivelul toracelui, a abdomenului și a rinichilor în urma cărora victima a decedat. Inculpatul M.V.V. a lovit-o pe victimă și cu o bâtă, iar după ce victima a scăpat furca din mână, i-a luat-o și i-a aplicat loviturile menționate. După ce ambii inculpați au agresat-o pe victimă, aceștia au plecat de la locul faptei.

Potrivit Raportului de expertiză medico-legală nr. 264/110 din 8 octombrie 2009 întocmit de Cabinetul medico-legal Sighetu Marmației, moartea victimei a fost violentă și a fost cauzată de multiple dilacerări cerebrale post-traumatism cranio-cerebral acut cu multiple fracturi ale calotei craniene cu eschile osoase, fractură de bază a craniului temporo-temporal în etaj mijlociu, masiv hematom subdural bazai, hemoragie subarahnoidiană extinsă. Leziunile tanatogeneratoare au fost cele de la nivelul extremității cefalice - explozie craniană cu extravazare de masă cerebrală. Ordinea loviturilor a fost următoarea: lovire la nivel toracic posterior cu proiectare ulterioară la sol, comprimarea extremității cefalice între planuri dure - picioare încălțate și sol, loviri active repetate cu coarnele unei furci metalice la nivelul toracelui posterior, a flancurilor abdominale, a lojelor renale și a pătratelor lombare.

Fiind audiat, inculpatul M.V.V. a recunoscut că a lovit-o pe victimă însă neagă participarea inculpatului Ț.I. la comiterea faptei, iar inculpatul Ț.I. nu a recunoscut participarea sa la uciderea victimei însă în raport cu probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut vinovăția ambilor inculpați sub aspectul comiterii infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

Instanța de fond a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de omor simplu prevăzută de art. 174 C. pen., reținând că fapta a fost comisă pe terenul proprietatea victimei care nu constituie un loc public în accepțiunea dispozițiilor art. 152 C. pen.

Reținând vinovăția ambilor inculpați instanța de fond a dispus condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea la individualizarea cărora a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Referitor la latura civilă a cauzei s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților iar inculpatul minor în solidar și cu partea responsabilă civilmente la 8.000 RON despăgubiri materiale și 50.000 RON daune materiale cu dobânda legală aferentă în favoarea părții vătămate Ș.M. și la 50.000 RON daune morale și 350 RON lunar prestație periodică în favoarea părții vătămate Ș.I.

Împotriva acestei sentințe au declarat apei în termenul legal prevăzut de art. 363 C. proc. pen., inculpații Ț.I., M.V.V. și părțile civile Ș.M. și Ș.P.I.

Inculpatul Ț.I. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. arătând că nu el a comis fapta, nu există probe care să facă dovada vinovăției sale.

Inculpatul apelant M.V.V. a criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie, solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic.

Părțile civile au invocat aceleași motive de apel, criticând sentința apelată sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptelor, sens în care au solicitat a se menține atât dispozițiile art. 175 lit. c) C. pen., fapta fiind comisă în câmp deschis accesibil publicului, cât și dispozițiile art. 176 lit. a) C. pen., omor comis prin cruzimi, cât timp victima prezenta 44 de plăgi înțepate cu furca iar capul era zdrobit.

Sub aspectul laturii civile au solicitat majorarea prestației periodice cât și cuantumul daunelor morale.

Prin Decizia penală nr. 143/A din 26 august 2011, Curtea de Apel Cluj, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de părțile civile Ș.M. și Ș.P.I., împotriva Sentinței penale nr. 250/18 aprilie 2011 a Tribunalului Maramureș.

Pronunțând o nouă hotărâre, a condamnat pe inculpatul: Ț.I., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) - art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., după schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor prevăzut de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

M.V.V., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzut de art. 174 alin. (1) - art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., după schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor prevăzut de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm., la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 71 C. pen., a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpaților, iar în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedepsele aplicate acestora reținerea și arestul preventiv începând cu 1 octombrie 2009 la zi față de inculpatul Ț.I. și din datele de 1 octombrie 2009 - 3 septembrie 2010 și 28 septembrie 2010 la zi față de inculpatul M.V.V.

A dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații Ț.I. și M.V.V.

A obligat pe fiecare inculpat iar pe inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente M. (Ț.) I. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părții civile Ș.M. în sumă de câte 270 RON flecare.

A stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 600 (2 x 300 RON) cu titlu de onorariu avocațial în favoarea apărătorilor desemnați din oficiu.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat iar pe inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente M. (Ț.) I. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 800 RON fiecare, sumă în care se include și onorariu avocațial, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului

Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar reține că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond, probele administrate în cauză dovedind în mod indubitabil vinovăția inculpaților sub aspectul comiterii faptelor reținute în sarcina lor.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei opinează instanța de prim control judiciar că față de modalitatea de comitere a faptelor se impune a se reține că fapta a fost comisă prin cruzimi, motiv pentru care a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 174 alin. (1) - art. 176 lit. a) C. pen., cu consecința majorării pedepselor.

Criticile formulate de părțile civile referitoare la modul de soluționare a laturii civile au fost apreciate de instanța de apel ca nefondate și a reținut că sumele acordate acestora cu titlu de daune morale și prestație periodică stabilită până la majoratul minorului au fost bine cuantificate și nu se impune majorarea lor.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 385

3

C. proc. pen., inculpații Ț.I., M.V.V., părțile civile Ș.M., Ș.P.I. și numitul Ț.P.

Recurentul inculpat Ț.I. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 10, 18, 17 și 14 C. proc. pen., arătând că instanțele inferioare nu s-au pronunțat asupra unor probe administrate în faza de urmărire penală și cea de cercetare judecătorească respectiv declarații de martori și expertize medicale, fapt pentru care a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Recurentul inculpat Ț.I. solicită a se reține că probele administrate în cauză nu au făcut dovada vinovăției sale, fapt pentru care apreciază că se impune achitarea sa în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar, solicită reducerea pedepsei aplicate. Recurentul inculpat M.V.V. a solicitat reducerea pedepsei aplicate arătând că pedeapsa stabilită de instanța de apel este prea aspră în raport de circumstanțele personale pozitive de care beneficiază - caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recurentele părți civile Ș.M. și Ș.P.I. critică decizia instanței de apel pentru netemeinicie solicitând a se dispune condamnarea inculpatului Ț.I. la pedeapsa detențiunii pe viață față de modul de săvârșire a faptelor iar pentru inculpatul M.V.V., majorarea pedepsei în limitele prevăzute de art. 109 alin. (2) C. pen.

Pe latura civilă a cauzei, recurentele părți civile solicită majorarea cuantumului daunelor morale cât și a prestației periodice stabilite în favoarea fiului minor al victimei.

În cauză a declarat recurs și Ț.P., persoană ce nu are nici o calitate în cauză, acesta fiind tatăl inculpatului Ț.I.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanța de recurs examinează cauza numai în limita motivelor de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., cât și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., reține Înalta Curte că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte reține că situația de fapt a fost bine stabilită de instanțele inferioare în urma unei analize atente și obiective a ansamblului probator administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptelor este justă și corespunde situației de fapt stabilite, în mod corect reținând că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile pentru a dispune tragere la răspundere penală a inculpaților sub aspectul faptelor reținute în sarcina lor.

Materialul probator administrat în cauză face dovada, mai presus de orice dubiu, a vinovăției inculpaților, rezultând că în ziua de 25 septembrie 2009 cei doi inculpați au lovit-o pe victima Ș.G. pe terenul proprietatea acestuia, aplicându-i lovituri la nivelul toracelui, apoi cu picioarele, la nivelul capului și cu furca i-au aplicat multiple lovituri la nivelul toracelui, a abdomenului și a rinichilor, în urma cărora victima a decedat.

Susținerile inculpatului Ț.I. în sensul că nu a comis fapta, negând orice participare a sa la agresarea victimei, sunt contrazise de probele administrate în cauză care fac dovada faptului că ambii inculpați au lovit-o pe victimă.

Astfel, martorii oculari D.P. și A.G. au relatat în amănunțime modul în care cei doi inculpați au lovit-o pe victimă.

Relevantă este declarația martorului D.P. care a declarat că inculpații au lovit-o pe victimă timp de o jumătate de oră și faptul că nu a intervenit în sprijinul victimei de teamă să nu fie și el agresat.

Expertiza medico-legală întocmită în cauză, evidențiază că moartea victimei a fost violentă și a fost cauzată de multiple dilacerări cerebrale, politraumatism cranio-cerebral acut cu multiple fracturi ale calotei craniene cu eschile osoase, fractură de bază a craniului temporo-temporal în etajul mijlociu, masiv hematom subdural bazai, hemoragie subarahnoidiană extinsă. Leziunile tanatogeneratoare au fost cele de la nivelul extremității cefalice - explozie craniană cu extravazare de masă cerebrală. Ordinea loviturilor a fost următoarea: lovire la nivel toracic posterior cu proiectare ulterioară la sol, comprimarea extremității cefalice între planuri dure - picioare încălțate și sol, loviri active repetate cu coarnele unei furci metalice la nivelul toracelui posterior, a flancurilor abdominale, a lojelor renale și a pătratelor lombare.

Multitudinea loviturilor aplicate, intensitatea acestora, ordinea în care au fost aplicate, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză medico-legală, justifică contribuția celor doi inculpați la comiterea faptei, fiind exclusă astfel ipoteza aplicării acestor lovituri de o singură persoană.

Ca atare, susținerea inculpatului Ț.I. cu privire la comiterea unei erori grave de fapt și implicit incidența dispozițiilor art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., nu este întemeiată.

Astfel, există eroarea gravă de fapt atunci când situația de fapt, astfel cum a fost reținută prin hotărârea atacată, este contrară actelor și probelor dosarului.

Rezultă că pentru a fi reținută eroarea gravă de fapt, trebuie să se constate că această eroare a influențat hotărâtor soluția dată în cauză, adică greșita stabilire a situației de fapt, să fi determinat o esențială eroare în legătură cu condamnarea sau achitarea inculpatului ori încetarea procesului penal, cu toate consecințele care decurg din aceasta, pentru inculpat și pentru celelalte părți din proces, inclusiv cu privire la soluționarea laturii civile.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată însă că în cauză nu a fost comisă o eroare gravă de fapt.

Astfel, pe baza probelor administrate în cauză, ce au fost analizate pe larg de cele două instanțe inferioare, situația de fapt a fost bine stabilită și just încadrată juridic neexistând date care să conducă la posibilitatea de a reține incidența dispozițiilor art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Nici cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen. nu este incident în cauză.

Înalta Curte apreciază că în mod justificat instanța de fond nu a avut în vedere la stabilirea situației de fapt și declarațiile martorilor N.M. și P.P.I. întrucât acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, cât și declarațiile martorilor T.M. și T.N., soția și mama inculpatului T.I., apreciate ca fiind subiective având în vedere gradul de rudenie.

Martorul P.P.I. fiind audiat în fața instanței de fond a arătat că își menține declarația dată în faza de urmărire penală și a susținut că nu a văzut nimic din incidentul dintre inculpați și victimă.

De altfel, declarația acestuia cuprinde doar aspecte negative și nu are o influență determinantă la stabilirea situației de fapt.

Fiind audiat în fața instanței de fond, la propunerea inculpatului T.I., martorul N.M. a învederat instanței că inculpatul T.I. nu a participat la agresarea victimei, însă aspectele relatate de acest martor nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Mai precizează martorul că nu a fost audiat în faza de urmărire penală întrucât nu a primit nici o citație în acest sens.

Chiar dacă ar fi să admitem prezența acestui martor la locul incidentului, așa după cum acesta relatează, este inexplicabil de ce inculpatul T.I. nu a propus audierea martorului în faza de urmărire penală.

Ceea ce rezultă însă cu certitudine, chiar din cele afirmate de acest martor, este împrejurarea că inculpatul T.I. și martorul N.M. s-au aflat în arest iar în prezent cei doi se află în Penitenciarul Gherla, fiind posibil, în aceste condiții ca inculpatul să-i fi sugerat declarația ce urma să o dea acesta în fața instanței, astfel apreciază Înalta Curte că în mod corect instanța de fond a înlăturat declarația ca nesinceră.

Încadrarea juridică dată faptei este corectă, ca atare apreciază Înalta Curte că nici cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. nu este incident în cauză.

În mod corect instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, reținând că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, respectiv comiterea faptei prin cruzimi.

Omorul se consideră săvârșit prin cruzimi atunci când făptuitorul a conceput și executat fapta în așa fel încât a produs victimei suferințe mai mari decât cele pe care le implică, în mod firesc, suprimarea violentă a vieții. La aprecierea unui omor ca fiind săvârșit prin cruzimi trebuie să se țină seama de aspectul de ferocitate cu care inculpatul a săvârșit omorul, trezind în conștiința celor din jur un sentiment de oroare.

Revenind la cauza dedusă judecății, reține Înalta Curte că numărul foarte mare de lovituri existente pe corpul victimei, intensitatea acestora soldate cu explozie craniană, cu extravazare de masă cerebrală, loviturile de la nivelul extremității cefalice producând decesul victimei, oroarea produsă în rândul celor care au văzut victima, justifică încadrarea juridică dată faptei.

Leziunile existente pe corpul victimei, loviturile extrem de violente aplicate la nivelul capului, conduc la concluzia că aceasta a fost ucisă cu ferocitate, astfel încât reținerea art. 176 lit. a) C. pen., la încadrarea juridică a faptei, este în deplină concordanță cu situația de fapt reținută.

Netemeinicia pedepsei aplicate a fost criticată deopotrivă atât de inculpații Ț.I. și M.V.V. cât și de părțile civile Ș.M. și Ș.P.I., inculpații solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic iar părțile civile solicitând majorarea pedepselor și chiar aplicarea detențiunii pe viață în cazul inculpatului Ț.I.

Apreciază însă Înalta Curte, că motivul de recurs prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., nu este incident în cauză, fapt pentru care va considera că atât recursurile inculpaților cât și ale părților civile sunt nefondate.

Înalta Curte reține că instanța de apel a realizat o justă individualizare a pedepselor, dând eficiență tuturor criteriilor de individualizare a pedepselor astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, limitele speciale ale pedepsei cuprinse între 15 și 25 de ani închisoare, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, respectiv agresivitatea extremă de care au dat dovadă inculpații, concretizată prin multitudinea de lovituri aplicate atât cu picioarele cât și cu partea metalică a furcii, producând spargerea calotei craniene și extravazarea masei cerebrale.

Curtea de Apel Cluj a avut în vedere la dozare pedepselor și datele ce caracterizează persoana inculpaților respectiv poziția nesinceră manifestată de inculpatul Ț.I. și încercarea inculpatului M.V.V. de a denatura adevărul cu scopul vădit de a exclude participarea inculpatului Ț.I. la suprimarea vieții victimei, faptul că inculpatul Ț.I. este cunoscut cu antecedente penale iar inculpatul M.V.V. este la primul conflict cu legea penală.

Toate datele ce caracterizează fapta cât și persoana fiecărui inculpat au fost avute în vedere de instanța de apel care a aplicat inculpaților câte o pedeapsă aptă să conducă la atingerea scopului pedepsei astfel cum este definit de dispozițiile art. 52 C. pen. cât și a funcțiilor pedepsei, respectiv educativă, coercitivă și de exemplaritate.

Realizând propria analiză, Înalta Curte reține că pedepsele aplicate au fost bine cuantificate de instanța de apel care a realizat o proporție între gradul de pericol social concret al faptelor comise și pedepsele aplicate, neexistând elemente care să determine aplicarea unor pedepse mai mari, conform recursurilor declarate de părțile civile, dar nici aplicarea unor pedepse într-un cuantum redus conform recursurilor declarate de inculpați.

Nici criticile formulate de recurentele părți civile cu privire la modul de soluționare a laturii civile nu sunt întemeiate, sumele acordate de instanța de fond cu titlu de daune morale fiind în măsură să acopere suferința pricinuită de moartea victimei.

Și prestația periodică la plata căreia a fost obligat inculpatul în favoarea minorului Ș.P.I., a fost bine cuantificată de instanța de fond și în măsură să acopere cheltuielile necesare pentru creșterea și educarea acestuia.

În cauză a declarat recurs și numitul Ț.P., tatăl inculpatului, însă având în vedere lipsa calității procesuale a acestuia, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil acest recurs.

Față de considerentele arătate, întrucât nu mai există cazuri de casare care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) să respingă ca nefondate toate recursurile declarate în cauză.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul numitului Ț.P.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce din pedeapsă prevenția de la 01 octombrie 2009 la 03 septembrie 2010 și de la 28 septembrie 2010 la zi pentru inculpatul M.V.V.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Ț.I. și M.V.V. și de părțile civile Ș.M., Ș.P.I. împotriva Deciziei penale nr. 143/A din 26 august 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de Ț.P. împotriva aceleiași decizii.

Compută prevenția inculpatului Ț.I., de la 1 octombrie 2009 la 27 ianuarie 2012, iar pentru inculpatul M.V.V. de la 01 octombrie 2009 la 03 septembrie 2010 și de la 28 septembrie 2010 la 27 ianuarie 2012.

Obligă recurentul inculpat Ț.I. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat M.V.V. în solidar și cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul Ț.P. la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2012.

Procesat de GGC - LM