ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1351/2013

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 31 de la 07 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 15459/63/2011, a fost condamnat inculpatul I.A.  pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 - 176 lit. d) C. pen., faptă din 25 martie 2010, la 21 (douăzeci și unu) ani închisoare; s-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.; a fost condamnat inculpatul I.A. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2

1

) lit. a), b) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., faptă din 25 martie 2010, Ia 10 (zece) ani închisoare; s-a făcut aplicația art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.; s-a constatat că inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni în concurs real ; în baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 21 (douăzeci și unu) ani închisoare; cu aplic. art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.; în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului I.A.; în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta, perioada reținerii și a arestării preventive de Ia 27 aprilie 2011 Ia zi.

A fost condamnat inculpatul D.F.  pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2

1

) lit. a), b) C. pen. cu aplic. art. 99 și următoarele C. pen. și cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. pen., faptă din 25 martie 2010, la 4 (patru) ani închisoare; cu aplic. art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.; în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului; în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta, perioada reținerii și a arestării preventive de la 27 aprilie 2011 Ia zi.

A fost condamnat inculpatul B.C.G.  pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g) C. pen., faptă din 25 martie 2010, la 5 (cinci) ani închisoare; cu aplic. art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.; s-a constatat că inculpatul B.C.G. a săvârșit infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze și infracțiunea pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 195 din 23 iunie 2011 a Judecătoriei Caracal, definitivă prin neapelare, în stare de concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen.; în baza art. 86

5

alin. (1) rap. la art. 85 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B.C.G. prin Sentința penală nr. 195 din 23 iunie 2011 a Judecătoriei Caracal, definitivă prin neapelare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. g), i) cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., faptă din 02 din 03 noiembrie 2010; în baza art. 36 alin. (2) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare sus-menționată cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 195 din 23 iunie 2011 a Judecătoriei Caracal, definitivă prin neapelare, inculpatul B.C.G. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare; cu aplic. art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.; în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta, perioada reținerii de 24 de ore începând din 19 noiembrie 2010, ora 16:30 și a reținerii și arestării preventive de la 27 aprilie 2011, la 29 aprilie 2011; s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței anterior menționate; s-a constatat că față de inculpatul B.C.G. s-a luat în cauză măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

S-au admis în parte acțiunile civile promovate în cauză de părțile civile: B.E., R.N., C.M. și J.T., în contradictoriu cu inculpații B.C.G., I.A. și D.F. și părțile responsabile civilmente D.C. și D.T.; în baza art. 14 și 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C. civ., a fost obligat pe inculpatul I.A. la plata către partea civilă B.E. a sumei de 4000 RON reprezentând daune materiale și a sumei de 15000 RON reprezentând daune morale, și către partea civilă R.N. a sumei de 1500 RON reprezentând daune materiale și a sumei de 1500 RON reprezentând daune morale.

S-a constatat că inculpații I.A., B.C.G. și D.F. au produs în mod egal prejudiciul suferit de părțile civile C.M. și J.T.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C. civ., art. 1000 alin. (3) C. civ. și art. 1003 C. civ., au fost obligați în solidar cei trei inculpați, inculpatul D.F. în solidar și cu părțile responsabile civilmente D.C. și D.T., la plata către partea civilă C.M. a sumei de 9900 RON reprezentând daune materiale, precum și la plata către partea civilă J.T. a sumei de 300 RON, reprezentând daune materiale.

În baza art. 191 alin. (2), (3) C. proc. pen., au fost obligați inculpații, inculpatul D.F. în solidar și cu părțile responsabile civilmente, la plata către stat a sumei de 14400 RON cheltuieli judiciare, respectiv câte 4700 RON inculpații B.C.G. și I.A., iar inculpatul D.F. în solidar cu părțile responsabile civilmente, suma de 5000 RON; în baza art. 189 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Dolj, a sumei de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului D.F.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că inculpatul I.A., la data de 25 martie 2010, în jurul orelor 17:00 - 17:30, în timp ce se afla în punctul "P." din zona Valea Lungeni, com. Teslui, jud. Olt, folosind o bâtă, a aplicat mai multe lovituri în zona capului victimei R.I., care a decedat în scurt timp și a sustras, împreună cu coinculpatul D.F., un număr de 86 oi aparținând părților civile C.M. și J.T., iar inculpatul B.C.G. la data de 25 martie 2010, în jurul orelor 19:30, în timp ce se afla în zona Valea Frăsinetului, jud. Olt, împreună cu alte persoane, a sustras un număr de 86 de oi din detenția inculpaților I.A. și D.F., fără a avea consimțământul acestora.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă, declarațiile părților civile, declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor J.V., P.G., H.M.V., C.M.C., V.D.C., V.D., V.M., V.C.D., S.I.M., I.M., P.V., S.F.C. și I.L.I., raportul de constatare medico-legală din 03 septembrie 2010 al I.M.L Craiova, rapoarte de expertiză medico-legală psihiatrică întocmite de INML Mina Minovici București, procese-verbale de redare a unor convorbiri telefonice și în mediu ambiental, hărți relaționale întocmite de UTAI Dolj, alte înscrisuri.

Prin Decizia penală nr. 359 din 28 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj - declarat împotriva Sentinței penale nr. 31 de la 07 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 15459/63/2011.

A respins, ca nefondate, apelurile inculpaților și al părților civile C.M. și J.T., declarate împotriva Sentinței penale nr. 31 de la 07 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 15459/63/2011.

A desființat sentința, pe latură penală.

În baza art. 174 alin. (1) C. pen. - 176 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat inculpatul la pedeapsa de 21 ani de închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., a aplicat inculpatului I.A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în raport de infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. - 176 alin. (1) lit. d) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a recontopit pedepsele aplicate acestui inculpat, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 21 (douăzeci și unu) ani închisoare și de 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A menținut restul dispozițiilor sentinței.

În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția inculpaților I.A. și D.F. de la 07 mai 2012 în continuare, la zi, și în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a fiecărui inculpat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre apelanții inculpați la câte 325 RON cheltuieli judiciare către stat, din care, 300 RON reprezentând onorariu apărător oficiu către Baroul Dolj și pe fiecare dintre părțile civile C.M. și J.T., la câte 25 RON cheltuieli judiciare statului.

A obligat inculpații majori I.A. și B.C.G. fiecare și pe inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente D.C. și D.T., la câte 20 RON cheltuieli de judecată către fiecare din părțile civile B.E. și R.N.

Împotriva sus-menționatei decizii au declarat recurs inculpatul I.A. și părțile civile C.M. și J.T.

Inculpatul a invocat cazul de casare prev. de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., susținând că din probele administrate în mod greșit i s-a aplicat o pedeapsă excesiv de mare, fără a se ține seama de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și de cele personale ale sale, arătând că potrivit raportului medico-legal are o inteligență limitată cu tulburări de comportament, nu a fost niciodată școlarizat și a trăit izolat și fără a relaționa cu alte persoane.

Părțile civile J.T. și C.M. au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârii recurate și, pe fond, admiterea cererilor de constituire de părți civile așa cum au fost depuse în faza de urmărire penală și de cercetare judecătorească, deoarece instanța de fond a calculat în mod greșit prejudiciul material pe care l-au suferit, stabilind pentru fiecare oaie o valoare mai mică decât cea pentru care s-au prezentat înscrisuri provenite de la asociațiile de crescători.

Recursurile sunt nefondate.

Analizând decizia atacată prin prisma motivului de recurs invocat de inculpat, Înalta Curte constată că decizia instanței de control judiciar este legală și temeinică.

Astfel, cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei sub aspectul cuantumului aplicat inculpatului, Înalta Curte constată că la stabilirea pedepsei rezultante s-au avut în vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte, împrejurările concrete în care acestea au fost comise, modalitatea de săvârșire, recrudescența lor, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.

În această ordine de idei, în mod corect s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, precum și de persoana și conduita inculpatului.

În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ atât circumstanțele reale de comitere a faptei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului.

Prin urmare, temeinicia și legalitatea hotărârii judecătorești de condamnare este dată de existența proporției juste dintre riposta socială, determinată în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei și culpabilitatea și periculozitatea relevate de probatoriul administrat în cauză.

Așa fiind, Înalta Curte constată că la stabilirea pedepsei rezultante s-a ținut seama de gradul de pericol social foarte ridicat al infracțiunilor săvârșite de către inculpat, respectiv omor deosebit de grav și tâlhărie, modalitatea de comitere a infracțiunilor, în special a celei de omor, aplicând lovituri cu intensitate mare în zona capului victimei, inculpatul continuând să lovească chiar și după ce victima căzuse la pământ, acționând cu intenția directă de a suprima viața victimei, reprezentând, practic, cea mai gravă modalitate de săvârșirea a unei infracțiuni contra vieții omului.

Totodată, s-au avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv împrejurarea că acesta nu are antecedente penale, dar și faptul că a avut o atitudine oscilantă, în sensul că, inițial a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor, ulterior neasumându-și în nici un mod săvârșirea infracțiunilor, indicând ca și autori pe coinculpații D.F. și B.C.G., în ciuda existenței probelor din care rezultă cu certitudine vinovăția sa.

Nu în ultimul rând, s-a avut în vedere și valoarea prejudiciului produs părților civile.

Pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare, iar realizarea scopului acesteia include atât preîntâmpinarea săvârșirii de noi infracțiuni de către cel condamnat, cât și de către alte persoane predispuse să săvârșească fapte penale.

Prin raportarea tuturor împrejurărilor cauzei la circumstanțele personale ale inculpatului, astfel cum au fost reținute, se apreciază că pedeapsa rezultantă aplicata inculpatului I.A. a fost just individualizată, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea acesteia.

Cu privire la motivele de recurs invocate de părțile civile, referitoare la modul de calcul al prejudiciului material, Înalta Curte constată că acestea au fost inițial susținute în fața instanței de control judiciar, care a motivat temeinic respingerea acestora.

Astfel, fără a mai relua motivarea instanței de control judiciar, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut, iar instanța de apel și-a însușit împrejurarea că părțile civile nu au propus probe pentru a dovedi valoarea unei oi la acel moment, astfel încât instanța de fond a avut în vedere la stabilirea prejudiciului datele aflate la dosar, și anume valoarea cu care partea civilă J.T. a vândut în mod efectiv oile recuperate, respectiv suma de 150 RON bucata.

În această situație, în mod corect nu s-a putut reține valoarea pretinsă de părțile civile pentru o oaie, deoarece această valoare este una teoretică și nu una rezultată dintr-o expertiză, care în prezent nu mai poate fi efectuată, ca urmare a înstrăinării oilor și a timpului scurs de la data faptei și până la data pronunțării hotărârilor, în acest timp intervenind în mod evident transformări a prețului real, atât în raport cu prețul pieței, cât și cu vârsta animalelor.

În aceste condiții, a apărut și se menține ca obiectivă valoarea de 150 de RON pentru o oaie, așa cum a fost ea la data înstrăinării oilor recuperate de către partea civilă J.T., fiindcă acest preț reflectă valoarea de piață reală la data faptei.

Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul I.A. și de părțile civile C.M. și J.T. împotriva Deciziei penale nr. 359 din data de 28 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.A., durata prevenției de la 27 aprilie 2011 la 18 aprilie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentele părți civile C.M. și J.T. la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2013.

Procesat de GGC - NN