ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3598/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3598/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 42 din 22 februarie 2007,
Tribunalul Giurgiu, secția civilă, a respins acțiunea promovată de reclamanta
SC A. SRL Giurgiu
prin lichidator M.C. Sprl având ca obiect restituirea sumei de 48.909 dolari
SUA cu titlu de redevență, garanții și permise acces auto și persoane, achitată
în perioada aprilie 1998 - iunie 2002 în baza contractului de concesiune din 1998
precum și obligarea la plata sumei de 30.489 dolari SUA reprezentând
contravaloare contract de proiectare și lucrări de investiții efectuate asupra
terenului obiect al cesiunii, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat un contract de
concesiune din 7 aprilie 1998 având ca obiect o suprafață de 3.000 mp teren
zona liberă Giurgiu, contract ce a fost anulat prin sentința civilă nr. 310 din
17 aprilie 2003 a Tribunalului Giurgiu, pentru viciu de consimțământ.
Reclamanta, anterior
anulării contractului a demarat lucrările pe terenul concesionat fără a fi în
posesia autorizațiilor și avizelor prevăzute de lege. SC E. SA a avizat negativ
la 14 ianuarie 1999 modificarea construcției dat fiind linia electrică
subterană, situație confirmată prin raportul de expertiză.
Față de neacordarea
avizului de către SC E. SA reclamanta a solicitat diminuarea suprafeței
concesionate.
Instanța de fond,
față de împrejurările expuse, a apreciat acțiunea ca fiind neîntemeiată
întrucât se baza pe propria culpă.
S-a mai reținut că
anterior anulării derulării contractului prin sentință judecătorească, acesta
fusese reziliat de drept pentru neexecutarea obligațiilor de plată de către
reclamantă iar restituirea prestațiilor ca efect al anulării unui contract cu
executare succesivă, prin excepție, nu are loc.
În contra sentinței a
declarat apel reclamanta pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Apel
București, secția a V-a comercială, prin Decizia nr. 18 din 22 ianuarie 2008 a
respins apelul declarat ca nefondat.
Instanța de apel,
făcând aplicarea art. 1414 C. civ. care consideră ca o locațiune orice
concesiune temporară a unui imobil drept o prestație anuală ori sub ce titlu ar
fi făcută, regulile de drept comun ale locațiunii, aplicându-se și concesiunii,
a apreciat că în cazul anulării unui contract cu executare succesivă, cazul în
speță, sunt menținute efectele produse între momentul încheierii actului și
momentul anulării acestuia.
În acest context s-a
reținut a fi neîntemeiate pretențiile reclamantei de a i se restitui
redevențele deja achitate.
Cu privire la cererea
de obligare a pârâtei să-i achite contravaloarea permiselor de acces pe terenul
concesionat, instanța de apel a reținut că acestea au fost stabilite exclusiv
în sarcina concesionarei reclamante care de altfel, s-a obligat să suporte
toate cheltuielile necesare investiției, investiție pe care la sfârșitul concesiunii
urma să o predea în mod gratuit și liber către concedentă.
S-a mai reținut că,
în cauză, nu sunt întrunite condițiile îmbogățirii fără justă cauză, cum greșit
susține apelanta, întrucât obligațiile a căror executare se solicită au izvor
contractual.
În contra deciziei
menționate a declarat recurs reclamanta
SC A. SRL pentru motivele prevăzute de art. 304
pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. în a căror dezvoltare arată că:
Motivul întemeiat
pe dispozițiile art. 304.7 C. proc. civ.:
- decizia instanței
de apel conține motive contradictorii deoarece unele dintre ele vizează
acțiunea ca nefondată iar altele ca neîntemeiată;
- conține, de
asemenea, motive străine de natura pricinii.
- îmbogățirea fără
justă cauză a fost invocată ca și un argument în plus față de poziția incorectă
a pârâtului iar nu ca temei de drept al cererii de chemare în judecată.
Motivul întemeiat
pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
prin raportare la art. 112 alin. (4) C.
proc. civ. și art. 129 pct. 4 C. proc. civ.
- instanța de apel
trebuia să analizeze apelul în raport de motivele de fapt și de drept invocate
prin cererea de chemare în judecată și conform art. 129 alin. (4) C. proc. civ.
judecătorii puteau cere explicații cu privire la motivarea în drept a cererii
de chemare în judecată iar culpa, față de existența hotărârii de anulare a
contractului, nu mai putea fi analizată din nou.
Motivul prevăzut
de art. 304.8 C. proc. civ.
- Instanța a schimbat înțelesul
lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic, obiectul contractului de
concesiune, conform art. 2.1 îl constituia concesionarea unei suprafețe de
teren în scopul desfășurării de activități specifice de zonă liberă în care
scop trebuia să efectueze investiții în sensul edificării de spații iar nu în
sensul reținut de instanță de nivelare, terasarea terenului, care au fost
executate și pentru care nu era necesară autorizație de construire.
Intimata SC A.Z.I.G. SA a depus
întâmpinare
la dosar prin care solicita respingerea recursului ca nefondat și menținerea
hotărârii atacate ca legală și temeinică.
Recursul nu este fondat.
Cu privire la primul motiv de
recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că,
criticile formulate nu au suport în decizia recurată.
Pentru a exista contrarietate între
considerente trebuie ca acestea să se excludă reciproc. Or, motivele care tind
la respingerea acțiunii ca nefondată sau ca netemeinică nu sunt în situația de
a se exclude reciproc dată fiind sinonimia termenilor invocați.
Referirea la îmbogățirea fără justă
cauză reprezintă un răspuns la susținerea apelantei cu acest obiect,
independent de temeiul de drept invocat în cererea de chemare în judecată, ea
neavând o reglementare legală ci constituindu-se într-un principiu jurisprudențial.
Cu privire la motivul întemeiat pe
dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se constată că, dezvoltarea în fapt
nu evocă o schimbare a înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al actului
juridic, nivelarea și terasarea terenului concesionat fiind și ea o obligație
investițională asupra terenului concesionat premergătoare edificării de spații.
Nici motivul întemeiat pe
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primit.
Instanța de apel a
examinat apelul în limita criticilor formulate prin acesta, limită în care
apelul este și devolutiv numai instanța de fond având obligația examinării
cererii de chemare în judecată conform art. 129 alin. (4) C. proc. civ., dacă
apreciază necesar.
Așa fiind, pentru
considerentele mai sus expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca
nefondat, menținând ca legală decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Giurgiu prin lichidator
M.C. Sprl Giurgiu împotriva Deciziei nr. 18 din 22 ianuarie 2008 a Curții de
Apel București, secția a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 2 decembrie 2008.