ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3598/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 42 din 22 februarie 2007, Tribunalul Giurgiu, secția civilă, a respins acțiunea promovată de reclamanta SC A. SRL Giurgiu prin lichidator M.C. Sprl având ca obiect restituirea sumei de 48.909 dolari SUA cu titlu de redevență, garanții și permise acces auto și persoane, achitată în perioada aprilie 1998 - iunie 2002 în baza contractului de concesiune din 1998 precum și obligarea la plata sumei de 30.489 dolari SUA reprezentând contravaloare contract de proiectare și lucrări de investiții efectuate asupra terenului obiect al cesiunii, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat un contract de concesiune din 7 aprilie 1998 având ca obiect o suprafață de 3.000 mp teren zona liberă Giurgiu, contract ce a fost anulat prin sentința civilă nr. 310 din 17 aprilie 2003 a Tribunalului Giurgiu, pentru viciu de consimțământ.

Reclamanta, anterior anulării contractului a demarat lucrările pe terenul concesionat fără a fi în posesia autorizațiilor și avizelor prevăzute de lege. SC E. SA a avizat negativ la 14 ianuarie 1999 modificarea construcției dat fiind linia electrică subterană, situație confirmată prin raportul de expertiză. Față de neacordarea avizului de către SC E. SA reclamanta a solicitat diminuarea suprafeței concesionate. Instanța de fond, față de împrejurările expuse, a apreciat acțiunea ca fiind neîntemeiată întrucât se baza pe propria culpă. S-a mai reținut că anterior anulării derulării contractului prin sentință judecătorească, acesta fusese reziliat de drept pentru neexecutarea obligațiilor de plată de către reclamantă iar restituirea prestațiilor ca efect al anulării unui contract cu executare succesivă, prin excepție, nu are loc.

În contra sentinței a declarat apel reclamanta pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin Decizia nr. 18 din 22 ianuarie 2008 a respins apelul declarat ca nefondat. Instanța de apel, făcând aplicarea art. 1414 C. civ. care consideră ca o locațiune orice concesiune temporară a unui imobil drept o prestație anuală ori sub ce titlu ar fi făcută, regulile de drept comun ale locațiunii, aplicându-se și concesiunii, a apreciat că în cazul anulării unui contract cu executare succesivă, cazul în speță, sunt menținute efectele produse între momentul încheierii actului și momentul anulării acestuia. În acest context s-a reținut a fi neîntemeiate pretențiile reclamantei de a i se restitui redevențele deja achitate.

Cu privire la cererea de obligare a pârâtei să-i achite contravaloarea permiselor de acces pe terenul concesionat, instanța de apel a reținut că acestea au fost stabilite exclusiv în sarcina concesionarei reclamante care de altfel, s-a obligat să suporte toate cheltuielile necesare investiției, investiție pe care la sfârșitul concesiunii urma să o predea în mod gratuit și liber către concedentă. S-a mai reținut că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile îmbogățirii fără justă cauză, cum greșit susține apelanta, întrucât obligațiile a căror executare se solicită au izvor contractual. În contra deciziei menționate a declarat recurs reclamanta SC A. SRL pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. în a căror dezvoltare arată că: 1. Motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304.7 C. proc. civ.: - decizia instanței de apel conține motive contradictorii deoarece unele dintre ele vizează acțiunea ca nefondată iar altele ca neîntemeiată; - conține, de asemenea, motive străine de natura pricinii. - îmbogățirea fără justă cauză a fost invocată ca și un argument în plus față de poziția incorectă a pârâtului iar nu ca temei de drept al cererii de chemare în judecată. 2. Motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin raportare la art. 112 alin. (4) C. proc. civ. și art. 129 pct. 4 C. proc. civ. - instanța de apel trebuia să analizeze apelul în raport de motivele de fapt și de drept invocate prin cererea de chemare în judecată și conform art. 129 alin. (4) C. proc.

civ. judecătorii puteau cere explicații cu privire la motivarea în drept a cererii de chemare în judecată iar culpa, față de existența hotărârii de anulare a contractului, nu mai putea fi analizată din nou. 3. Motivul prevăzut de art. 304.8 C. proc. civ. - Instanța a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic, obiectul contractului de concesiune, conform art. 2.1 îl constituia concesionarea unei suprafețe de teren în scopul desfășurării de activități specifice de zonă liberă în care scop trebuia să efectueze investiții în sensul edificării de spații iar nu în sensul reținut de instanță de nivelare, terasarea terenului, care au fost executate și pentru care nu era necesară autorizație de construire.

Intimata SC A.Z.I.G. SA a depus întâmpinare la dosar prin care solicita respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică. Recursul nu este fondat. 1. Cu privire la primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că, criticile formulate nu au suport în decizia recurată. Pentru a exista contrarietate între considerente trebuie ca acestea să se excludă reciproc. Or, motivele care tind la respingerea acțiunii ca nefondată sau ca netemeinică nu sunt în situația de a se exclude reciproc dată fiind sinonimia termenilor invocați. Referirea la îmbogățirea fără justă cauză reprezintă un răspuns la susținerea apelantei cu acest obiect, independent de temeiul de drept invocat în cererea de chemare în judecată, ea neavând o reglementare legală ci constituindu-se într-un principiu jurisprudențial.

2. Cu privire la motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se constată că, dezvoltarea în fapt nu evocă o schimbare a înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic, nivelarea și terasarea terenului concesionat fiind și ea o obligație investițională asupra terenului concesionat premergătoare edificării de spații. 3. Nici motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primit. Instanța de apel a examinat apelul în limita criticilor formulate prin acesta, limită în care apelul este și devolutiv numai instanța de fond având obligația examinării cererii de chemare în judecată conform art. 129 alin. (4) C. proc. civ., dacă apreciază necesar.

4. Așa fiind, pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Giurgiu prin lichidator M.C. Sprl Giurgiu împotriva Deciziei nr. 18 din 22 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2008.