ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.11.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3548/2008

HOTĂRÂRE
27.11.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3548/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

3172 din 7 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Arad, secția comercială și

de contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta M.L.M.

domiciliată în Arad județul Arad împotriva pârâților SC M.E. SRL cu sediul social

în Arad județul Arad și O.R.C. de pe lângă Tribunalul Arad, având ca obiect

radiere mențiune.

A mai fost obligată

reclamanta să plătească pârâtei suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Instanța de fond a

reținut că, prin încheierea judecătorului delegat la O.R.C. Arad, s-a admis

cererea pârâtei SC M.E. SRL în sensul înscrierii unui punct de lucru al acestei

societăți în apartamentul nr. 5, situat în Arad, Str. Lucian Blaga. Pentru

înscrierea acestui punct de lucru atât reclamanta, cât și ceilalți locatari

și-au dat acordul prin actul intitulat „Acord” aflat la dosar, înscris ce a

fost contestat de reclamantă în dosarul penal nr. 2557/P/2005 al Parchetului de

pe lângă Judecătoria Arad.

Rezoluția

procurorului de scoatere de sub urmărire penală din 15 mai 2006, a stabilit că semnătura depusă în dreptul numelui reclamantei aparține acesteia. Actul

intitulat „Tabel nominal” invocat de reclamantă în susținerea acțiunii aflat la

dosar se referă la acordul solicitat colocatarilor imobilului pentru emiterea

autorizației de construire nr. 862 din 26 august 1999 a Primarului municipiului Arad și ca urmare a constatării falsificării semnăturii reclamantei de

pe acest înscris, prin decizia civilă nr. 16/ A din 19 ianuarie 2006 pronunțată

de Tribunalul Arad, în dosar nr. 173/A/2006, s-a dispus anularea acestei

autorizații.

Față de această stare

de fapt, prima instanță a constatat că actul falsificat invocat de reclamantă

nu are nici o legătură cu acordul dat de aceasta și de ceilalți colocatari din

imobil în vederea înscrierii punctului de lucru al societății pârâte SC M.E. SRL

Arad. Deși, în temeiul dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., instanța a pus în

discuția părților dovedirea incidenței prevederilor art. 25 din Legea nr. 26/1990,

acestea au arătat că nu înțeleg să mai formuleze vreo cerere de probațiune în

acest sens.

Față de cele mai sus

menționate, tribunalul, constatând că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii

cerințelor cerute de prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 26/1990,

cerințe confirmate și prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. X/2006,

respectiv a existenței unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care să fi

fost desființate, în tot sau în parte, ori modificate actele care au stat la

baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, a respins acțiunea

reclamantei, obligând-o pe aceasta, totodată, și la plata cheltuielilor de

judecată către partea adversă.

Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială, prin decizia civilă nr. 312 din 13 martie 2007, a

admis recursul declarat de reclamanta M.L.M. împotriva sentinței civile nr. 3172

din 7 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Arad, secția comercială și de contencios

administrativ, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe, cu motivarea că, pe de o parte instanța de fond nu s-a

pronunțat asupra celor solicitate de reclamantă și anume „anulare înscriere

mențiune punct de lucru (modificare fond de comerț) în registrul comerțului”,

iar pe de altă parte, aceasta s-a pronunțat asupra ceea ce nu s-a cerut,

respectiv radierea mențiune din registrul comerțului.

Tribunalul Arad, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, rejudecând cauza în fond

după casare, prin sentința civilă nr. 2164 din 5 septembrie 2007, a respins

acțiunea formulată de reclamanta M.L.M. împotriva pârâtei SC M.E. SRL Arad,

obligând reclamanta și la plata sumei de 2.500 lei reprezentând cheltuieli de

judecată către pârâtă.

S-a apreciat că

dispozițiile art. 11 alin. (2) din O.G. nr. 5/2001 privind organizarea și

funcționarea asociaților de proprietari, dispoziții la care face referire

reclamanta, prin înscrisul înregistrat la data de 27 iunie 2007, privesc

modalitatea în care se poate schimba destinația unui apartament și nu afectează

legalitatea și temeinicia unei mențiuni aferente la O.R.C.

De asemenea, cererea

de radiere nu este admisibilă nici în condițiile stabilite de către Înalta

Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, prin Decizia nr. X din data de 20

martie 2006.

Curtea de Apel Timișoara,

secția comercială, prin decizia civilă nr. 4/ A/COM din 7 ianuarie 2008, a

admis apelul declarat de reclamanta M.L.M. împotriva sentinței civile nr. 2164

din 5 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a schimbat în tot sentința în sensul că a admis

acțiunea și a anulat înscrierea în Registrul Comerțului a punctului de lucru

din Arad, Str. Lucian Blaga aparținând pârâtei SC M.E. SRL Arad.

A mai fost obligată

pârâta să plătească apelantei suma de 1.581,45 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a stabilit că în mod greșit instanța fondului a

reținut că prin înscrisul intitulat „ACORD” toți locatarii și-au exprimat

acordul cu privire la funcționarea punctului de lucru. Înscrisul prezentat

vizează sediul societății din ap.4 și nu face obiectul acțiunii de față,

reclamanta sesizând instanța pentru anularea mențiunii deschiderii punctului de

lucru al societății din apartamentul 5.

Împotriva deciziei

civile nr. 4/ A din 17 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială, a promovat recurs pârâta SC M.E. SRL Arad care a criticat această

hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în baza

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a

deciziei atacate și pe fond respingerea acțiunii formulate de reclamantă.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat că instanța de apel a analizat selectiv

susținerile și înscrisurile depuse în probațiune. Reclamanta nu avea calitatea

de proprietar al apartamentului situat în vecinătatea superioară a punctului de

lucru și nu a fost verificată calitatea ei. A mai fost ignorată și Decizia nr. X/2006

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, care prevede că actele

care au stat la baza deschiderii punctului de lucru să fi fost desființate în

tot sau în parte, ori modificate și numai după aceea solicită radierea

punctului de lucru.

Intimata-reclamantă M.L.M.

a invocat excepțiile lipsei interesului recurentei-pârâte în promovarea

recursului și a lipsei de obiect a recursului, în condițiile în care SC M.E. SRL

Arad prin calea de atac formulată nu mai poate obține menținerea înscrierii

punctului de lucru în Registrul Comerțului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile

expuse anterior, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge atât

excepțiile invocate de intimata-reclamantă M.L.M. cât și recursul pârâtei SC M.E.

SRL Arad, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Printr-o completă și

integrală apreciere a probelor, instanța de apel a stabilit o corectă situație

de fapt și de drept, cu o reală întindere a drepturilor și obligațiilor

părților așa cum decurg ele din cadrul legal aplicabil litigiului de natură

comercială dedus judecății.

Pârâta SC M.E. SRL

Arad a declarat recursul și l-a motivat, conform datei de prezentare a poștei

la data de 7 martie 2008, fiind înregistrat la Registratura Curții de Apel Timișoara la data de 11 martie 2008.

Din verificarea

întregii documentații existente, rezultă că prin hotărârea nr. 1 din 21

februarie 2008 a Adunării Generale SC M.E. SRL s-a luat măsura radierii

punctului de lucru al acestei societăți, situat în Arad Str. Lucian Blaga și

modificarea obiectului de activitate.

Ulterior, prin

încheierea nr. 1609 din 22 februarie 2008, a judecătorului delegat al O.R.C. de

pe lângă Tribunalul Arad a fost admisă cerere și dispusă înregistrarea

mențiunilor expuse anterior, finalizându-se aceste proceduri cu publicarea în M.

Of. al României Partea a IV-a a actului modificator.

Mai mult, prin adresa

din 8 noiembrie 2008 recurenta a depus o cerere intitulată „PRECIZARE” la

recursul formulat inițial, prin care menționează că punctul de lucru în litigiu

a fost închis și radiat, context în care solicită admiterea recursului și

modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii acțiunii

reclamantei.

Recurenta, prin

indicarea explicită a pretențiilor sale, așa cum le-a expus detaliat în

motivele de recurs, a făcut dovada că este titularul dreptului în raportul

dedus judecății, prevalându-se de interesul său legitim, născut și actual,

personal și direct de a-și păstra și realiza obiectul de activitate și păstra

punctul de lucru al societății comerciale.

Din această

perspectivă, atât interesul cât și obiectul cererii de recurs subzistă, calea

de atac promovată urmând a fi examinată sub aspectele și criticile aduse de

recurentă.

Apare fără echivoc,

din actele depuse de părți că punctul de lucru al societății pârâte a fost

stabilit în Str. Lucian Blaga, municipiul Arad, conform încheierii nr. 4369 din

27 aprilie 2004 dată în dosarul nr. 17.057/2004 de judecătorul delegat la O.R.C.

de pe lângă Tribunalul Arad, în realitate neexistând nici un acord al

reclamantei M.L.M. și al celorlalți locatari în sensul cerut de lege.

Nu poate fi primită

teza acreditată de recurentă potrivit căreia acordul pentru stabilirea sediului

social ar fi suficient, deoarece pentru stabilirea unui punct de lucru,

singurul document care ar fi de natură să realizeze mențiunea contestată este

numai acordul proprietăților exprimat în forma scrisă, cu atât mai mult cu cât

este vorba despre apartamente diferite.

Devin relevante

reglementările imperative cuprinse în art. 64 din Legea nr. 114/2006, legea

locuinței și anume că schimbarea destinației locuințelor precum și a spațiilor

cu altă destinației situate în clădiri colective se poate face numai cu acordul

proprietarului sau al asociației de proprietari. În vederea efectuării acestei

schimbări este necesar avizul favorabil al proprietarilor și după caz, al

titularilor contractelor de închiriere din locuințele cu care se învecinează pe

plan orizontal sau vertical spațiul supus schimbării.

Pentru aceste

rațiuni, neexistând acordul expres al proprietarului apartamentului învecinat,

respectiv acordul reclamantei, urmează a respinge, ca nefondat, recursul

declarat de SC M.E. SRL Arad împotriva deciziei civile nr. 4/ A/COM din 17

ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială,

nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

Respinge excepțiile.

Respinge recursul

declarat de pârâta SC M.E. SRL Arad împotriva deciziei civile nr. 4/ A/COM din

17 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 27 noiembrie 2008.

Sursă