ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1976/2014

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 466 din 8 martie 2011 Tribunalul Mureș, secția civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a cererii prin care reclamanții B.J., F.B.J., K.L.F., K.C.M., K.Ș., L.L.A., L.Ș.l., L.T., L.T.M., O.B.M., S.E. și W.C.M. au solicitat obligarea pârâtului Statul Român, reprezentat de M.F.P., la plata de despăgubiri pentru condamnarea pe nedrept a autorilor reclamanților, prin sentința penală nr. 719 din 30 mai 1958 pronunțată de Tribunalul Militar al Regiunii a lll-a Nord Cluj. Prin încheierea din 12 septembrie 2012, Tribunalul București, secția a lll-a civilă, a admis în principiu cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenientii D.C.A.

și S.K.M. Iar prin sentința civilă nr. 2065 din 21 ianuarie 2012, Tribunalul București, secția a lll-a civilă, a admis în parte cerere-a reclamanților și cererea de intervenție formulată de intervenientul D.C.A., a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție formulată de intervenient S.K.M., a obligat pârâtul M.F.P. la plata următoarelor sume, cu titlu de daune morale, către reclamanți, în echivalent în lei la data plății: 100.000 euro către reclamanta O.B.M.; 100.000 euro către reclamanta L.T.; 50.000 euro către reclamantul L.L.; 50.000 euro către reclamantul W.C.; 20.000 euro către reclamantul K.Ș.; 20.000 euro către reclamanta B.J. și 50.000 euro către intervenientul D.C.A., a respins ca neîntemeiate capetele de cerere avârid ca obiect acordarea de daune materiale formulate de reclamanți și intervenientul D.C.A.

și a respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind acordarea de daune morale și materiale formulate de ceilalți reclamanți și de intervenienta în interes propriu S.K.M. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, că autorii reclamanților au fost condamnați prin sentința penală nr. 719 din 30 mai 1958 pronunțată de Tribunalul Militar al Regiunii a lll-a Nord Cluj, iar prin sentința penală nr. 54 din 13 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 1656/33/2009, a fost admisă cererea de revizuire a hotărârii de condamnare și s-a dispus achitarea inculpaților. In drept, prima instanță a reținut aplicarea dispozițiilor art. 504 - 506 C. proc. pen. în conformitate cu care persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea pagubei de către stat, dacă în urma rejudecării s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare.

Sub aspectul daunelor materiale solicitate de reclamanți, tribunalul a reținut că cererea lor poate avea ca obiect doar imobilele preluate abuziv, astfel cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, respectiv bunurile care fac obiectul Legii nr. 10/2001, în cazul în care petenții nu au primjt deja despăgubiri pentru aceste bunuri. Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs atât pârâtul Statul Român și Ministerul Public, cât și reclamanții și intervenienții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia civilă nr. 1566/R din 27 septembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis recursurile declarate de Statul Român și Ministerul Public și a modificat sentința recurată, în sensul că a respins ca nefondată acțiunea reclamanților și a respins ca nefondate recursurile formulate de recurentii-reclamanti B.J., F.B.J., K.L.F., K.C.M., K.Ș., L.L.A., L.Ș.l., L.T., L.T.M., O.B.M., S.E., W.C.M. și de recurenții-intervenienți D.C.A. și S.K.M. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut, în esență, că în speță sunt incidente dispozițiile Legii nr. 221/2009, iar nu dispozițiile dreptului comun, respectiv cele cuprinse în art. 504 și urm. C. proc. pen., cum a reținut, în mod greșit, instanța de fond.

Or, textul din Legea nr. 221/2009 ce permitea, în plus față de alte legi speciale date în această materie, obținerea unor despăgubiri, a fost declarat neconstituțional, prin Deciziile nr. 1358/2010 și 1360/2010 pronunțate de Curtea Constituțională. Efectele juridice ale dispozițiilor declarate neconstituționale nu ar putea fi recunoscute în baza dispozițiilor dreptului comun, deoarece Curtea Constituțională, în Decizia nr. 1358/2010, a reținut că despăgubirile pentru daunele morale suferite în perioada comunistă trebuie să fie drepte, echitabile, rezonabile și proporționale cu gravitatea și suferințele produse, iar legiuitorul s-a îndepărtat de la principiile care guvernează aceste despăgubiri și anume cel al echității și dreptății, realizând o diluare a scopului pentru care au fost introduse aceste despăgubiri, deoarece nu se poate considera că moștenitorii de gradul II au aceeași îndreptățire la despăgubiri pentru daune morale ca și predecesorii lor.

Împotriva acestei decizii, revizuenții S.E., K.L.F., W.C.M., O.B.M., L.T., L.T.M., L.L.A., L.Ș.l., K.Ș., B.J., F.B.J., K.C.M., D.C.A. și S.K.M., au formulat cerere de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În argumentarea motivului de revizuire invocat, revizuenții au susținut că decizia a cărei anulare o solicită, este potrivnică Deciziei civile nr. 1521 din 5 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în Dosarul nr. 1428/102/2011, Deciziei civile nr. 2132/R din 13 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în Dosarul nr. 1430/102/2011 și Deciziei civile nr. 1909/R din 20 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția I civilă, în Dosarul nr. 1429/102/2011.

Analizând cererea de revizuire, în raport de temeiul de drept invocat, înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă [n instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date dep instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași părți, având aceeași calitate. Rațiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proC. civ., derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Condițiile anterior menționate trebuie însă întrunite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerințe ducând la respingerea cererii de revizuire. Finalitatea avută în vedere de legiuitor la edictarea dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este, așa cum s-a arătat, aceea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. În atare situație, rațiunea reglementării vizează imposibilitatea executării hotărârilor, întrucât fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, i;ir ieșirea din situația generată de existența hotărârilor potrivnice se poate realiza doar pe calea revizuirii și anulării ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.

În speță, Înalta Curte constată că în dosarele în care s-au pronunțat hotărârile pretins contradictorii deciziei a cărei anulare se solicită, au stat în calitate de reclamanți alte persoane fizice, care au pretins despăgubiri distincte. În raport de cele anterior evocate, se reține că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele textului legal invocat având în vedere că nu este îndeplinită condiția impusă de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv condiția ca soluțiile contrare să se pronunțe, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. În consecință, nefiind îndeplinită condiția identității de părți și obiect între hotărârile pretins contradictorii, în raport de considerentele anterior expuse, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire formulată de revizuenții S.E., K.L.F., W.C.M., O.B.M., L.T., L.T.M., L.L.A., L.Ș.l., K.Ș., B.J., F.B.J., K.C.M., D.C.A.

și S.K.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții S.E., K.L.F., W.C.M., O.B.M., L.T., L.T.M., L.L.A., L.Ș.I., K.Ș., B.J., F.B.J., K.C.M., D.C.A., S.K.M. împotriva Deciziei civile nr. 1566/R din 27 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 mai 2014.