ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1945/2010

Asupra contestației

în anulare;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 346 din 6 februarie 2009,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins ca nefondat

recursul pârâtei SC A.R.A. SA București.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța a reținut în esență că recurenta pârâtă prin recursul

formulat a repus în discuție chestiuni de fapt, de stabilire a circumstanțelor

în care s-a produs scufundarea navei, aspecte care constituie atributul suveran

al instanței fondului și care nu pot forma obiectul controlului de legalitate

pe calea recursului, în condițiile în care atât prima instanță, cât și instanța

de apel și-au motivat și argumentat soluția adoptată pe probele relevante

administrate în cauză pe aspectul stabilirii împrejurărilor care au determinat

producerea evenimentului, concluzia reținută de eroare umană, încadrându-se în

riscul asigurat prin polițe de asigurare.

Instanța de recurs a

înlăturat critica referitoare la stabilirea despăgubirii întrucât nu relevă

nicio încălcare a dispozițiilor din “Condițiile de Asigurare”, respective art. 15

alin. (2) și art. 13 alin. (6), iar franciza deductibilă de 1% din suma

asigurată menționată la pct. 9 din polița de asigurare, a fost avută în vedere

la calculul despăgubirii.

Totodată, a fost

găsită nefondată și critica privind încălcarea dispozițiilor Codului de

procedură civilă referitoare la încuviințarea probei cu expertiză tehnică

solicitată.

În acest contract,

s-a reținut că ambele instanțe apreciind asupra pertinenței și concludenței

probei solicitate în dezlegarea pricinii au respins motivat cererea recurentei-pârâte.

În final, s-a reținut

că dispozițiile art. 41 alin. (2) și art. 42 C. proc. civ. care reglementează

folosința și exercițiul drepturilor procesuale au fost corect aplicate.

Împotriva acestei

decizii, SC A.R.A. SA București a formulat contestație în anulare întemeiată pe

art. 318 alin. (1) C. proc. civ., solicitând anularea deciziei pronunțată în

recurs și pe cale de consecință rejudecarea parțială a recursului prin prisma

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În argumentarea

motivului prevăzut de art. 318 C. proc. civ., contestatoarea a susținut că

instanța de recurs a omis să analizeze recursul prin prisma motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Contestatoarea

susține că instanța de recurs a apreciat în mod eronat că, critica adusă

sentințelor instanțelor de fond și apel referitoare la neadmiterea probei cu

expertiza tehnică judiciară nu constituie o critică de nelegalitate.

În acest context,

susține că instanța de recurs a fost sesizată cu privire la faptul că deși

probele solicitate erau admisibile, nu s-a pronunțat asupra legalității

acestora, limitându-se doar la aspectul temeiniciei.

Contestatoarea a

criticat și faptul că instanțele au încălcat prevederile art. 167, 129, 130 și art.

138 C. proc. civ. prin măsurile adoptate în legătură cu admisibilitatea și

administrarea probatoriilor necesare și care serveau aflării adevărului.

Intimata a depus

concluzii scrise prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată,

întrucât instanța de recurs a examinat motivul de recurs la care face referire

contestatoarea.

Potrivit

dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi

atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei

greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai

în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de nelegalitate

invocate.

În speță,

contestatoarea a invocat omisiunea instanței de recurs de a cerceta motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând faptul că instanța de

recurs a considerat în mod greșit faptul că este nelegală critica adusă

hotărârilor instanței de fond și apel referitoare la neadmiterea probei cu

expertiza tehnică judiciară, instanța de recurs limitându-se doar la aspectul

netemeiniciei.

Verificând decizia

contestată, Înalta Curte constată că instanța de recurs a analizat în

considerentele deciziei toate criticile invocate de pârâtă și subsumate

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., analiză ce se

regăsește la pagina 6 pct. 5 din decizie.

Faptul că instanța de

recurs nu a indicat în mod expres prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu

se poate susține că aceasta a omis să-l cerceteze.

În consecință,

susținerea contestatoarei în sensul că instanța de recurs a omis să cerceteze

respectivul motiv de recurs este nefondată și contrazisă pe argumentarea

soluției din decizia contestată, motiv pentru care contestația în anulare va fi

respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată,

contestația

în anulare formulată de contestatoarea SC A.R.A. SA București împotriva Deciziei

nr. 346 din 6 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 mai 2010.