ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1945/2010

Asupra contestației în anulare; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 346 din 6 februarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins ca nefondat recursul pârâtei SC A.R.A. SA București. Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut în esență că recurenta pârâtă prin recursul formulat a repus în discuție chestiuni de fapt, de stabilire a circumstanțelor în care s-a produs scufundarea navei, aspecte care constituie atributul suveran al instanței fondului și care nu pot forma obiectul controlului de legalitate pe calea recursului, în condițiile în care atât prima instanță, cât și instanța de apel și-au motivat și argumentat soluția adoptată pe probele relevante administrate în cauză pe aspectul stabilirii împrejurărilor care au determinat producerea evenimentului, concluzia reținută de eroare umană, încadrându-se în riscul asigurat prin polițe de asigurare.

Instanța de recurs a înlăturat critica referitoare la stabilirea despăgubirii întrucât nu relevă nicio încălcare a dispozițiilor din “Condițiile de Asigurare”, respective art. 15 alin. (2) și art. 13 alin. (6), iar franciza deductibilă de 1% din suma asigurată menționată la pct. 9 din polița de asigurare, a fost avută în vedere la calculul despăgubirii. Totodată, a fost găsită nefondată și critica privind încălcarea dispozițiilor Codului de procedură civilă referitoare la încuviințarea probei cu expertiză tehnică solicitată. În acest contract, s-a reținut că ambele instanțe apreciind asupra pertinenței și concludenței probei solicitate în dezlegarea pricinii au respins motivat cererea recurentei-pârâte.

În final, s-a reținut că dispozițiile art. 41 alin. (2) și art. 42 C. proc. civ. care reglementează folosința și exercițiul drepturilor procesuale au fost corect aplicate. Împotriva acestei decizii, SC A.R.A. SA București a formulat contestație în anulare întemeiată pe art. 318 alin. (1) C. proc. civ., solicitând anularea deciziei pronunțată în recurs și pe cale de consecință rejudecarea parțială a recursului prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În argumentarea motivului prevăzut de art. 318 C. proc. civ., contestatoarea a susținut că instanța de recurs a omis să analizeze recursul prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Contestatoarea susține că instanța de recurs a apreciat în mod eronat că, critica adusă sentințelor instanțelor de fond și apel referitoare la neadmiterea probei cu expertiza tehnică judiciară nu constituie o critică de nelegalitate.

În acest context, susține că instanța de recurs a fost sesizată cu privire la faptul că deși probele solicitate erau admisibile, nu s-a pronunțat asupra legalității acestora, limitându-se doar la aspectul temeiniciei. Contestatoarea a criticat și faptul că instanțele au încălcat prevederile art. 167, 129, 130 și art. 138 C. proc. civ. prin măsurile adoptate în legătură cu admisibilitatea și administrarea probatoriilor necesare și care serveau aflării adevărului. Intimata a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, întrucât instanța de recurs a examinat motivul de recurs la care face referire contestatoarea. Potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.

hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de nelegalitate invocate. În speță, contestatoarea a invocat omisiunea instanței de recurs de a cerceta motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând faptul că instanța de recurs a considerat în mod greșit faptul că este nelegală critica adusă hotărârilor instanței de fond și apel referitoare la neadmiterea probei cu expertiza tehnică judiciară, instanța de recurs limitându-se doar la aspectul netemeiniciei.

Verificând decizia contestată, Înalta Curte constată că instanța de recurs a analizat în considerentele deciziei toate criticile invocate de pârâtă și subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., analiză ce se regăsește la pagina 6 pct. 5 din decizie. Faptul că instanța de recurs nu a indicat în mod expres prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu se poate susține că aceasta a omis să-l cerceteze. În consecință, susținerea contestatoarei în sensul că instanța de recurs a omis să cerceteze respectivul motiv de recurs este nefondată și contrazisă pe argumentarea soluției din decizia contestată, motiv pentru care contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A.R.A. SA București împotriva Deciziei nr. 346 din 6 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2010.