ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3101/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 966/ CA din 27 mai 2009, Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC I.A. SRL Orăștie, a respins excepția neexecutării contractului de asigurare de către reclamantă, a admis acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei SC E.S.R.A.R. SA București și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 58.957,90 euro sau echivalentul în lei la data plății, la care se adaugă dobânzile legale de la data introducerii acțiunii și până la achitarea debitului.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în cuantum de 58.957,90 Euro sau echivalentul în lei la data plății, inclusiv dobânda legală de la data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a debitului. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 8 februarie 2008, a avut loc un furt din autotrenul aparținând societății, iar transportul era asigurat de către pârâtă, în baza contractului de asigurare din 28 mai 2007. Asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, motivat de faptul că beneficiarul drepturilor de asigurare este SC V.R.

SA, societate în favoarea căreia au fost cesionate drepturile conform contractului de asigurare, s-a reținut că în condițiile în care din polița de asigurare Ideal Trans (filele 204 - 205, 236) rezultă că s-au cesionat în favoarea SC V.R.SA vehiculele menționate în anexa 4, și anume autovehiculele în sine în ceea ce privește asigurarea C.A.S.C.O., nu și cea referitoare la marfa transportată. Asupra excepției neexecutării contractului de asigurare, s-a reținut că este nefondată, în condițiile în care furtul s-a produs într-o parcare special amenajată, în cadrul unei benzinării, vehiculul era dotat cu dispozitiv antifurt iar ratele primei de asigurare au fost achitate la zi. Pe fondul cauzei, s-a reținut că potrivit poliței de asigurare, părțile au convenit să încheie următoarele asigurări: C.A.S.C.O.

- avarii și furt și C.M.R. - furt, pentru perioada 1 iunie 2007-31 mai 2008. A mai reținut prima instanță că prin achitarea despăgubirii privind prelata tăiată, pârâta a recunoscut atât prejudiciul produs, cât și răspunderea ce-i revine în baza contractului de asigurare; mai mult, la 7 zile de la producerea evenimentului, pârâta a acceptat mărirea poliței privind suplimentarea asigurării mărfii din 13 februarie 2008, astfel că este neîntemeiată susținerea pârâtei că polița inițială nu cuprinde și asigurarea pentru marfa transportată. De asemenea, nu poate fi reținută nici neglijența conducătorilor auto, în condițiile în care au staționat într-o parcare amenajată, iar dispozitivul antifurt era activat.

În ceea ce privește prejudiciul, s-a reținut că este dovedit cu înscrisurile depuse la dosar, iar în ceea ce privește susținerea pârâtei că poate acorda despăgubirea numai în procent de 70%, s-a reținut că este nejustificată, în condițiile în care scopul încheierii contractului este tocmai de a se obține despăgubirea în cazul producerii riscului asigurat conform sumei asigurate, pentru care s-a plătit prima de asigurare. Constatând că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate, pe cale de consecință, și pârâta trebuia să-și îndeplinească obligațiile rezultate din contract și să achite despăgubirea conform poliței de asigurare. Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, care prin Decizia nr. H5/ A din 9 decembrie 2009, a respins apelul pârâtei SC E.R.A.R.

SA București. În argumentarea soluției pronunțate, asupra excepției lipsei calității procesuale active, instanța de control judiciar a reținut că cesiunea poliței de asigurare în favoarea SC V.R. SA, s-a făcut în baza creditului acordat, banca solicitând gajarea cu bunul până la acoperirea creditului și cesionarea poliței în favoarea acesteia, în caz de pierdere a bunului, astfel încât nu există nicio legătură între asigurarea C.A.S.C.O. și cea C.M.R., calitatea de asigurat având-o SC I.A. SRL Orăștie, ceea ce justifică și calitatea procesuală activă a acesteia. Referitor la susținerea pârâtei potrivit căreia din polița de asigurare lipsește asigurarea riscului pentru furt, instanța a dispus suplimentarea probatoriului, respectiv audierea inspectoarei care a încheiat polița de asigurare, iar din coroborarea probelor administrate, s-a reținut că polița de asigurare cuprinde inclusiv asigurarea pentru furtul mărfii.

În ceea ce privește valoarea prejudiciului suferit, deși pârâta a contestat calcul reclamantei, nu a solicitat administrarea altei probe în combaterea susținerilor acesteia. Referitor la franșiza ce trebuia aplicată conform art. 3.3 din suplimentul pentru acoperirea riscului de furt, s-a reținut că această clauză nu poate fi aplicată, având în vedere că înscrisul nu este acceptat de parte, nefiind semnat nici de asigurat, nici de asigurător, iar pe de altă parte, nici în contractul de asigurare nu este inserată o asemenea clauză, astfel încât asiguratul nu poate fi obligat să execute o clauză neacceptată și neinserată în legea părților. Pentru aceste considerente, curtea de apel a constatat că prima instanță a pronunțat o soluție temeinică și legală, prin aplicarea dispozițiilor art. 998 și 999 C. civ.

și a dispozițiilor Legii nr. 136/1995 privind asigurarea și reasigurarea. Împotriva deciziei sus menționate, a declarat recurs pârâta SC E.R.A.R. SA București, solicitând în principal, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea audierii numitului L.A.. În subsidiar, a solicitat desființarea deciziei atacate și a sentinței primei instanțe, cu consecința respingerii acțiunii sau modificarea sentinței primei instanțe, în sensul admiterii în parte a cererii reclamantei pentru suma de 41.270,53 euro, echivalent lei. În argumentarea criticilor formulate, recurenta - pârâtă a arătat, în esență, că instanța de apel a respins cererea de administrare a probei testimoniale cu audierea numitului L.A., iar în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, beneficiarul drepturilor de asigurare este SC V.R.

SA. Referitor la îndeplinirea obligațiilor contractuale de către reclamantă, recurenta a arătat că nu s-au respectat condițiile de securitate impuse de art. 2.1.1 și 2.1.3 din Suplimentul privind asigurarea riscului de furt și că cei doi conducători auto au dat dovadă de neglijență gravă în modul în care au tratat situația de fapt. A mai susținut recurenta că nu s-a făcut dovada cuantumului prejudiciului în sumă de 58.957,90 euro, potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civ., însă față de dispozițiile art. 2.1 din Contractul de asigurare, solicită diminuarea sumei acordate la 41.270,53 euro. Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. are de regulă, în vedere, încălcarea legii de drept substanțial, mai precis aplicarea unui text de lege străin de situația de fapt dedusă judecății sau extinderea normei de drept la situații neaplicabile în speță. Din această perspectivă și în raport de dispozițiile legale ce reglementează calea de atac extraordinară a recursului, ca fiind o cale de atac de reformare, nedevolutivă, se vor analiza doar criticile formulate împotriva deciziei recurate, ce vizează eventuale aspecte de nelegalitate, respectiv aplicarea dispozițiilor art. 1169 C. civ., pretins a fi fost încălcate de către instanța de apel.

În raport de criticile formulate și analizând decizia recurată sub acest aspect, se constată că dezlegarea dată de instanța de apel s-a fundamentat pe aplicarea corectă a dispozițiilor legale sus menționate, având în vedere că deși a contestat cuantumul prejudiciului astfel cum a fost calculat de către reclamantă, pârâta nu a solicitat o altă probă, în combaterea susținerilor părții potrivnice. Or, potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civ., „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească", astfel încât, în mod corect a reținut instanța de control judiciar că față de împrejurarea că pârâta s-a limitat la a contesta modul de calcul al reclamantei fără a propune în contraprobă alte dovezi, nu poate fi reținut un alt cuantum al prejudiciului.

Critica privind modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, se dovedește de asemenea a fi nefondată, în condițiile în care din polița de asigurare Ideal Trans rezultă că' s-au cesionat în favoarea SC V.R. SA drepturile rezultate din contractul de asigurare, numai în ceea ce privește asigurarea C.A.S.C.O. nu și C.M.R. În ceea ce privește celelate critici, referitoare la condițiile de securitate și neglijența conducătorilor auto, de altfel supuse analizei primei instanțe și instanței de control judiciar, se constată că acestea vizează aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt și de aprecierea dată probelor, atribut al instanțelor inferioare ce nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală.

În consecință, față de cele ce preced, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtei va fi respins ca nefondat, iar potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 lei către intimata SC I.A. SRL Orâștie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC E.R.A.R. SA București, împotriva Deciziei nr. 115/ A din 9 decembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială. Obligă recurenta să-i achite intimatei SC I.A. SRL Orâștie suma de 5.000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2010.