ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1290/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1290/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând, asupra

recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanța la data de 28 august 2009, sub nr. 8157/118/2009,

reclamanta SC M.G.C. SRL a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local Ovidiu

și Orașul Ovidiu prin Primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va

pronunța să dispună rezoluțiunea contractului de concesiune din 7 septembrie

2006 din culpa pârâților, repunerea părților în situația anterioară, în sensul

obligării pârâților la restituirea sumei de 389.374,32 ROL reprezentând

redevența achitată de societate, obligarea pârâților la plata sumei de

18.476.799,52 ROL cu titlu de daune-interese și obligarea acestora la plata

cheltuielilor de judecată.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 969, 1021, 1073, 1075, 1082, 1084 C. civ.

Prin întâmpinarea

formulată în data de 8 octombrie 2009, pârâții au invocat excepția lipsei

calității lor procesuale pasive raportat la capetele 1 și 2 de cerere,

respectiv rezoluțiunea contractului și repunerea părților în situația

anterioară, solicitând și respingerea ca nefondată a acțiunii.

Prin Sentința civilă

nr. 5550 din 10 octombrie 2011, Tribunalul Constanța a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâților Orașul Ovidiu prin Primar și Consiliul

Local Ovidiu; a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta SC M.G.C.

SRL, în contradictoriu cu pârâții Orașul Ovidiu prin Primar și Consiliul Local

Ovidiu, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală

pasivă.

În motivarea

hotărârii, prima instanță a reținut că rezoluțiunea, reglementată cu caracter

general de art. 1020 - 1021 C. civ., este sancțiunea specifică în cazul

neexecutării culpabile a obligațiilor contractuale de către una dintre părțile

unui contract sinalagmatic, parte care și-a executat sau este gata să își execute

obligația care îi revine potrivit contractului; rezilierea este sancțiunea

specifică neexecutării contractelor cu execuție succesivă, spre deosebire de

rezoluțiune, care se aplică în cazul contractelor cu execuție instantanee. S-a

constatat că în cauză, contractul de concesiune este un contract cu execuție

succesivă, neexecutarea sa fiind sancționată cu rezilierea.

S-a reținut

intervenită transmisiunea calității de concedent în relațiile contractuale

întemeiate pe contractul de concesiune din 7 septembrie 2006, de la Consiliul

Local al Orașului Ovidiu la A.R. beneficiară a dispoziției de restituire în

natură din 11 decembrie 2008 emisă de Primarul Orașului Ovidiu în temeiul Legii

nr. 10/2001. Astfel, potrivit art. 14 din Legea nr. 10/2001, "Dacă imobilul

restituit prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin

hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locațiune, concesiune,

locație de gestiune sau asociere în participațiune, noul proprietar se va

subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deținătoare, cu

renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost

încheiate potrivit legii."

Potrivit Normei

metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al

unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie

1989, publicată în M. Of. nr. 227/03.04.2007, "Deși subrograrea la care

face referire art. 14 din lege intervine de drept, decizia/dispoziția motivată

de restituire în natură trebuie să indice în mod expres contractele civile sau

comerciale care afectează imobilul restituit."

Prin urmare s-a

apreciat că A.R. este de drept subrogată în drepturile și obligațiile

concedentului, eventuala nerespectare a drepturilor concesionarului trebuind opusă

acesteia.

Instanța de fond a

reținut ca fiind lipsit de relevanță faptul că ar fi eșuat negocierile dintre

concesionar și noul proprietar al terenului cu privire la clauzele

contractuale, întrucât, potrivit legii, contractul de concesiune valabil încheiat

rămâne în ființă, cu noul proprietar în calitate de concedent. întrucât la data

formulării acțiunii Consiliul Local Ovidiu nu mai era parte contractantă, s-a

apreciat că acesta nu deține calitate procesuală pasivă în cauză.

Având în vedere și

considerațiile încheierii din ședință publică din data de 26 ianuarie 2010 prin

care instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

Orașului Ovidiu prin Primar, față de faptul că nu are calitate de parte în

contractul de concesiune, instanța de fond a respins acțiunea precizată

formulată de reclamanta SC M.G.C. SRL în contradictoriu cu pârâții Orașul

Ovidiu prin Primar și Consiliul Local Ovidiu, ca fiind introdusă împotriva unor

persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei hotărâri

reclamanta SC M.G.C. SRL a declarat apel, solicitând admiterea acestuia,

respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a pârâților-intimați și

admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă

nr. 58 din 11 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins, ca

nefondat, apelul declarat de reclamanta SC M.G.C. SRL.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de control judiciar a reținut că prin dispoziția din 11

decembrie 2008, Primarul Orașului Ovidiu a dispus restituirea în natură a

terenului în suprafață de 62.125 mp situat în Orașul Ovidiu, mal lac Siutghiol

către A.R., din terenul restituit în temeiul Legii nr. 10/2001 făcând parte,

potrivit mențiunilor din dispoziție, și suprafețele de teren concesionate

reclamantei. Referitor la acestea în cuprinsul dispoziției s-a făcut mențiunea

grevării suprafeței de 19.379 mp de contractul de concesiune din 7 septembrie

2006 și cea a subrogării beneficiarului dispoziției de restituire în drepturile

cedentului, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului de concesiune,

conform art. 14 din Legea nr. 10/2001.

Astfel, apreciindu-se

că ne aflăm în prezența unei subrogații de plin drept, pe cale de consecință,

s-a reținut că la data emiterii dispoziției din 11 decembrie 2008 a Primarului

Orașului Ovidiu, Orașul Ovidiu prin Primar nu mai avea calitatea de parte

contractantă și prin urmare, instanța de fond, în mod judicios, a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților-apelanți privind

rezoluțiunea contractului de concesiune din 7 septembrie 2008 și repunerea

părților în situația anterioară în sensul obligării la restituirea sumei de

389.374,32 ROL redevență achitată de reclamantă.

Criticile aduse soluției

instanței de fond au fost apreciate fie ca neîntemeiate, fie că exced cadrului

procesual și soluției pronunțate.

În acest context, s-a

reținut că în raport de prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea

instanței de fond este motivată și nu i-au fost afectate drepturile procesuale

ale reclamantei prevăzute de art. 6 alin. (1) al C.E.D.O. și art. 3 C. civ.

privind denegarea de dreptate. S-a reținut că instanța nu poate din proprie

inițiativă să lărgească cadrul procesual, deoarece încalcă un principiu de

drept, cel al disponibilității părților în procesul civil.

Nu a fost reținut

nici motivul caracterului culpabil al neexecutării obligației în sensul că

anterior organizării licitației publice având ca obiect cesionarea terenului în

litigiu și a perfectării contractului de concesiune, concedentul ar fi trebuit

să verifice situația juridică a terenului.

Aceasta întrucât, din

înscrisurile existente, a rezultat că notificările care au stat la baza

emiterii dispoziției Primarului Ovidiu au fost înregistrate la sediul pârâților

la data de 11 august 2008.

În termen legal,

împotriva acestei decizii reclamanta SC M.G.C. SRL a declarat recurs,

solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, admiterea

apelului, casarea sentinței apelate, respingerea excepției lipsei calității

procesual pasive a pârâților Consiliul Local Ovidiu și Orașului Ovidiu prin

Primar și trimiterea cauzei la Tribunalul Constanța pentru a se pronunța pe

fondul cauzei.

În opinia

recurentei-reclamante prin decizia recurată, instanța de apel a încălcat

formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)

C. proc. civ., hotărârea nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au

format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile

părților conform art. 261 alin. (1) pct. 5, C. proc. civ. motive prevăzute de

art. 304 pct. 5 și 7 C. proc. civ.

Hotărârea pronunțata

este dată cu aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., instanța neobservând că locatarul inițial, intimații pârâți trebuie

să răspundă pentru prejudiciile ce au fost cauzare locatarului, anterior

înstrăinării terenului.

În dezvoltarea

recursului, recurenta-reclamantă arată, în esență, că prin motivele de apel a

solicitat instanței să reanalizeze calitatea procesuală a pârâților raportat la

motivele invocate prin cererea introductivă și prin completările motivelor de

fapt ale acțiunii, precizate la termenul din 16 iunie 2011. A susținut că

subrogația legală în contractul de conține nu transferă calitatea pentru a

răspunde pentru prejudicii cauzate locatorului anterior înstrăinării, nu

transferă culpa de la titularul inițial la obligației inițiale aceea de a preda

terenul reclamantei, în stare de a fi întrebuințat conform destinației din contractul

de locațiune și de a asigur-a folosința în scopul pentru care a fost

concesionat.

Deși erau esențiale

în justificarea calității procesuale pasive a pârâților, niciuna dintre

susținerile apelantei nu au fost analizate.

În opinia recurentei,

instanțele de fond și de apel au ignorat cu desăvârșire cererile și apărările

sale soluționând cauza pe excepția lipsei calității procesual pasive a

pârâților.

Instanța de apel,

consideră recurenta, a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, motiv

pentru care solicită să se constate că pârâții au calitate procesual pasivă și

trebuie să răspundă fiind titularii raportului de drept material dedus

judecății.

În raport de

prevederile art. 1444 C. civ. aplicații raportului juridic, "locatarii nu

pot fi dați afara mai înainte de a fi dezdăunați de locator, iar când acesta nu

o face, de către cumpărător".

În speță, susține

recurenta, pârâții intimați nu numai că nu au executat ei obligațiile inițiale,

dar au făcut demersuri pentru a se radia dreptul reclamantei de concesiune din

Cartea Funciară, sprijinind vânzarea terenului de către terțul dobânditor A.R.

prin emiterea actelor administrative la care reclamanta a făcut referire în

concluziile scrise și în cererea de apel.

De asemenea, susține

recurenta-reclamantă instanța nu a analizat toate înscrisurile depuse de SC

M.G.C. SRL, nu a evaluat motivele care vizau momentul anterior subrogației

legale a A.R. în drepturile și obligațiile concedentului Orașul Ovidiu prin

Primar și Consiliul Local Ovidiu, ci a considerat că prin subrogație legală

automat se transferă toate problemele legate de contract, în mod retroactiv.

Consiliul Local

Ovidiu, județul Constanța, prin contractul de cesiune din data de 7 septembrie

2006, a concesionat SC M.G.C. SRL suprafața de 219.108 mp pe o perioadă de 49

de ani cu o redevență de 50.000 euro anual, plătită în ROL. Ulterior, terenul a

fost restituit A.R., prin dispoziția din 11 decembrie 2008, emisă de Primarul

Orașului Ovidiu, iar terenul nu a fost predat spre folosința reclamantei

recurente.

Raportat la obligația

ce le revenea pârâților, anterior subrogației legale, și pe care nu și-au

îndeplinit-o, aceștia au calitate procesual pasivă și trebuie să răspundă în

calitate de părți contractante.

Taxa de concesiune a

fost încasată de Consiliul Local Ovidiu pentru a fi asigurată reclamantei

folosința terenului proprietate privată a Orașului Ovidiu.

Având în vedere că

responsabili pentru pierderea efectiv suferită sunt pârâții, în opinia

recurentei, aceștia au calitate procesual pasivă, fiind titularii obligației

inițiale pentru care au încasat o taxă de concesiune de 100.000 euro, în

echivalent, respectiv 432.107 ROL.

Totodată consideră

recurenta, hotărârea din apel este lovită de nulitate, nu este motivată astfel

cum impune art. 261 pct. 5 C. proc. civ., întrucât simpla trimitere la

contractul de concesiune și la subrogate legală fără a analiza derularea

acestuia și efectele pe care atitudinea pârâților, autorități publice, o are

asupra reclamantei, reprezintă o nemotivare a hotărârii

De asemenea susține

recurenta-reclamantă, instanța i-a încălcat dreptul la un proces echitabil,

consfințit de art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.

Având în vedere că

potrivit art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între

părțile contractante, iar din probatoriul administrat în cauză a rezultat ca

pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile prevăzute la art. 6 și art. 8 alin. (3)

din contractul încheiat, solicită instanței de recurs să stabilească faptul ca

pârâții au calitate procesual pasivă, raportat la obligațiile asumate și

neexecutate anterior transmiterii concesiunii, admiterea cererii formulate și

să dispună rezilierea contractului, cu obligarea pârâților la restituirea

prestației reclamantei, respectiv taxei de concesiune în valoare de 423.107,27

ROL, cu dobânda legală până la data plății efective.

Intimații-pârâți

Orașul Ovidiu prin Primar și Consiliul Local Ovidiu nu au formulat întâmpinare.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs

constată că în temeiul O.U.G. nr. 54/2006 și a Hotărârii Consiliului Local al

Orașului Ovidiu nr. 73/2006, urmare a licitației publice organizate și

procesului-verbal de adjudecare din 28 iulie 2006, între reclamantă, în

calitate de concesionar și Consiliul Local Ovidiu în calitate de concedent, a

fost perfectat contractul de concesiune din 7 septembrie 2006, având ca obiect

exploatarea unor terenuri în suprafață totală de 14.188 mp aparținând

domeniului privat al unității administrativ-teritoriale, aflate în intravilanul

Orașului Ovidiu, str. A., respectiv un teren în suprafață de 12.695 mp

identificat prin număr cadastral x și un teren în suprafață de 1.493 mp

identificat prin număr cadastral y, în scopul realizării investiției

"Ansamblu turistic de recreere și agrement" prevăzute în Planul

urbanistic de dezvoltare aprobat prin H.C.L. nr. 66/2006 [art. 1 alin. (1) din

contract].

Potrivit art. 2 alin.

(1) din contract concesiunea s-a încheiat pe o durată determinată de 49 ani,

începând cu data de 7 septembrie 2006.

Contractul a fost

modificat, prin acordul părților, sens în care au fost perfectate trei acte

adiționale, după cum urmează:

- prin actul

adițional întocmit în baza dispoziției Primarului Orașului Ovidiu din 18

ianuarie 2008, s-a convenit prelungirea termenului prevăzut la art. 5 alin. (1)

din contract până la data de 7 septembrie 2008;

- prin actul

adițional întocmit în baza dispoziției Primarului Orașului Ovidiu din 8 aprilie

2008, s-a convenit majorarea suprafeței concesionate și cu terenul în suprafață

de 5.191 mp, situat în orașul Ovidiu, str. A., județul Constanța, aflat în

imediata vecinătate a terenurilor concesionate inițial;

- prin actul

adițional întocmit în baza dispoziției Primarului Orașului Ovidiu din 28 iulie

2008, s-a convenit prelungirea termenului prevăzut la art. 5 alin. (1) din

contract până la data de 31 decembrie 2008.

Prin dispoziția

Primarului Orașului Ovidiu din 11 decembrie 2008, s-a dispus, în conformitate

cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, restituirea în natură, către A.R., în

calitate de moștenitoare testamentară a defunctului J.M., a terenului în

suprafață totală de 62.125 mp, compus din lot 2/1 și lot 2/2, situat în Ovidiu,

mal lac Siutghiol, în dreptul insulei Ovidiu.

Terenul cu privire la

care s-a dispus restituirea în natură include suprafața totală de 19.379 mp

care a fost atribuit în concesiune în modalitatea mai sus expusă.

În temeiul

contractului de concesiune, reclamanta a achitat pârâtei redevență în sumă de

438.877,99 ROL, cum se precizează în acțiune, fapt recunoscut de pârâtul

Consiliul Local Ovidiu la interogatoriul luat la cererea reclamantei și

confirmat de expertiza contabilă efectuată în cauză.

Suma totală de

423.107,27 ROL a fost achitată cu ordine de plată, în perioada 7 septembrie

2006 - 10 iulie 2008.

Potrivit art. 2 al

dispoziției de restituire în natură a terenului situat pe malul lacului

Siutghiol, (către A.R. moștenitoare testamentară a defunctului J.M.), din 11

decembrie 2008, emisă în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul

juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22

decembrie 1989, ca urmare a notificărilor înregistrate la 11 august 2008,

"Imobilul ce se restituie este grevat parțial (pe o suprafață de 19.379

mp) de contractul de concesiune din 7 septembrie 2006, concesionar SC M.G.C.

SRL, modificat prin actele adiționale încheiate la data de 18 ianuarie 2008, 3

aprilie și 28 iulie 2008 având ca obiect terenurile în suprafață de 12.695 mp

(suprafață identificată cu nr. cadastral x), de 1.493 mp (suprafața

identificată cu nr. cadastral y) și de 5.191 mp (identificat conform planului

de situație întocmit de topograf C.C.) astfel încât beneficiarul dispoziției de

restituire (A.R.) se subrogă în drepturile concedentului (Consiliul Local

Ovidiu) cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului de concesiune

conform art. 14 din Legea nr. 10/2001."

Astfel fiind,

tribunalul și curtea de apel au reținut în mod legal că potrivit art. 14 din

Legea nr. 10/2001 și Normei metodologice de aplicare unitară a Legii nr.

10/2001, publicată în M. Of. nr. 227/03.04.2007, deși subrogarea la care face

referire art. 14 din lege intervine de drept, decizia/dispoziție motivată de

restituire în natură trebuie să indice în mod expres contractele civile sau

comerciale care afectează imobilul restituit și potrivit acestei mențiuni

exprese din dispoziția precitată, A.R. este de drept subrogată în drepturile și

obligațiile concedentului, iar eventuala nerespectare a drepturilor

concesionarului trebuie opusă acesteia, fiind fără relevanță faptul că ar fi

eșuat negocierile dintre concesionar și noul proprietar al terenului cu privire

la clauzele contractuale, din moment ce potrivit legii, contractul de

concesiune valabil încheiat rămâne în ființă cu noul proprietar în calitate de

concedent.

În raport de aceste constatări,

este evident că, după emiterea dispoziției, Consiliul Local Ovidiu (fostul

concedent) și cu atât mai mult Orașul Ovidiu prin Primar (care nici nu a fost

parte în contractul de concesiune) nu au calitate procesuală pasivă, însă atât

tribunalul cât și curtea de apel, în continuare, au interpretat greșit actul

dedus judecății, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., deoarece au omis să constate că numai ca urmare a transmiterii

dreptului de concesiune a Consiliului Local Ovidiu, potrivit dispozițiilor

legale ale Legii nr. 10/2001, precitate, acesta nu mai are calitate procesuală

pasivă, însă referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâților la

plata sumei de 389.374,32 ROL reprezentând contravaloarea redevenței achitate

de reclamantă și a sumei de 18.476.799,52 ROL cu titlu de daune-interese,

calitatea procesuală pasivă a Consiliului Local Ovidiu este certă, deoarece

odată cu drepturile și obligațiile din contractul de concesiune, Consiliul

Local Ovidiu nu a transmis noului concedent și sumele încasate cu titlu de

redevență în temeiul contractului de concesiune.

În consecință,

tribunalul și curtea de apel au pronunțat hotărâri nelegale referitoare la

capetele de cerere precitate, privind restituirea redevenței și a

daunelor-interese, deoarece pe de o parte nu s-au pronunțat pe aceste capete de

cerere, iar pe de altă parte, reclamanta nu poate solicita aceste sume noului

concedent deoarece nu a avut raport juridic cu acesta, nu i-a achitat aceste

sume și în consecință nu poate solicita restituirea lor de la A.R., actualul

proprietar al terenului și totodată, noul concedent, deși reclamanta susține că

din culpa noului concendent și a Primarului Orașului Ovidiu contractul de

concesiune nu-și mai poate produce efectele.

Referitor la sumele

de bani solicitate de reclamantă (redevența achitată în perioada 7 septembrie

2006 - 20 iulie 2008 și daunele-interese) instanțele aveau obligația să se

pronunțe, deoarece în speță Consiliul Local Ovidiu, în calitate de concedent a

încasat redevență, iar ulterior, a transmis dreptul de proprietate și implicit

calitatea de concedent al A.R., însă redevență achitată a rămas în patrimoniul

său și în consecință trebuie stabilit dacă în raport de dispozițiile

contractului de concesiune această plată trebuie sau nu restituită, deoarece

reclamanta a susținut în acțiune că terenul scos la licitație nu îndeplinea

condițiile legale pentru realizarea investiției "Ansamblu turistic de

recreere și agrement".

Astfel, în raport de

motivele invocate de reclamantă în sensul ci, deși a achitat redevență, pârâtul

nu și-a îndeplinit obligația de a preda terenul și, mai mult, ca urmare a

demersurilor efectuate de Primarul Orașului Ovidiu și A.R., s-a radiat din

cartea funciară dreptul reclamantei de concesiune, după care A.R., a vândut

terenul, instanțele trebuiau să analizeze, pe fondul cauzei cererea de obligare

a pârâților la plata unor sume de bani.

De asemenea, în

raport de precizările reclamantei în sensul că nu există posibilitatea

continuării concesiunii întrucât s-au efectuat mai multe vânzări succesive și

că terenul a fost alipit, parcelat, dezmembrat și revândut în scop de profit,

instanțele trebuiau să administreze probatorii și să stabilească dacă

pretențiile pecuniare ale reclamantei sunt sau nu sunt fondate.

Soluțiile adoptate de

tribunal și curtea de apel afectează grav și iremediabil drepturile

patrimoniale ale reclamantei, care în mod necontestat, a achitat contravaloarea

redevenței pe o perioadă de 2 ani, unui concendent, după care, din motive

obiective, în temeiul unor dispoziții legale, s-a schimbat concendentul și

conform susținerilor concesionarului, contractul de concesiune nu numai că nu

poate continua, ba mai mult, din cartea funciară s-a radiat dreptul de

concesiune, înscris în baza acestui contract.

Instanța de fond și

cea de apel, aveau obligația să stabilească dacă reclamanta invocă un temei

legal pentru a cere restituirea redevenței și daune-interese, în acest dosar,

deoarece în caz contrar, reclamanta nu mai poate introduce o nouă acțiune,

având ca obiect restituirea sumelor achitate cu titlu de redevență în perioada

7 septembrie 2006 - 10 iulie 2008, și daune-interese, deoarece dreptul

reclamantei de a introduce o asemenea acțiune s-a născut la data de 11

decembrie 2008, când s-a emis dispoziția de restituire a terenului, iar de

atunci au trecut mai mult de 3 ani și în consecință, potrivit dispozițiilor

Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, dreptul reclamantei de

a solicita plata acestor sume, s-a prescris.

În raport de aceste

considerente, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt fondate și în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 312 alin. (3) C.

proc. civ., pentru a se asigura o judecată unitară, urmează să admită recursul

să modifice decizia atacată, în sensul admiterii apelului declarat de

reclamanta împotriva Sentinței civile nr. 5550 din 10 octombrie 2011 pronunțată

de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, pe care o va anula și va trimite

cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

Cu ocazia

rejudecării, tribunalul va analiza și celelalte motive de recurs, ca apărări de

fond, urmând a soluționa și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată

solicitate de reclamantă, în recurs, care, în raport de soluția adoptată, nu

mai necesită analiză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC M.G.C. SRL împotriva Deciziei civile nr. 58 din 11

aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, modifică hotărârea atacată, în sensul că

admite apelul declarat de reclamantă împotriva Sentinței civile nr. 5550 din 10

octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care o anulează și

trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 martie 2013.

Procesat de GGC - AS