ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1290/2013

Deliberând, asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 28 august 2009, sub nr. 8157/118/2009, reclamanta SC M.G.C. SRL a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local Ovidiu și Orașul Ovidiu prin Primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună rezoluțiunea contractului de concesiune din 7 septembrie 2006 din culpa pârâților, repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării pârâților la restituirea sumei de 389.374,32 ROL reprezentând redevența achitată de societate, obligarea pârâților la plata sumei de 18.476.799,52 ROL cu titlu de daune-interese și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 969, 1021, 1073, 1075, 1082, 1084 C. civ. Prin întâmpinarea formulată în data de 8 octombrie 2009, pârâții au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive raportat la capetele 1 și 2 de cerere, respectiv rezoluțiunea contractului și repunerea părților în situația anterioară, solicitând și respingerea ca nefondată a acțiunii. Prin Sentința civilă nr. 5550 din 10 octombrie 2011, Tribunalul Constanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Orașul Ovidiu prin Primar și Consiliul Local Ovidiu; a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta SC M.G.C. SRL, în contradictoriu cu pârâții Orașul Ovidiu prin Primar și Consiliul Local Ovidiu, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut că rezoluțiunea, reglementată cu caracter general de art. 1020 - 1021 C. civ., este sancțiunea specifică în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor contractuale de către una dintre părțile unui contract sinalagmatic, parte care și-a executat sau este gata să își execute obligația care îi revine potrivit contractului; rezilierea este sancțiunea specifică neexecutării contractelor cu execuție succesivă, spre deosebire de rezoluțiune, care se aplică în cazul contractelor cu execuție instantanee. S-a constatat că în cauză, contractul de concesiune este un contract cu execuție succesivă, neexecutarea sa fiind sancționată cu rezilierea. S-a reținut intervenită transmisiunea calității de concedent în relațiile contractuale întemeiate pe contractul de concesiune din 7 septembrie 2006, de la Consiliul Local al Orașului Ovidiu la A.R.

beneficiară a dispoziției de restituire în natură din 11 decembrie 2008 emisă de Primarul Orașului Ovidiu în temeiul Legii nr. 10/2001. Astfel, potrivit art. 14 din Legea nr. 10/2001, "Dacă imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locațiune, concesiune, locație de gestiune sau asociere în participațiune, noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deținătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii." Potrivit Normei metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în M. Of.

nr. 227/03.04.2007, "Deși subrograrea la care face referire art. 14 din lege intervine de drept, decizia/dispoziția motivată de restituire în natură trebuie să indice în mod expres contractele civile sau comerciale care afectează imobilul restituit." Prin urmare s-a apreciat că A.R. este de drept subrogată în drepturile și obligațiile concedentului, eventuala nerespectare a drepturilor concesionarului trebuind opusă acesteia. Instanța de fond a reținut ca fiind lipsit de relevanță faptul că ar fi eșuat negocierile dintre concesionar și noul proprietar al terenului cu privire la clauzele contractuale, întrucât, potrivit legii, contractul de concesiune valabil încheiat rămâne în ființă, cu noul proprietar în calitate de concedent.

întrucât la data formulării acțiunii Consiliul Local Ovidiu nu mai era parte contractantă, s-a apreciat că acesta nu deține calitate procesuală pasivă în cauză. Având în vedere și considerațiile încheierii din ședință publică din data de 26 ianuarie 2010 prin care instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Orașului Ovidiu prin Primar, față de faptul că nu are calitate de parte în contractul de concesiune, instanța de fond a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta SC M.G.C. SRL în contradictoriu cu pârâții Orașul Ovidiu prin Primar și Consiliul Local Ovidiu, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Împotriva acestei hotărâri reclamanta SC M.G.C.

SRL a declarat apel, solicitând admiterea acestuia, respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a pârâților-intimați și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Prin Decizia civilă nr. 58 din 11 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC M.G.C. SRL. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că prin dispoziția din 11 decembrie 2008, Primarul Orașului Ovidiu a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 62.125 mp situat în Orașul Ovidiu, mal lac Siutghiol către A.R., din terenul restituit în temeiul Legii nr. 10/2001 făcând parte, potrivit mențiunilor din dispoziție, și suprafețele de teren concesionate reclamantei.

Referitor la acestea în cuprinsul dispoziției s-a făcut mențiunea grevării suprafeței de 19.379 mp de contractul de concesiune din 7 septembrie 2006 și cea a subrogării beneficiarului dispoziției de restituire în drepturile cedentului, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului de concesiune, conform art. 14 din Legea nr. 10/2001. Astfel, apreciindu-se că ne aflăm în prezența unei subrogații de plin drept, pe cale de consecință, s-a reținut că la data emiterii dispoziției din 11 decembrie 2008 a Primarului Orașului Ovidiu, Orașul Ovidiu prin Primar nu mai avea calitatea de parte contractantă și prin urmare, instanța de fond, în mod judicios, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților-apelanți privind rezoluțiunea contractului de concesiune din 7 septembrie 2008 și repunerea părților în situația anterioară în sensul obligării la restituirea sumei de 389.374,32 ROL redevență achitată de reclamantă.

Criticile aduse soluției instanței de fond au fost apreciate fie ca neîntemeiate, fie că exced cadrului procesual și soluției pronunțate. În acest context, s-a reținut că în raport de prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea instanței de fond este motivată și nu i-au fost afectate drepturile procesuale ale reclamantei prevăzute de art. 6 alin. (1) al C.E.D.O. și art. 3 C. civ. privind denegarea de dreptate. S-a reținut că instanța nu poate din proprie inițiativă să lărgească cadrul procesual, deoarece încalcă un principiu de drept, cel al disponibilității părților în procesul civil. Nu a fost reținut nici motivul caracterului culpabil al neexecutării obligației în sensul că anterior organizării licitației publice având ca obiect cesionarea terenului în litigiu și a perfectării contractului de concesiune, concedentul ar fi trebuit să verifice situația juridică a terenului.

Aceasta întrucât, din înscrisurile existente, a rezultat că notificările care au stat la baza emiterii dispoziției Primarului Ovidiu au fost înregistrate la sediul pârâților la data de 11 august 2008. În termen legal, împotriva acestei decizii reclamanta SC M.G.C. SRL a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, admiterea apelului, casarea sentinței apelate, respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a pârâților Consiliul Local Ovidiu și Orașului Ovidiu prin Primar și trimiterea cauzei la Tribunalul Constanța pentru a se pronunța pe fondul cauzei. În opinia recurentei-reclamante prin decizia recurată, instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., hotărârea nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților conform art. 261 alin. (1) pct. 5, C. proc. civ. motive prevăzute de art. 304 pct. 5 și 7 C. proc. civ. Hotărârea pronunțata este dată cu aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța neobservând că locatarul inițial, intimații pârâți trebuie să răspundă pentru prejudiciile ce au fost cauzare locatarului, anterior înstrăinării terenului.

În dezvoltarea recursului, recurenta-reclamantă arată, în esență, că prin motivele de apel a solicitat instanței să reanalizeze calitatea procesuală a pârâților raportat la motivele invocate prin cererea introductivă și prin completările motivelor de fapt ale acțiunii, precizate la termenul din 16 iunie 2011. A susținut că subrogația legală în contractul de conține nu transferă calitatea pentru a răspunde pentru prejudicii cauzate locatorului anterior înstrăinării, nu transferă culpa de la titularul inițial la obligației inițiale aceea de a preda terenul reclamantei, în stare de a fi întrebuințat conform destinației din contractul de locațiune și de a asigur-a folosința în scopul pentru care a fost concesionat.

Deși erau esențiale în justificarea calității procesuale pasive a pârâților, niciuna dintre susținerile apelantei nu au fost analizate. În opinia recurentei, instanțele de fond și de apel au ignorat cu desăvârșire cererile și apărările sale soluționând cauza pe excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților. Instanța de apel, consideră recurenta, a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, motiv pentru care solicită să se constate că pârâții au calitate procesual pasivă și trebuie să răspundă fiind titularii raportului de drept material dedus judecății. În raport de prevederile art. 1444 C. civ.

aplicații raportului juridic, "locatarii nu pot fi dați afara mai înainte de a fi dezdăunați de locator, iar când acesta nu o face, de către cumpărător". În speță, susține recurenta, pârâții intimați nu numai că nu au executat ei obligațiile inițiale, dar au făcut demersuri pentru a se radia dreptul reclamantei de concesiune din Cartea Funciară, sprijinind vânzarea terenului de către terțul dobânditor A.R. prin emiterea actelor administrative la care reclamanta a făcut referire în concluziile scrise și în cererea de apel. De asemenea, susține recurenta-reclamantă instanța nu a analizat toate înscrisurile depuse de SC M.G.C. SRL, nu a evaluat motivele care vizau momentul anterior subrogației legale a A.R.

în drepturile și obligațiile concedentului Orașul Ovidiu prin Primar și Consiliul Local Ovidiu, ci a considerat că prin subrogație legală automat se transferă toate problemele legate de contract, în mod retroactiv. Consiliul Local Ovidiu, județul Constanța, prin contractul de cesiune din data de 7 septembrie 2006, a concesionat SC M.G.C. SRL suprafața de 219.108 mp pe o perioadă de 49 de ani cu o redevență de 50.000 euro anual, plătită în ROL. Ulterior, terenul a fost restituit A.R., prin dispoziția din 11 decembrie 2008, emisă de Primarul Orașului Ovidiu, iar terenul nu a fost predat spre folosința reclamantei recurente. Raportat la obligația ce le revenea pârâților, anterior subrogației legale, și pe care nu și-au îndeplinit-o, aceștia au calitate procesual pasivă și trebuie să răspundă în calitate de părți contractante.

Taxa de concesiune a fost încasată de Consiliul Local Ovidiu pentru a fi asigurată reclamantei folosința terenului proprietate privată a Orașului Ovidiu. Având în vedere că responsabili pentru pierderea efectiv suferită sunt pârâții, în opinia recurentei, aceștia au calitate procesual pasivă, fiind titularii obligației inițiale pentru care au încasat o taxă de concesiune de 100.000 euro, în echivalent, respectiv 432.107 ROL. Totodată consideră recurenta, hotărârea din apel este lovită de nulitate, nu este motivată astfel cum impune art. 261 pct. 5 C. proc. civ., întrucât simpla trimitere la contractul de concesiune și la subrogate legală fără a analiza derularea acestuia și efectele pe care atitudinea pârâților, autorități publice, o are asupra reclamantei, reprezintă o nemotivare a hotărârii De asemenea susține recurenta-reclamantă, instanța i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, consfințit de art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.

Având în vedere că potrivit art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar din probatoriul administrat în cauză a rezultat ca pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile prevăzute la art. 6 și art. 8 alin. (3) din contractul încheiat, solicită instanței de recurs să stabilească faptul ca pârâții au calitate procesual pasivă, raportat la obligațiile asumate și neexecutate anterior transmiterii concesiunii, admiterea cererii formulate și să dispună rezilierea contractului, cu obligarea pârâților la restituirea prestației reclamantei, respectiv taxei de concesiune în valoare de 423.107,27 ROL, cu dobânda legală până la data plății efective. Intimații-pârâți Orașul Ovidiu prin Primar și Consiliul Local Ovidiu nu au formulat întâmpinare.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs constată că în temeiul O.U.G. nr. 54/2006 și a Hotărârii Consiliului Local al Orașului Ovidiu nr. 73/2006, urmare a licitației publice organizate și procesului-verbal de adjudecare din 28 iulie 2006, între reclamantă, în calitate de concesionar și Consiliul Local Ovidiu în calitate de concedent, a fost perfectat contractul de concesiune din 7 septembrie 2006, având ca obiect exploatarea unor terenuri în suprafață totală de 14.188 mp aparținând domeniului privat al unității administrativ-teritoriale, aflate în intravilanul Orașului Ovidiu, str. A., respectiv un teren în suprafață de 12.695 mp identificat prin număr cadastral x și un teren în suprafață de 1.493 mp identificat prin număr cadastral y, în scopul realizării investiției "Ansamblu turistic de recreere și agrement" prevăzute în Planul urbanistic de dezvoltare aprobat prin H.C.L.

nr. 66/2006 [art. 1 alin. (1) din contract].

Potrivit art. 2 alin. (1) din contract concesiunea s-a încheiat pe o durată determinată de 49 ani, începând cu data de 7 septembrie 2006. Contractul a fost modificat, prin acordul părților, sens în care au fost perfectate trei acte adiționale, după cum urmează: - prin actul adițional întocmit în baza dispoziției Primarului Orașului Ovidiu din 18 ianuarie 2008, s-a convenit prelungirea termenului prevăzut la art. 5 alin. (1) din contract până la data de 7 septembrie 2008; - prin actul adițional întocmit în baza dispoziției Primarului Orașului Ovidiu din 8 aprilie 2008, s-a convenit majorarea suprafeței concesionate și cu terenul în suprafață de 5.191 mp, situat în orașul Ovidiu, str. A., județul Constanța, aflat în imediata vecinătate a terenurilor concesionate inițial; - prin actul adițional întocmit în baza dispoziției Primarului Orașului Ovidiu din 28 iulie 2008, s-a convenit prelungirea termenului prevăzut la art. 5 alin. (1) din contract până la data de 31 decembrie 2008. Prin dispoziția Primarului Orașului Ovidiu din 11 decembrie 2008, s-a dispus, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, restituirea în natură, către A.R., în calitate de moștenitoare testamentară a defunctului J.M., a terenului în suprafață totală de 62.125 mp, compus din lot 2/1 și lot 2/2, situat în Ovidiu, mal lac Siutghiol, în dreptul insulei Ovidiu.

Terenul cu privire la care s-a dispus restituirea în natură include suprafața totală de 19.379 mp care a fost atribuit în concesiune în modalitatea mai sus expusă. În temeiul contractului de concesiune, reclamanta a achitat pârâtei redevență în sumă de 438.877,99 ROL, cum se precizează în acțiune, fapt recunoscut de pârâtul Consiliul Local Ovidiu la interogatoriul luat la cererea reclamantei și confirmat de expertiza contabilă efectuată în cauză. Suma totală de 423.107,27 ROL a fost achitată cu ordine de plată, în perioada 7 septembrie 2006 - 10 iulie 2008. Potrivit art. 2 al dispoziției de restituire în natură a terenului situat pe malul lacului Siutghiol, (către A.R.

moștenitoare testamentară a defunctului J.M.), din 11 decembrie 2008, emisă în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ca urmare a notificărilor înregistrate la 11 august 2008, "Imobilul ce se restituie este grevat parțial (pe o suprafață de 19.379 mp) de contractul de concesiune din 7 septembrie 2006, concesionar SC M.G.C.

SRL, modificat prin actele adiționale încheiate la data de 18 ianuarie 2008, 3 aprilie și 28 iulie 2008 având ca obiect terenurile în suprafață de 12.695 mp (suprafață identificată cu nr. cadastral x), de 1.493 mp (suprafața identificată cu nr. cadastral y) și de 5.191 mp (identificat conform planului de situație întocmit de topograf C.C.) astfel încât beneficiarul dispoziției de restituire (A.R.) se subrogă în drepturile concedentului (Consiliul Local Ovidiu) cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului de concesiune conform art. 14 din Legea nr. 10/2001." Astfel fiind, tribunalul și curtea de apel au reținut în mod legal că potrivit art. 14 din Legea nr. 10/2001 și Normei metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, publicată în M. Of.

nr. 227/03.04.2007, deși subrogarea la care face referire art. 14 din lege intervine de drept, decizia/dispoziție motivată de restituire în natură trebuie să indice în mod expres contractele civile sau comerciale care afectează imobilul restituit și potrivit acestei mențiuni exprese din dispoziția precitată, A.R. este de drept subrogată în drepturile și obligațiile concedentului, iar eventuala nerespectare a drepturilor concesionarului trebuie opusă acesteia, fiind fără relevanță faptul că ar fi eșuat negocierile dintre concesionar și noul proprietar al terenului cu privire la clauzele contractuale, din moment ce potrivit legii, contractul de concesiune valabil încheiat rămâne în ființă cu noul proprietar în calitate de concedent.

În raport de aceste constatări, este evident că, după emiterea dispoziției, Consiliul Local Ovidiu (fostul concedent) și cu atât mai mult Orașul Ovidiu prin Primar (care nici nu a fost parte în contractul de concesiune) nu au calitate procesuală pasivă, însă atât tribunalul cât și curtea de apel, în continuare, au interpretat greșit actul dedus judecății, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., deoarece au omis să constate că numai ca urmare a transmiterii dreptului de concesiune a Consiliului Local Ovidiu, potrivit dispozițiilor legale ale Legii nr. 10/2001, precitate, acesta nu mai are calitate procesuală pasivă, însă referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sumei de 389.374,32 ROL reprezentând contravaloarea redevenței achitate de reclamantă și a sumei de 18.476.799,52 ROL cu titlu de daune-interese, calitatea procesuală pasivă a Consiliului Local Ovidiu este certă, deoarece odată cu drepturile și obligațiile din contractul de concesiune, Consiliul Local Ovidiu nu a transmis noului concedent și sumele încasate cu titlu de redevență în temeiul contractului de concesiune.

În consecință, tribunalul și curtea de apel au pronunțat hotărâri nelegale referitoare la capetele de cerere precitate, privind restituirea redevenței și a daunelor-interese, deoarece pe de o parte nu s-au pronunțat pe aceste capete de cerere, iar pe de altă parte, reclamanta nu poate solicita aceste sume noului concedent deoarece nu a avut raport juridic cu acesta, nu i-a achitat aceste sume și în consecință nu poate solicita restituirea lor de la A.R., actualul proprietar al terenului și totodată, noul concedent, deși reclamanta susține că din culpa noului concendent și a Primarului Orașului Ovidiu contractul de concesiune nu-și mai poate produce efectele.

Referitor la sumele de bani solicitate de reclamantă (redevența achitată în perioada 7 septembrie 2006 - 20 iulie 2008 și daunele-interese) instanțele aveau obligația să se pronunțe, deoarece în speță Consiliul Local Ovidiu, în calitate de concedent a încasat redevență, iar ulterior, a transmis dreptul de proprietate și implicit calitatea de concedent al A.R., însă redevență achitată a rămas în patrimoniul său și în consecință trebuie stabilit dacă în raport de dispozițiile contractului de concesiune această plată trebuie sau nu restituită, deoarece reclamanta a susținut în acțiune că terenul scos la licitație nu îndeplinea condițiile legale pentru realizarea investiției "Ansamblu turistic de recreere și agrement". Astfel, în raport de motivele invocate de reclamantă în sensul ci, deși a achitat redevență, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a preda terenul și, mai mult, ca urmare a demersurilor efectuate de Primarul Orașului Ovidiu și A.R., s-a radiat din cartea funciară dreptul reclamantei de concesiune, după care A.R., a vândut terenul, instanțele trebuiau să analizeze, pe fondul cauzei cererea de obligare a pârâților la plata unor sume de bani.

De asemenea, în raport de precizările reclamantei în sensul că nu există posibilitatea continuării concesiunii întrucât s-au efectuat mai multe vânzări succesive și că terenul a fost alipit, parcelat, dezmembrat și revândut în scop de profit, instanțele trebuiau să administreze probatorii și să stabilească dacă pretențiile pecuniare ale reclamantei sunt sau nu sunt fondate. Soluțiile adoptate de tribunal și curtea de apel afectează grav și iremediabil drepturile patrimoniale ale reclamantei, care în mod necontestat, a achitat contravaloarea redevenței pe o perioadă de 2 ani, unui concendent, după care, din motive obiective, în temeiul unor dispoziții legale, s-a schimbat concendentul și conform susținerilor concesionarului, contractul de concesiune nu numai că nu poate continua, ba mai mult, din cartea funciară s-a radiat dreptul de concesiune, înscris în baza acestui contract.

Instanța de fond și cea de apel, aveau obligația să stabilească dacă reclamanta invocă un temei legal pentru a cere restituirea redevenței și daune-interese, în acest dosar, deoarece în caz contrar, reclamanta nu mai poate introduce o nouă acțiune, având ca obiect restituirea sumelor achitate cu titlu de redevență în perioada 7 septembrie 2006 - 10 iulie 2008, și daune-interese, deoarece dreptul reclamantei de a introduce o asemenea acțiune s-a născut la data de 11 decembrie 2008, când s-a emis dispoziția de restituire a terenului, iar de atunci au trecut mai mult de 3 ani și în consecință, potrivit dispozițiilor Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, dreptul reclamantei de a solicita plata acestor sume, s-a prescris.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt fondate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 312 alin. (3) C. proc. civ., pentru a se asigura o judecată unitară, urmează să admită recursul să modifice decizia atacată, în sensul admiterii apelului declarat de reclamanta împotriva Sentinței civile nr. 5550 din 10 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, pe care o va anula și va trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal. Cu ocazia rejudecării, tribunalul va analiza și celelalte motive de recurs, ca apărări de fond, urmând a soluționa și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă, în recurs, care, în raport de soluția adoptată, nu mai necesită analiză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC M.G.C. SRL împotriva Deciziei civile nr. 58 din 11 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, modifică hotărârea atacată, în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva Sentinței civile nr. 5550 din 10 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care o anulează și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2013. Procesat de GGC - AS