ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7842/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul T.C.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, obligarea pârâților la plata cu titlu de daune a prejudiciului material ce i s-a produs ca urmare a obligării sale la a cere întreruperea activității de profesor titular pentru a beneficia de pensie, constatarea existenței unei discriminări, anularea deciziilor de încetare de drept a contractului individual de muncă, reintegrarea în funcția de cadru didactic și plata diferențelor salariale, începând cu data încetării activității, 10 decembrie 2009, și până în prezent, cu plata dobânzilor legale.

2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 5315 din 26 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a, a constatat perimată acțiunea reclamantului. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 1 an, judecata fiind suspendată la data de 06 aprilie 2011, în baza art. 155 1 C. proc. civ., pentru că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația stabilită de instanță, de a mai depune două exemplare ale cererii de chemare în judecată pentru comunicare pârâților. 3. Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei sentințe, reclamantul T.C. a formulat recurs, solicitând repunerea pe rol a cauzei. A motivat că a primit târziu citația în dosarul de fond, de la fiul și soția sa, pentru că fiul său locuiește în București.

II. Decizia instanței de recurs 1. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Înalta Curte, analizând motivele de recurs, în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cu cele ale art. 304 1 Codul de procedură civilă, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Nu poate fi primită susținerea recurentului că nu ar fi avut cunoștință de dispozițiile instanței de fond și că nu ar fi primit citația, având în vedere că citația pentru termenul din 06 aprilie 2011, prin care i s-a pus în vedere, sub sancțiunea suspendării judecății prevăzută de art. 155 1 C. proc. civ., să mai depună două exemplare ale acțiunii pentru comunicare, a fost primită chiar de recurent la adresa din Craiova, B-dul D., județul Dolj.

De altfel, chiar recurentul-reclamant a formulat, la 04 aprilie 2011, cerere de suspendare a judecății, motivând că are nevoie de timp pentru a depune dovezile de care înțelege să se folosească în susținerea acțiunii. Comunicarea încheierii din 06 aprilie 2011, prin care a fost suspendată judecata, s-a făcut la aceeași adresă indicată de reclamant, fiind primită de soția reclamantului. Citația pentru termenul din 26 septembrie 2012, termen la care s-a discutat excepția perimării, a fost emisă la aceeași adresă, din Craiova, fiind primită de soția reclamantului. Astfel, nu sunt întemeiate susținerile recurentului-reclamant, în sensul că citația ar fi fost primită de fiul său, care locuiește în București, niciun act de procedură al instanței de fond nefiind întocmit pentru adresa din București.

De asemenea, conform art. 129 C. proc. civ., părțile au îndatorirea să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. Potrivit art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de un an. Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.C. împotriva Sentinței civile nr. 5315 din 26 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 decembrie 2013. Procesat de GGC - NN