ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7842/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7842/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Obiectul acțiunii
deduse judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul
T.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul
Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, obligarea pârâților
la plata cu titlu de daune a prejudiciului material ce i s-a produs ca urmare a
obligării sale la a cere întreruperea activității de profesor titular pentru a
beneficia de pensie, constatarea existenței unei discriminări, anularea
deciziilor de încetare de drept a contractului individual de muncă,
reintegrarea în funcția de cadru didactic și plata diferențelor salariale,
începând cu data încetării activității, 10 decembrie 2009, și până în prezent,
cu plata dobânzilor legale.
Hotărârea
instanței de fond
Prin Sentința nr.
5315 din 26 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a, a
constatat perimată acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut că dosarul a rămas în nelucrare mai
mult de 1 an, judecata fiind suspendată la data de 06 aprilie 2011, în baza
art. 155
1
C. proc. civ., pentru că reclamantul nu și-a îndeplinit
obligația stabilită de instanță, de a mai depune două exemplare ale cererii de
chemare în judecată pentru comunicare pârâților.
Recursul exercitat
în cauză
Împotriva acestei
sentințe, reclamantul T.C. a formulat recurs, solicitând repunerea pe rol a
cauzei.
A motivat că a primit
târziu citația în dosarul de fond, de la fiul și soția sa, pentru că fiul său
locuiește în București.
II. Decizia instanței
de recurs
Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Înalta Curte,
analizând motivele de recurs, în raport cu sentința atacată, materialul
probator și dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cu cele ale art.
304
1
Codul de procedură civilă, constată că recursul este nefondat,
după cum se va arăta în continuare.
Nu poate fi primită
susținerea recurentului că nu ar fi avut cunoștință de dispozițiile instanței
de fond și că nu ar fi primit citația, având în vedere că citația pentru
termenul din 06 aprilie 2011, prin care i s-a pus în vedere, sub sancțiunea suspendării
judecății prevăzută de art. 155
1
C. proc. civ., să mai depună două
exemplare ale acțiunii pentru comunicare, a fost primită chiar de recurent la
adresa din Craiova, B-dul D., județul Dolj.
De altfel, chiar
recurentul-reclamant a formulat, la 04 aprilie 2011, cerere de suspendare a
judecății, motivând că are nevoie de timp pentru a depune dovezile de care
înțelege să se folosească în susținerea acțiunii.
Comunicarea
încheierii din 06 aprilie 2011, prin care a fost suspendată judecata, s-a făcut
la aceeași adresă indicată de reclamant, fiind primită de soția reclamantului.
Citația pentru
termenul din 26 septembrie 2012, termen la care s-a discutat excepția
perimării, a fost emisă la aceeași adresă, din Craiova, fiind primită de soția
reclamantului.
Astfel, nu sunt
întemeiate susținerile recurentului-reclamant, în sensul că citația ar fi fost
primită de fiul său, care locuiește în București, niciun act de procedură al
instanței de fond nefiind întocmit pentru adresa din București.
De asemenea, conform
art. 129 C. proc. civ., părțile au îndatorirea să urmărească desfășurarea și
finalizarea procesului.
Potrivit art. 248 C.
proc. civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar
împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de
un an.
Prin urmare, Înalta
Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate, iar
instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge
recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de T.C. împotriva Sentinței civile nr. 5315 din 26 septembrie 2012 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 18 decembrie 2013.
Procesat
de GGC - NN