ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7841/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7841/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Obiectul acțiunii
deduse judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul
B.M.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria Sectorului 3
București și Ministerul Administrației și Internelor, obligarea acestora la
plata unor despăgubiri în valoare de 1.000.000 RON pentru prejudiciul ce i-a
fost produs de către Asociația de Proprietari a Blocului C.
Hotărârea
instanței de fond
Prin Sentința nr.
5583 din 5 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a, a admis
excepția inadmisibilității cererii, invocată din oficiu, reținând, în esență,
că reclamantul nu indică actele administrative emise de pârâți sau cereri
adresate acestora nesoluționate în termen legal, solicitând obligarea acestora
la plata unor despăgubiri fără să arate, în mod inteligibil și coerent, care
sunt actele administrative ale pârâților care i-au provocat prejudiciul a cărui
reparare o urmărește.
În concluzie, nu sunt
supuse analizei instanței de contencios administrativ legalitatea și temeinicia
unor acte administrative, tipice sau asimilate, emise de pârâți care ar
justifica plata unor despăgubiri.
Recursul exercitat
în cauză
Împotriva acestei sentințe,
reclamantul B.M.A. a formulat recurs, invocând art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.
civ.
II. Decizia instanței
de recurs
Înalta Curte,
sesizată cu soluționarea recursului, în raport cu lucrările dosarului și cu
dispozițiile legale incidente, Legea nr. 146/1997 și O.G. nr. 32/1995, urmează
a analiza cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ., excepția netimbrării
recursului, invocată din oficiu.
Astfel, instanța
constată că recurentul-reclamant, deși a fost legal citat cu mențiunea
achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 RON, conform art. 3 lit. m)
raportat la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare
de timbru, și cu timbru judiciar de 0,3 RON, conform art. 3 alin. (1) din O.G.
nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
Având în vedere
dispozițiile art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, care prevăd că
taxele de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată
până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii, și
ale art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, care dispun că, în cazul
nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform
prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru, Înalta Curte
urmează a anula recursul ca netimbrat.
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs
Față de
considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1)
C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul
declarat de B.M.A. împotriva Sentinței civile nr. 5583 din 5 octombrie 2012 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 18 decembrie 2013.
Procesat
de GGC - NN