ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7841/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7841/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.M.A.
a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria Sectorului 3 București și Ministerul Administrației și Internelor, obligarea acestora la plata unor despăgubiri în valoare de 1.000.000 RON pentru prejudiciul ce i-a fost produs de către Asociația de Proprietari a Blocului C. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 5583 din 5 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a, a admis excepția inadmisibilității cererii, invocată din oficiu, reținând, în esență, că reclamantul nu indică actele administrative emise de pârâți sau cereri adresate acestora nesoluționate în termen legal, solicitând obligarea acestora la plata unor despăgubiri fără să arate, în mod inteligibil și coerent, care sunt actele administrative ale pârâților care i-au provocat prejudiciul a cărui reparare o urmărește.
În concluzie, nu sunt supuse analizei instanței de contencios administrativ legalitatea și temeinicia unor acte administrative, tipice sau asimilate, emise de pârâți care ar justifica plata unor despăgubiri. 3. Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei sentințe, reclamantul B.M.A. a formulat recurs, invocând art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. II. Decizia instanței de recurs 1. Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, în raport cu lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, Legea nr. 146/1997 și O.G. nr. 32/1995, urmează a analiza cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu.
Astfel, instanța constată că recurentul-reclamant, deși a fost legal citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 RON, conform art. 3 lit. m) raportat la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, și cu timbru judiciar de 0,3 RON, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, nu s-a conformat dispozițiilor instanței. Având în vedere dispozițiile art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, care prevăd că taxele de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii, și ale art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, care dispun că, în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru, Înalta Curte urmează a anula recursul ca netimbrat.
2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Anulează recursul declarat de B.M.A. împotriva Sentinței civile nr. 5583 din 5 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 decembrie 2013. Procesat de GGC - NN
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.