ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7527/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă cu nr. 2786 din 30 mai

2013 Judecătoria Deva a disjuns cererea având ca obiect plângerea împotriva

procesului-verbal de contravenție seria X nr. Y. din 1 februarie 2013, cât

privește fapta prevăzută de art. 3 pct. 24 din H.G. nr. 69/2012 și amenda

aplicată de 14.000 RON, a admis excepția de necompetență materială a

Judecătoriei Deva, a declinat competența de soluționare a plângerii formulată

de către petenta S.C. N.I.E. S.R.L., în contradictoriu cu intimata

Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier (X), împotriva

măsurii suplimentare de suspendare a copiei conforme a licenței comunitare nr.

0700421, emisă pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare X, în favoarea

Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Învestită prin

declinare, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și

fiscal, prin Sentința civilă nr. 205 din 2 septembrie 2013, a admis excepția

necompetenței materiale a Curții Alba Iulia, invocată de instanța din oficiu, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva și,

constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 21 C. proc.

civ., a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî

asupra conflictului.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel a reținut că măsura (sancțiunea) suspendării copiei

conforme a licenței comunitare a fost luată prin procesul-verbal de

contravenție, aplicarea sa fiind urmarea săvârșirii contravenției prevăzute de

art. 3, pct. 24 din H.G. nr. 69/2012, soluția ce se va pronunța cu privire la

existența contravenției fiind determinată în ceea ce privește soluția ce se va

pronunța cu privire la măsura suspendării, astfel că aparține judecătoriei competența

de soluționare a capătului de cerere privind măsura suspendării copiei

conforme.

Ivindu-se conflictul

negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția

contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată

că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel

Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce

vor fi arătate în continuare.

Contenciosul

administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr.

554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele

de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în

care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a

născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în

sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul

nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim,

astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii

judiciare.

Actul administrativ

este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate

publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere,

modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială

a instanței de contencios administrativ și fiscal, este reglementată de

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până

la 500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal, ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel".

Deci, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de

contencios administrativ și fiscal, în raport cu organul emitent al actului și

în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ

contestat.

În cauza de față

reclamantul a solicitat anularea procesului verbal, exonerarea petentei de la

plata amenzii sau înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul și

înlăturarea măsurii suplimentare de suspendare a copiei conforme a licenței

comunitare emisă pentru vehiculul cu numărul de înmatriculare X pentru 30 de

zile.

La 30 mai 2013

instanța a dispus disjungerea cererii având ca obiect plângere împotriva

procesului-verbal de contravenție seria X nr. Y. din 01 februarie 2013, cât

privește fapta prevăzută de art. 3 pct. 24 din H.G. nr. 69/2012 și amenda

aplicată de 14.000 RON și înregistrarea acesteia separată într-un nou dosar

având ca obiect plângere civilă.

Prezentul dosar are

ca obiect doar plângerea împotriva măsurii suplimentare de suspendare a copiei

conforme a licenței comunitare nr. 0700421 pentru transportul rutier

internațional de mărfuri contra cost unui terț, eliberată de MTI- Autoritatea

Rutieră Română, pentru autovehiculul cu numărul X.

Conform dispozițiilor

art. 55 din H.G. nr. 69/2012: "Împotriva sancțiunilor de retragere sau

suspendare a licenței de transport/licenței comunitare, a copiei conforme a

licenței de transport/copiei conforme a licenței comunitare, ... se poate

adresa cu plângere instanțelor de contencios administrativ, conform

prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare".

Intimatul

Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier X, este o

autoritate publică centrală, potrivit dispozițiilor art. 1 din H.G. nr.

1088/2011 privind organizarea și funcționarea Inspectoratului de Stat pentru

Controlul în Transportul Rutier, astfel că instanța competentă să judece

plângerea petentei este secția de contencios administrative și fiscal a Curții

de Apel Alba Iulia.

Față de cele arătate,

Înalta Curte constată că soluționarea în fond a cauzei este de competența

Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe petenta S.C. "N.I.E." S.R.L. și

intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier în

favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - AM