ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5850/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul Dolj prin Sentința civilă nr. 323 din 26 mai 2011, pronunțată în Dosar nr. 9033/63/2010, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC M.C.I. SRL, Calafat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - Compania Națională De Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova. A stabilit cuantumul justei și prealabilei despăgubiri datorate de pârât către reclamant pentru cele două terenuri ce fac obiectul cauzei astfel: - pentru suprafața de 235 mp teren situată în județul Dolj, oraș Calafat, Str. T. nr. X, CV 12, P10/2, cu nr. cadastral … și cu vecinii: la N - SC M.C.I.

SRL, la E - SC M.C.I. SRL, la S - DN 56 și la V - SC M.C.I. SRL, cuantumul despăgubirii datorate este de 31.110 RON; - pentru suprafața de 242 mp teren situată în județul Dolj, oraș Calafat, Str. T. nr. Y, CV 12, P10/2, cu nr. cadastral … și cu vecinii: la N - SC M.C.I. SRL, la E - SC M.C.I. SRL, la S - DN 56 și la V - SC M.C.I. SRL, cuantumul despăgubirii datorate este de 32.037 RON. A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 63.147 RON reprezentând cuantumul despăgubirii totale datorate pentru ambele terenuri, precum și a sumei de 3.600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele: În fapt, reclamanta este proprietara suprafeței de 235 mp teren situată în județul Dolj, oraș Calafat, Str. T. nr. X, CV 12, P10/2, cu nr. cadastral … și cu vecinii: la N - SC M.C.I.

SRL, la E - SC M.C.I. SRL, la S - DN 56 și la V - SC M.C.I. SRL, și a suprafeței de 242 mp teren situată în județul Dolj, oraș Calafat, Str. T. nr. Y, CV 12, P10/2, cu nr. cadastral … și cu vecinii: la N - SC M.C.I. SRL, la E - SC M.C.I. SRL, la S - DN 56 și la V - SC M.C.I. SRL. Prin H.G. nr. 576 din 13 mai 2009 s-a aprobat realizarea lucrării de utilitate publică de interes național „Pod peste Fluviul Dunărea - la Calafat-Vidin” și s-a declanșat procedura de expropriere a imobilelor proprietate privată, situate pe amplasamentul lucrării declarate de utilitate publică. Printre imobilele afectate de lucrările ce se vor realiza pe amplasamentul lucrării declarate de utilitate publică se află și cele două suprafețe de teren proprietate a reclamantei, conform contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 1325/1999 la BNP S.F.

și respectiv autentificat sub nr. 623/2003 la BNP S.F. În cauză s-a procedat la evaluarea imobilelor-terenuri supuse exproprierii de către SC E.C. SRL, care a întocmit Rapoartele de evaluare. S-a stabilit, astfel, despăgubirea pentru suprafața de 235 mp teren în sumă de 24.202,65 RON, și despăgubirea pentru suprafața de 242 mp, în sumă de 24.957,46 RON. Instanța a constatat, față de starea de fapt expusă, că față de ambele imobile sunt întrunite condițiile de expropriere stabilite prin prevederile art. 3 și 5 - 13 Legea nr. 33/1994 așa cum au fost ele particularizate prin prevederile art. 1 - 4 Legea nr. 198/2004. Reclamanta, însă nu a fost de acord cu cuantumul despăgubirilor stabilite, cuantum pe care l-a contestat, solicitând, în baza art. 5 alin. (8) Legea nr. 198/2004 coroborat cu art. 9 din același act normativ și cu art. 21 -27 din Legea nr. 33/1994 ca instanța de judecată să stabilească cuantumul justei și prealabilei despăgubiri.

Potrivit art. 9 Legea nr. 189/2004, expropriatul are posibilitatea contestării cuantumului despăgubirii stabilite de expropriator fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii. Față de acest text legal, instanța a constatat că reclamanta a sesizat în mod corect instanța de judecată. În cauză s-a procedat, potrivit art. 24 -26 Legea nr. 33/1994, la evaluarea celor 2 terenuri supuse exproprierii, potrivit raportului de expertiză de la dosar, valorile de piață ale acestora fiind următoarele: - pentru suprafața de 235 mp teren situată în județul Dolj, oraș Calafat, Str. T. nr. X, CV 12, P10/2, cu nr. cadastral … și cu vecinii: la N - SC M.C.I.

SRL, la E - SC M.C.I. SRL, la S - DN 56 și la V - SC M.C.I. SRL, valoarea de piață stabilită este de 31.110 RON; - pentru suprafața de 242 mp teren situată în județul Dolj, oraș Calafat, Str. T. nr. Y, CV 12, P10/2, cu nr. cadastral … și cu vecinii: la N - SC M.C.I. SRL, la E - SC M.C.I. SRL, la S - DN 56 și la V - SC M.C.I. SRL, valoarea de piață stabilită este de 32.037 RON. Potrivit art. 27 Legea nr. 33/1994: „Primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî. Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.” Ca atare, față de art. 27 alin. (2) Legea nr. 33/1994, instanța a constatat că, în cauză cuantumul despăgubirii ce trebuie achitată de expropriator este cel stabilit prin raportul de expertiză, nu cel stabilit de expropriator.

Instanța a constatat că Legea nr. 198/2004 în temeiul căreia s-a formulat prezenta cerere de expropriere a fost abrogată prin art. 35 din Legea nr. 255 din 14 decembrie 2010. Prezenta acțiune de stabilire a despăgubirilor, a fost însă formulată la data de 9 iulie 2010, și respectiv la data de 13 iulie 2010 - fiind vorba de două dosare conexate -, deci sub imperiul Legii nr. 198/2004.

În plus, potrivit art. 31 Legea nr. 255/2010: „Orice documentație tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi se consideră valabilă.” Și potrivit art. 32 din același act normativ: „În cazul procedurilor de expropriere aflate în curs de desfășurare, pentru continuarea realizării obiectivelor, se aplică prevederile prezentei legi.” Instanța a apreciat că sintagma „procedurilor de expropriere aflate în curs de desfășurare” din Legea nr. 255/2010 se referă la procedurile prealabile sesizării instanței de judecată, proceduri care încetează odată cu sesizarea instanței de judecată, când intervine faza judiciară a cererii de expropriere, încetând faza administrativă.

Ca atare, instanța a apreciat că Legea nr. 225/2010 nu se aplică cererilor de expropriere în curs de judecată la data apariției sale, cereri ce vor continua a fi judecate conform actului normativ anterior, și anume Legea nr. 198/2004 coroborat cu Legea nr. 33/1994. Pentru cele de mai sus, instanța a admis acțiunea precizată și a stabilit cuantumul justei și prealabilei despăgubiri datorate de expropriatorul pârât către reclamant pentru cele două terenuri ce fac obiectul cauzei obligând astfel pârâtul la plata către reclamant, a sumei de 63.147 RON reprezentând cuantumul despăgubirii totale datorate pentru ambele terenuri. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC M.C.I. SRL iar prin Decizia civilă nr. 343 din 27 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie s-a respins apelul ca nefondat reținându-se că față de nemotivarea apelului, și de dispozițiile art. 292 alin. (2) C. proc.

civ., pronunțându-se hotărârea instanței de fond pe baza aspectelor invocate în primă instanță, raportat și la ansamblul materialului probator administrat în cauză hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, neexistând motive de schimbare și de anulare a ei. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC M.C.I. SRL și Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte: Astfel reclamanta SC M.C.I. SRL a solicitat în principal casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând nelegala ei citare în fața instanței de apel.

O altă critică vizează încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, învederând că metoda folosită de experți este neavenită, criticându-se astfel modalitatea de calculare și stabilire a despăgubirilor, în condițiile în care la stabilirea valorii despăgubirilor nu au fost avute în vedere și daunele aduse proprietarului prin exproprierea parțială a terenului, în condițiile în care reclamanta desfășoară activitate de confecții în fabrica situată pe acest teren, iar terenul de care a fost privată este situat la frontul stradal. Pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor Infrastructurii - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA deși nu a formulat apel, a declarat totuși recurs, situație în care instanța a ridicat excepția inadmisibilității recursului, fiind exercitat omisso medio.

Examinând hotărârea instanței de apel prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: În condițiunile în care reclamanta nu și-a motivat apelul, instanța de apel, în mod legal a dat eficiență dispozițiilor art. 292 C. proc. civ., examinând cauza în raport de poziția procesuală, de apărările și respectiv dovezile invocate de reclamantă în prima instanță.

Astfel în în cauză în condițiile art. 24 -26 Legea nr. 33/1994, a fost efectuată o expertiză de identificare și respectiv de evaluare a celor două terenuri de 235 mp și respectiv de 242 mp supuse exproprierii, potrivit raportului de expertiză existent la dosar, expertiză necontestată de altfel de părți, nefiind făcute nici măcar obiecțiuni cu privire la metoda folosită la stabilirea valorii despăgubirilor, (fapt ce rezultă din chiar practicaua hotărârii instanței de fond) Astfel din această perspectivă, sunt nefondate criticile legate de greșita aplicare și interpretare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 24 - 26 din Legea nr. 33/1994.

Critica legată de nelegala citare a reclamantei la instanța de fond, este de asemenea nefondată, în condițiile în care potrivit procedurii de citare a reclamantei a fost legal îndeplinită, fapt ce rezultă fără posibilitate de echivoc din chiar dovada de îndeplinire a procedurii de citare conform Legii nr. 202/2010 de la dosarul instanței de apel, dovadă ce poartă atât ștampila reclamantei cât și semnătura și numele funcționarului însărcinat cu primirea actelor procedurale. Ca atare, susținerile reclamantei sunt nu numai nefondate dar și fără suport probator, motiv pentru care nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.

În ce privește însă recursul pârâtului Statul Român prin Ministerul Transportului și Infrastructurii Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, este de reținut că acest pârât deși nu a declarat apel în cauză, a exercitat calea de atac a recursului deși prin soluția instanței de apel s-a menținut hotărârea de fond. Astfel este de reținut că exercitarea căilor de atac are ca efect punerea în mișcare a controlului judiciar îndeplinit de instanțele superioare asupra hotărârilor instanțelor inferioare și este guvernată de principiul legalității căilor de atac, prevăzut și de art. 129 din Constituție, care se referă în mod expres și exclusiv la obiectul căii de atac, subiectele acesteia, termenele de exercitare, și ordinea în care acestea se exercită.

Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Astfel recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanței anterioare, și care, implicit au fost cuprinse în motivele de apel, în situația în care atât apelul cât și recursul sunt exercitate de aceeași parte, iar soluția primei instanțe a fost menținută în apel. Aceasta este de fapt una din aplicațiile principiului legalității căilor de atac și se explică prin aceea că efectul devolutiv al apelului, limitându-se la ceea ce a fost apelat, în recurs pot fi invocate doar critici care au fost aduse și în apel.

Numai în acest fel poate fi efectiv respectat principiul dublului grad de jurisdicție, deoarece în ipoteza contrară, s-ar ajunge la situația ca anumite apărări, susțineri ale părților să fie analizate pentru prima oară de instanța învestită pe calea extraordinară de atac a recursului or, din această perspectivă a neexercitării căii de atac a apelului de către acest pârât, dar și raportat la soluția de respingere a apelului reclamantei, recursul pârâtului este exercitat „omisso medio”, motiv pentru care urmează a fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.C.I. SRL împotriva Deciziei nr. 343 din 27 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor Infrastructurii - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM