ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5850/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5850/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Tribunalul Dolj prin Sentința civilă nr. 323

din 26 mai 2011, pronunțată în Dosar nr. 9033/63/2010, a admis acțiunea

formulată de reclamanta SC M.C.I. SRL, Calafat, în contradictoriu cu pârâtul

Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - Compania

Națională De Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Comisia pentru

Aplicarea Legii nr. 198/2004 - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova.

A stabilit cuantumul

justei și prealabilei despăgubiri datorate de pârât către reclamant pentru cele

două terenuri ce fac obiectul cauzei astfel:

- pentru suprafața de

235 mp teren situată în județul Dolj, oraș Calafat, Str. T. nr. X, CV 12,

P10/2, cu nr. cadastral ..... și cu vecinii: la N - SC M.C.I. SRL, la E - SC

M.C.I. SRL, la S - DN 56 și la V - SC M.C.I. SRL, cuantumul despăgubirii datorate

este de 31.110 RON;

- pentru suprafața de

242 mp teren situată în județul Dolj, oraș Calafat, Str. T. nr. Y, CV 12,

P10/2, cu nr. cadastral ..... și cu vecinii: la N - SC M.C.I. SRL, la E - SC

M.C.I. SRL, la S - DN 56 și la V - SC M.C.I. SRL, cuantumul despăgubirii

datorate este de 32.037 RON.

A obligat pârâtul la

plata către reclamant a sumei de 63.147 RON reprezentând cuantumul despăgubirii

totale datorate pentru ambele terenuri, precum și a sumei de 3.600 RON cu titlu

de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

În fapt, reclamanta

este proprietara suprafeței de 235 mp teren situată în județul Dolj, oraș

Calafat, Str. T. nr. X, CV 12, P10/2, cu nr. cadastral ..... și cu vecinii: la

N - SC M.C.I. SRL, la E - SC M.C.I. SRL, la S - DN 56 și la V - SC M.C.I. SRL,

și a suprafeței de 242 mp teren situată în județul Dolj, oraș Calafat, Str. T.

nr. Y, CV 12, P10/2, cu nr. cadastral ..... și cu vecinii: la N - SC M.C.I.

SRL, la E - SC M.C.I. SRL, la S - DN 56 și la V - SC M.C.I. SRL.

Prin H.G. nr. 576 din

13 mai 2009 s-a aprobat realizarea lucrării de utilitate publică de interes

național „Pod peste Fluviul Dunărea - la Calafat-Vidin” și s-a declanșat

procedura de expropriere a imobilelor proprietate privată, situate pe

amplasamentul lucrării declarate de utilitate publică.

Printre imobilele

afectate de lucrările ce se vor realiza pe amplasamentul lucrării declarate de

utilitate publică se află și cele două suprafețe de teren proprietate a

reclamantei, conform contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.

1325/1999 la BNP S.F. și respectiv autentificat sub nr. 623/2003 la BNP S.F.

În cauză s-a procedat

la evaluarea imobilelor-terenuri supuse exproprierii de către SC E.C. SRL, care

a întocmit Rapoartele de evaluare.

S-a stabilit, astfel,

despăgubirea pentru suprafața de 235 mp teren în sumă de 24.202,65 RON, și

despăgubirea pentru suprafața de 242 mp, în sumă de 24.957,46 RON.

Instanța a constatat,

față de starea de fapt expusă, că față de ambele imobile sunt întrunite

condițiile de expropriere stabilite prin prevederile art. 3 și 5 - 13 Legea nr.

33/1994 așa cum au fost ele particularizate prin prevederile art. 1 - 4 Legea

nr. 198/2004.

Reclamanta, însă nu a

fost de acord cu cuantumul despăgubirilor stabilite, cuantum pe care l-a

contestat, solicitând, în baza art. 5 alin. (8) Legea nr. 198/2004 coroborat cu

art. 9 din același act normativ și cu art. 21 -27 din Legea nr. 33/1994 ca

instanța de judecată să stabilească cuantumul justei și prealabilei despăgubiri.

Potrivit art. 9 Legea

nr. 189/2004, expropriatul are posibilitatea contestării cuantumului

despăgubirii stabilite de expropriator fără a putea contesta transferul

dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus

exproprierii.

Față de acest text

legal, instanța a constatat că reclamanta a sesizat în mod corect instanța de

judecată.

În cauză s-a

procedat, potrivit art. 24 -26 Legea nr. 33/1994, la evaluarea celor 2 terenuri

supuse exproprierii, potrivit raportului de expertiză de la dosar, valorile de

piață ale acestora fiind următoarele:

- pentru suprafața de

235 mp teren situată în județul Dolj, oraș Calafat, Str. T. nr. X, CV 12,

P10/2, cu nr. cadastral ..... și cu vecinii: la N - SC M.C.I. SRL, la E - SC

M.C.I. SRL, la S - DN 56 și la V - SC M.C.I. SRL, valoarea de piață stabilită

este de 31.110 RON;

- pentru suprafața de

242 mp teren situată în județul Dolj, oraș Calafat, Str. T. nr. Y, CV 12,

P10/2, cu nr. cadastral ..... și cu vecinii: la N - SC M.C.I. SRL, la E - SC

M.C.I. SRL, la S - DN 56 și la V - SC M.C.I. SRL, valoarea de piață stabilită

este de 32.037 RON.

Potrivit art. 27

Legea nr. 33/1994: „Primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu

oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî. Despăgubirea acordată

de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și

nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană

interesată.”

Ca atare, față de

art. 27 alin. (2) Legea nr. 33/1994, instanța a constatat că, în cauză cuantumul

despăgubirii ce trebuie achitată de expropriator este cel stabilit prin

raportul de expertiză, nu cel stabilit de expropriator.

Instanța a constatat

că Legea nr. 198/2004 în temeiul căreia s-a formulat prezenta cerere de

expropriere a fost abrogată prin art. 35 din Legea nr. 255 din 14 decembrie

2010.

Prezenta acțiune de

stabilire a despăgubirilor, a fost însă formulată la data de 9 iulie 2010, și

respectiv la data de 13 iulie 2010 - fiind vorba de două dosare conexate -,

deci sub imperiul Legii nr. 198/2004. În plus, potrivit art. 31 Legea nr.

255/2010:

„Orice documentație

tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de realizare anterior

intrării în vigoare a prezentei legi se consideră valabilă.” Și potrivit art.

32 din același act normativ:

„În cazul

procedurilor de expropriere aflate în curs de desfășurare, pentru continuarea

realizării obiectivelor, se aplică prevederile prezentei legi.”

Instanța a apreciat

că sintagma „procedurilor de expropriere aflate în curs de desfășurare” din

Legea nr. 255/2010 se referă la procedurile prealabile sesizării instanței de

judecată, proceduri care încetează odată cu sesizarea instanței de judecată,

când intervine faza judiciară a cererii de expropriere, încetând faza

administrativă.

Ca atare, instanța a

apreciat că Legea nr. 225/2010 nu se aplică cererilor de expropriere în curs de

judecată la data apariției sale, cereri ce vor continua a fi judecate conform

actului normativ anterior, și anume Legea nr. 198/2004 coroborat cu Legea nr.

33/1994.

Pentru cele de mai

sus, instanța a admis acțiunea precizată și a stabilit cuantumul justei și

prealabilei despăgubiri datorate de expropriatorul pârât către reclamant pentru

cele două terenuri ce fac obiectul cauzei obligând astfel pârâtul la plata

către reclamant, a sumei de 63.147 RON reprezentând cuantumul despăgubirii

totale datorate pentru ambele terenuri.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel reclamanta SC M.C.I. SRL iar prin Decizia civilă nr.

343 din 27 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie s-a respins apelul ca nefondat reținându-se că

față de nemotivarea apelului, și de dispozițiile art. 292 alin. (2) C. proc.

civ., pronunțându-se hotărârea instanței de fond pe baza aspectelor invocate în

primă instanță, raportat și la ansamblul materialului probator administrat în

cauză hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, neexistând motive

de schimbare și de anulare a ei.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta SC M.C.I. SRL și Statul Român prin

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.

Criticile aduse

hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:

Astfel reclamanta SC

M.C.I. SRL a solicitat în principal casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre

rejudecare, invocând nelegala ei citare în fața instanței de apel.

O altă critică

vizează încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, învederând că

metoda folosită de experți este neavenită, criticându-se astfel modalitatea de

calculare și stabilire a despăgubirilor, în condițiile în care la stabilirea

valorii despăgubirilor nu au fost avute în vedere și daunele aduse

proprietarului prin exproprierea parțială a terenului, în condițiile în care

reclamanta desfășoară activitate de confecții în fabrica situată pe acest

teren, iar terenul de care a fost privată este situat la frontul stradal.

Pârâtul Statul Român

prin Ministerul Transporturilor Infrastructurii - Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA deși nu a formulat apel, a

declarat totuși recurs, situație în care instanța a ridicat excepția

inadmisibilității recursului, fiind exercitat omisso medio.

Examinând hotărârea

instanței de apel prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În condițiunile în

care reclamanta nu și-a motivat apelul, instanța de apel, în mod legal a dat

eficiență dispozițiilor art. 292 C. proc. civ., examinând cauza în raport de

poziția procesuală, de apărările și respectiv dovezile invocate de reclamantă

în prima instanță.

Astfel în în cauză în

condițiile art. 24 -26 Legea nr. 33/1994, a fost efectuată o expertiză de

identificare și respectiv de evaluare a celor două terenuri de 235 mp și

respectiv de 242 mp supuse exproprierii, potrivit raportului de expertiză

existent la dosar, expertiză necontestată de altfel de părți, nefiind făcute

nici măcar obiecțiuni cu privire la metoda folosită la stabilirea valorii

despăgubirilor, (fapt ce rezultă din chiar practicaua hotărârii instanței de

fond)

Astfel din această

perspectivă, sunt nefondate criticile legate de greșita aplicare și

interpretare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 24 - 26 din Legea nr. 33/1994.

Critica legată de

nelegala citare a reclamantei la instanța de fond, este de asemenea nefondată,

în condițiile în care potrivit procedurii de citare a reclamantei a fost legal

îndeplinită, fapt ce rezultă fără posibilitate de echivoc din chiar dovada de

îndeplinire a procedurii de citare conform Legii nr. 202/2010 de la dosarul

instanței de apel, dovadă ce poartă atât ștampila reclamantei cât și semnătura

și numele funcționarului însărcinat cu primirea actelor procedurale.

Ca atare, susținerile

reclamantei sunt nu numai nefondate dar și fără suport probator, motiv pentru

care nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.

În ce privește însă

recursul pârâtului Statul Român prin Ministerul Transportului și

Infrastructurii Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din

România SA, este de reținut că acest pârât deși nu a declarat apel în cauză, a

exercitat calea de atac a recursului deși prin soluția instanței de apel s-a

menținut hotărârea de fond. Astfel este de reținut că exercitarea căilor de

atac are ca efect punerea în mișcare a controlului judiciar îndeplinit de

instanțele superioare asupra hotărârilor instanțelor inferioare și este

guvernată de principiul legalității căilor de atac, prevăzut și de art. 129 din

Constituție, care se referă în mod expres și exclusiv la obiectul căii de atac,

subiectele acesteia, termenele de exercitare, și ordinea în care acestea se

exercită.

Cauza recursului

constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să

îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Astfel recursul poate

fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanței anterioare, și

care, implicit au fost cuprinse în motivele de apel, în situația în care atât

apelul cât și recursul sunt exercitate de aceeași parte, iar soluția primei

instanțe a fost menținută în apel.

Aceasta este de fapt

una din aplicațiile principiului legalității căilor de atac și se explică prin aceea

că efectul devolutiv al apelului, limitându-se la ceea ce a fost apelat, în

recurs pot fi invocate doar critici care au fost aduse și în apel.

Numai în acest fel

poate fi efectiv respectat principiul dublului grad de jurisdicție, deoarece în

ipoteza contrară, s-ar ajunge la situația ca anumite apărări, susțineri ale

părților să fie analizate pentru prima oară de instanța învestită pe calea

extraordinară de atac a recursului or, din această perspectivă a neexercitării

căii de atac a apelului de către acest pârât, dar și raportat la soluția de

respingere a apelului reclamantei, recursul pârâtului este exercitat „omisso

medio”, motiv pentru care urmează a fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC M.C.I. SRL împotriva Deciziei nr. 343 din 27

octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul

Transporturilor Infrastructurii - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România SA împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM