ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5654/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5654/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
cauzei de față, constată următoarele:
La data de 31.03.2010, reclamanta SC
F. SRL Calafat,
în
contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și
Infrastructurii - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din
România SA - Comisia pentru Aplicarea Legii nr.
198/2004, a contestat în instanță Hotărârea nr. 80/06.10.2009 emisă de Comisia
pentru aplicarea Legii nr. 198/2004,
solicitând
stabilirea cuantumului corect al despăgubirilor pentru suprafața expropriată
de
156 mp teren agricol intravilan, situat în municipiul Calafat, având numărul
cadastral 1610/2 și obligarea pârâtului la plata sumei stabilite.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin H.G.
nr. 576/13.05.2001 s-a
aprobat
amplasamentul lucrării de utilitate publică "pod peste fluviul Dunărea la Calafat-Vidin"
și s-a dispus declanșarea procedurii de expropriere pentru acest obiectiv.
în baza Legii nr. 198/2004, comisia constituită în acest sens a stabilit
cuantumul
despăgubirilor pentru terenul de 156 mp la 10 euro/mp, sumă nerealistă
în raport de
valoarea de
piață a imobilelor din zonă.
La data de
31.03.2010 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr.
4536/63/2010, o altă contestație formulată de
aceeași reclamantă SC F. SRL Calafat împotriva Hotărârii nr. 103/14.10.2009,
reclamanta solicitând stabilirea cuantumului corect al despăgubirilor pentru
suprafața expropriată de 1.582 mp teren
agricol intravilan, situat în municipiul Calafat, având număr cadastral
1821/2.
In motivarea
cererii, s/a ar[tat că terenul respectiv a făcut obiectul Legii
nr. 198/2004, pentru același obiectiv stabilit
prin HG nr. 576/13.05.2009 și că suma
stabilită
drept despăgubire de 10 euro/mp nu corespunde valorii de piață a imobilului.
La termenul din 14 mai 2010, tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor
art.164 Cod procedură civilă, iar dosarul nr. 4536/63/2010 a fost conexat la
dosarul nr.
4533/63/2010.
Pentru soluționarea cauzei, tribunalul a încuviințat
efectuarea unei expertize în condițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994,
pentru stabilirea valorii de circulație a
suprafețelor
de teren expropriate, în funcție de prețurile cu care se vând în mod
obișnuit imobilele de acest fel în unitatea
administrativ-teritorială respectivă.
Expertiza a
fost efectuată de o comisie constituită din 3 experți, expertul
Mustață Firu fiind desemnat de instanță, expertul
Danciu Dănuț, fiind desemnat de
reclamantă,
iar expertul Sollosy George, fiind desemnat de pârât.
Raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de
07.12.2010; împotriva acestuia au formulat obiecțiuni, atât reclamantul cât și
pârâtul, instanța dispunând ca experții să răspundă la aceste obiecțiuni; prin
răspunsul depus la dosar la data de
18.03.2011, cei trei experți și-au menținut punctul de
vedere exprimat inițial.
Prin sentința
civilă 251 din 25 martie 2011, Tribunalului Dolj a admis contestațiile
conexate.
A modificat parțial hotărârea nr. 103/14.10.2009 a Comisiei pentru
Aplicarea Legii nr. 198/2004, în sensul că suma pe care o va achita pârâta
către reclamantă, cu
titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat de 1.582
mp, este echivalentul sumei de
22.369
euro, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii.
A modificat parțial hotărârea nr. 80/06.10.2009, a
Comisiei pentru Aplicarea
Legii
nr. 198/2004, în sensul că suma pe care pârâta o va achita reclamantei cu titlu
de despăgubire pentru terenul expropriat de
156 mp este echivalentul sumei de 2.206
euro, menținând celelalte
dispoziții ale hotărârii.
A obligat pe pârât la plata sumei de 2.100 lei, cheltuieli de judecată
către
reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin HG nr. 576/13.05.2009 s-a aprobat amplasamentul lucrării de
utilitate
publică "infrastructura conexă pe teritoriul românesc al
obiectivului pod peste fluviul
Dunărea la Calafat-Vidin" în Mun. Calafat, județul
Dolj" și s-a aprobat declanșarea
procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate
privată situate pe amplasamentul
lucrării
de utilitate publică respective, expropriator fiind Statul Român prin
Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri
Naționale din România - SA de sub
autoritatea Ministerului Transporturilor
și Infrastructurii.
Această hotărâre a fost adoptată în baza Legii nr.
198/2004, iar în temeiul art.6
și
7 din această lege au fost emise hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr.
80/06.10.2009 șinr. 103/14.10.2009.
Prin hotărârea
nr. 80/06.10.2009 s-a dispus exproprierea și s-a aprobat consemnarea
despăgubirii aferente terenului situat în municipiul Calafat, având
număr cadastral 1610/2, ce aparinea reclamantei SC
Finmatia SRL pentru suprafața
expropriată de 156 mp, teren agricol
intravilan, stabilindu-se, conform art.6 din Legea nr. 198/2004, o despăgubire
în cuantum total de 6.656,52 lei echivalentul a 1.560 euro, luându-se în
considerare valoarea de 10 euro/mp.
Prin
hotărârea nr. 103/14,10.2009 s-a dispus exproprierea și s-a aprobat
consemnarea despăgubirii aferente terenului situat
în municipii Calafat, având nr.
cadastral 1821/2, aparținând reclamantei
SC F. SRL, pentru suprafața expropriată de 1.5 82 mp, teren agricol intravilan
și s-a stabilit o despăgubire în
cuantum
total de 67.863,05 lei, echivalentul a 15.820 euro, luându-se în considerare
aceeași
valoare de 10 euro/mp.
Prin
expertiza efectuată în cauză în condițiile art.25 și 26 din Legea
nr.33/1994, s-a stabilit o valoare de piață a
terenurilor expropriate de 14,14 euro/mp;
aceată sumă reprezintă o medie făcută celor două metode de calcul
evidențiate de
experți, și anume, metoda comparației prin bonitate (al
cărei rezultat a fost reprezentat de o valoare de piață de 14,07 euro/mp) și
metoda calculului prin comparația directă a ofertelor de vânzare (al cărei
rezultat a fost reprezentat de o valoare de piață de 14,24 euro/mp).
Tribunalul a apreciat că această probă este concludentă în stabilirea
valorii de
circulație a
celor două suprafețe de teren, deoarece sunt explicate pe larg metodele
de calcul folosite, criteriile și formulele de
calcul avute în vedere în conformitate cu
dispozițiile art. 26 din Legea
nr. 33/1994, în sensul că suma stabilită de experți reflectă valoarea de piață
a terenurilor expropriate.
A fost
apreciat concludent și răspunsul la obiecțiuni întocmit de experți, în care se
precizează că evaluarea s-a realizat ținându-se seama de amplasarea
terenurilor la periferia municipiului Calafat, că
s-au identificat oferte de vânzare în zonele aferente la intrarea și ieșirea din
municipiul Craiova adiacente arterelor E70, E79 și că diferența dintre valoarea
stabilită în cadrul procedurii de expropriere și
valoarea stabilită prin expertiză se explică prin intervalul de timp
scurs între acestea
(ianuarie 2001, respectiv, noiembrie 2010).
De asemenea,
tribunalul a apreciat relevant faptul că toți cei trei experți, atât
cel desemnat de instanță, cât și cei desemnați de
părțile cu interese contrare, au ajuns la un punct de vedere comun și au
stabilit aceeași valoare de circulație a terenurilor
expropriate.
Împotriva acestei
sentințe au declarat apel ambele părți, criticând evaluarea terenurilor.
Curtea de Apel Craiova, Secția I civilă și pentru cauze
cu minori și de familie, prin decizia civiă nr. 281 din 28 iunie 2011
a respins apelul
declarat de pârât, a admis
apelul
declarat de reclamantă și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că,
suma pe care pârâtul o va achita reclamantei
pentru suprafața de 1.582 mp teren este de 22.528 euro (sau contravaloarea în
lei) și pentru suprafața de 52 mp este de 2.222
euro (sau contravaloarea
în lei) pentru suprafața de 156 mp, menținând restul dispozițiilor din
sentință.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că în mod
greșit
tribunalul a făcut
o medie a despăgubirilor rezultate în urma aplicării celor două
metode - cea a comparației prin bonitate și cea a
calculului prin comparația directă a
ofertelor de vânzare - cât timp
legea stabilește că prețul ce se achită expropriatului este cel rezultat din
valoarea imobilului pe piața liberă.
Ca
urmare, metoda corectă de calcul este cea a comparației ofertelor de vânzare,
care presupune stabilirea valorii prin aprecierea prețurilor practicate pe
piață, în urma căreia s-a stabilit un cuantum al
despăgubirilor de 14,24 euro/mp.
La data când expertiza a fost efectuată, adică luna
noiembrie 2010, nu existau
pe
piața imobiliară oferte de vânzare-cumpărare pentru terenuri similare celui în
litigiu situate în Calafat, zona podului peste
Dunăre, experții având în vedere prețuri
de vânzare pentru terenuri din
zona III de la periferia Municipiului Craiova,
(terenul în litigiu fiind situat în aceeași zonă a loc. Calafat), fiind
comparate 18 oferte
de vânzare, din mai multe puncte ale orașului,
oferta negociată fiind stabilită la 14,24 euro/mp.
Reclamantul a depus la dosar două contracte de vânzare cumpărare
încheiate între particulari, cu privire la terenuri similare, situate în
aceeași localitate și aceeași zonă, susținând că valoarea la care acele
terenuri s-au înstrăinat este mai mare decât
cea stabilită de prima instanță.
Din analiza acestor convenții, a rezultat că în luna octombrie 2007 s-a
vândut
suprafața de 2.500 m.p. cu suma de 50.000 euro, adică 20 euro/mp, iar
în luna mai 2008 s-a vândut o suprafață de 5.150 m.p. cu suma de 66.950 euro,
adică un preț de
13
euro/m.p.
Având în vedere că din anul 2007 până în prezent
prețurile pe piața imobiliară au scăzut, dată fiind criza economică resimțită
puternic și, la acest nivel, nu se poate
aprecia
că și în prezent prețul este de 20 euro/m.p., mai ales că în cel de al doilea
contract prețul oferit este chiar mai mic decât
cel calculat în prezent de experți.
Oferta din ziarul local „Gazeta de Sud" privitoare la un preț al
terenurilor de
75-80 euro/m.p. este una singulară, mult mai mare decât ofertele din
zona Craiova și
decât cea a apărută la 28.02.2011 pentru zona pod Calafat
și nu s-a dovedit că s-a concretizat în prețuri efectiv plătite la vânzări, așa
încât, nu se poate aprecia că este
eronat
calculul făcut de experți, care au comparat 18 oferte.
In mod
corect prima instanță a ținut seama de faptul că toți experții desemnați pentru
efectuarea evaluării, inclusiv cei numiți de părți, au ajuns la o concluzie
comună.
Instanța de
apel a mai reținut că nici apărarea pârâtului de a se lua în calcul prețul
stabilit în expertizele evaluatoare la Camera Notarilor Publici, nu poate fi
primită deoarece legea stabilește expres că
despăgubirile se calculează potrivit pieței
imobiliare, iar diferența dintre prețul calculat de expertul ANEVAR și
cel omologat
de instanță este
justificat de trecerea unei perioade de aproximativ doi ani între cele
evaluări.
Concluzia
care se impune este aceea că instanța trebuie să stabilească
despăgubirile calculate potrivit metodei
comparației directe a ofertelor imobiliare,
conform căreia prețul
terenului este de 14,24 euro/m.p.
împotriva acestei decizii, pârâtul a declarat recurs.
In motivarea recursului, recurentul pârât a arătat că
valoarea stabilită este prea mare, susținând că nu s-a avut în vedere valoarea
terenului din 2009. De asemenea, a mai arătat că nu s-a ținut seama că terenul
nu dispunea de utilități.
Recurentul-pârât
a mai arătat că o dată cu începerea procedurilor de expropriere prețul
terenurilor a crescut artificial, ajungându-se la preturi peste
valoarea reală, iar la stabilirea valorii
terenului expropriat, instanțele anterioare nu au
ținut cont și de
expertiza întocmită expertul ANEVAR desemnat de Compania
Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale care
arată clar amplasamentul terenului
și
valoarea reală a acestuia. Recurentul pârât a mai arătat că expertiza întocmită
de
expertul evaluator numit de companie este cea care stabilește corect
prețul despăgubirilor.
Analizând
criticile formulate de pârât care pot fi încadrate în dispozițiile
art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, înalta Curte
constată că recursul este nefondat
pentru următoarele considerente:
Criteriile în
raport de care se stabilește cuantumul despăgubirii în caz de expropriere sunt
stabilite de lege.
Astfel, potrivit art. 26 din Legea 33/1994, despăgubirea acordată
expropriatului se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul
cauzat proprietarului, iar
la calcularea cuantumului despăgubirilor, instanța
trebuie să țină seama de prețul cu
care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel
în unitatea administrativ-
teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,
precum și de daunele aduse
proprietarului
sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile
prezentate de aceștia.
Totodată, legea dispune, prin art. 27, că instanța are
obligația de a compara
rezultatul
expertizei cu oferta și cu pretențiile formulate de părți, despăgubirea
acordată de către instanță neputând fi mai mică decât cea oferită de
expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.
în speță, înalta Curte constată că în raport cu probatoriul administrat,
aceste
prevederi legale nu au fost greșit interpretate sau aplicate de
instanța de apel.
Așa cum
rezultă din conținutul raportului de expertiză efectuat în cauză, comisia de
experți tehnici stabilită de instanță în baza art. 25 din Legea 33/1994 a avut
în vedere analiza pieței imobiliare și, pentru determinarea despăgubirilor
cuvenite reclamantei, a aplicat metoda comparației directe. Chiar dacă aceasta
presupune a se compara tranzacții imobiliare
pentru terenuri similare, recurentul nu
indică înălcarea acestui
criteriu prin motivele de recurs, iar pe de altă parte, nu a produs în cauză în
fața instanțelor de fond comparabile utile și adecvate din acest
punct de vedere, respectiv, contracte de vânzare
cumpărare încheiate la un moment
apropiat de cel al efectuării experizei
(anul 2010), sens în care prevede art. 26 din
legea
33/1994, cu privire la terenuri de același fel, situate în aceeași zonă și pe
care
comisia de experți să le fi
putut avea la dispoziție ca repere de comparație.
în consecință, din raportul de expertiză, prin care s-a stabilit
cuantumul
despăgubirilor însușit de instanța de apel, rezultă că, la stabilirea
valorii acestora, s-au
avut
în vedere prețurile practicate pe piața liberă a terenurilor din zone similare
cu cea supusă exproprierii, comisia de exprți raportându-se la cererea și
oferta de pe
piața imobiliară pentru
terenuri similare celui expropriat (ca valoare, categorie de folosință și
situare), în absența unor comparabile adecvate (contractele de vânzare
cumpărare
de la dosar, fiind datate din anii 2007-2008, nefiind utile din acest punct
de vedere); pe de altă parte, înalta Curte
constată că nici în etapa recursului, pârâtul
nu a depus la dosar contracte de vânzare cumpărare pentru terenuri
similare celui
expropriat, încheiate la o dată apropiată celei a
efectuării expertizei dispuse de
instanța
de fond, posibilitate pe care o avea, în temeiul art. 305 Cod procedură civilă
și care ar fi fost de natură a impune instanței
de recurs luarea în considerare a soluției
de casare cu trimitere a cauzei spre rejudecare; nici eventuala lipsă a
rolului activ al
instanțelor de fond
nu constituie un motiv de recurs care să fi fost conceput de pârât,
motiv
ce nu putea fi luat în discuție din oficiu, în absența caracterului acestuia de
odine publică.
în aceste condiții, înalta Curte apreciază că această modalitate de
stabilire a cuantumului despăgubirilor se încadrează în condițiile de art. 26
și art. 27 din Legea nr. 33/1994. Pe de altă parte, respectarea dispozițiilor
Legii 33/1994 în stabilirea
cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantei implică
și satisfacerea exigențelor
art. 1 din Protocolul adițional Convenția Europeană a
Drepturilor Omului și ale art. 1
din
Legea nr. 33/1994. Cât timp legiuitorul a prevăzut criterii de evaluare a
despăgubirilor ce pot fi acordate persoanelor
expropriate, iar instanța a aplicat aceste
criterii, hotărârea astfel pronunțată nu reprezintă o încălcare a normei
naționale sau a
celei europene.
Având în
vedere cele reținute mai sus, înalta Curte apreciază că instanța de
apel a aplicat și interpretat corect prevederile
legale incidente în cauză în raport de
probatoriul
administrat, astfel încât, criticile formulate nu întrunesc cerințele de
modificare a deciziei din perspectiva motivului
de recurs prevăzut art. 304 pct. 9 Cod
procedură civilă.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va
fi
respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin
Ministerul Transporturilor și
Infrastructurii-Compania Națională de Autostrăzi și
Drumuri Naționale din România-Comisia pentru
aplicarea Legii 198/2004 împotriva
deciziei
nr. 281 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova-Secția I civilă și pentru
cauze
cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie
2012.