ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5654/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5654/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

La data de 31.03.2010, reclamanta SC

F. SRL Calafat,

în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din

România SA - Comisia pentru Aplicarea Legii nr.

198/2004, a contestat în instanță Hotărârea nr. 80/06.10.2009 emisă de Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 198/2004,

solicitând

stabilirea cuantumului corect al despăgubirilor pentru suprafața expropriată

de

156 mp teren agricol intravilan, situat în municipiul Calafat, având numărul

cadastral 1610/2 și obligarea pârâtului la plata sumei stabilite.

în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin H.G.

nr. 576/13.05.2001 s-a

aprobat

amplasamentul lucrării de utilitate publică "pod peste fluviul Dunărea la Calafat-Vidin"

și s-a dispus declanșarea procedurii de expropriere pentru acest obiectiv.

în baza Legii nr. 198/2004, comisia constituită în acest sens a stabilit

cuantumul

despăgubirilor pentru terenul de 156 mp la 10 euro/mp, sumă nerealistă

în raport de

valoarea de

piață a imobilelor din zonă.

La data de

31.03.2010 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr.

4536/63/2010, o altă contestație formulată de

aceeași reclamantă SC F. SRL Calafat împotriva Hotărârii nr. 103/14.10.2009,

reclamanta solicitând stabilirea cuantumului corect al despăgubirilor pentru

suprafața expropriată de 1.582 mp teren

agricol intravilan, situat în municipiul Calafat, având număr cadastral

1821/2.

In motivarea

cererii, s/a ar[tat că terenul respectiv a făcut obiectul Legii

nr. 198/2004, pentru același obiectiv stabilit

prin HG nr. 576/13.05.2009 și că suma

stabilită

drept despăgubire de 10 euro/mp nu corespunde valorii de piață a imobilului.

La termenul din 14 mai 2010, tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor

art.164 Cod procedură civilă, iar dosarul nr. 4536/63/2010 a fost conexat la

dosarul nr.

4533/63/2010.

Pentru soluționarea cauzei, tribunalul a încuviințat

efectuarea unei expertize în condițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994,

pentru stabilirea valorii de circulație a

suprafețelor

de teren expropriate, în funcție de prețurile cu care se vând în mod

obișnuit imobilele de acest fel în unitatea

administrativ-teritorială respectivă.

Expertiza a

fost efectuată de o comisie constituită din 3 experți, expertul

Mustață Firu fiind desemnat de instanță, expertul

Danciu Dănuț, fiind desemnat de

reclamantă,

iar expertul Sollosy George, fiind desemnat de pârât.

Raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de

07.12.2010; împotriva acestuia au formulat obiecțiuni, atât reclamantul cât și

pârâtul, instanța dispunând ca experții să răspundă la aceste obiecțiuni; prin

răspunsul depus la dosar la data de

18.03.2011, cei trei experți și-au menținut punctul de

vedere exprimat inițial.

Prin sentința

civilă 251 din 25 martie 2011, Tribunalului Dolj a admis contestațiile

conexate.

A modificat parțial hotărârea nr. 103/14.10.2009 a Comisiei pentru

Aplicarea Legii nr. 198/2004, în sensul că suma pe care o va achita pârâta

către reclamantă, cu

titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat de 1.582

mp, este echivalentul sumei de

22.369

euro, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii.

A modificat parțial hotărârea nr. 80/06.10.2009, a

Comisiei pentru Aplicarea

Legii

nr. 198/2004, în sensul că suma pe care pârâta o va achita reclamantei cu titlu

de despăgubire pentru terenul expropriat de

156 mp este echivalentul sumei de 2.206

euro, menținând celelalte

dispoziții ale hotărârii.

A obligat pe pârât la plata sumei de 2.100 lei, cheltuieli de judecată

către

reclamantă.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Prin HG nr. 576/13.05.2009 s-a aprobat amplasamentul lucrării de

utilitate

publică "infrastructura conexă pe teritoriul românesc al

obiectivului pod peste fluviul

Dunărea la Calafat-Vidin" în Mun. Calafat, județul

Dolj" și s-a aprobat declanșarea

procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate

privată situate pe amplasamentul

lucrării

de utilitate publică respective, expropriator fiind Statul Român prin

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România - SA de sub

autoritatea Ministerului Transporturilor

și Infrastructurii.

Această hotărâre a fost adoptată în baza Legii nr.

198/2004, iar în temeiul art.6

și

7 din această lege au fost emise hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr.

80/06.10.2009 șinr. 103/14.10.2009.

Prin hotărârea

nr. 80/06.10.2009 s-a dispus exproprierea și s-a aprobat consemnarea

despăgubirii aferente terenului situat în municipiul Calafat, având

număr cadastral 1610/2, ce aparinea reclamantei SC

Finmatia SRL pentru suprafața

expropriată de 156 mp, teren agricol

intravilan, stabilindu-se, conform art.6 din Legea nr. 198/2004, o despăgubire

în cuantum total de 6.656,52 lei echivalentul a 1.560 euro, luându-se în

considerare valoarea de 10 euro/mp.

Prin

hotărârea nr. 103/14,10.2009 s-a dispus exproprierea și s-a aprobat

consemnarea despăgubirii aferente terenului situat

în municipii Calafat, având nr.

cadastral 1821/2, aparținând reclamantei

SC F. SRL, pentru suprafața expropriată de 1.5 82 mp, teren agricol intravilan

și s-a stabilit o despăgubire în

cuantum

total de 67.863,05 lei, echivalentul a 15.820 euro, luându-se în considerare

aceeași

valoare de 10 euro/mp.

Prin

expertiza efectuată în cauză în condițiile art.25 și 26 din Legea

nr.33/1994, s-a stabilit o valoare de piață a

terenurilor expropriate de 14,14 euro/mp;

aceată sumă reprezintă o medie făcută celor două metode de calcul

evidențiate de

experți, și anume, metoda comparației prin bonitate (al

cărei rezultat a fost reprezentat de o valoare de piață de 14,07 euro/mp) și

metoda calculului prin comparația directă a ofertelor de vânzare (al cărei

rezultat a fost reprezentat de o valoare de piață de 14,24 euro/mp).

Tribunalul a apreciat că această probă este concludentă în stabilirea

valorii de

circulație a

celor două suprafețe de teren, deoarece sunt explicate pe larg metodele

de calcul folosite, criteriile și formulele de

calcul avute în vedere în conformitate cu

dispozițiile art. 26 din Legea

nr. 33/1994, în sensul că suma stabilită de experți reflectă valoarea de piață

a terenurilor expropriate.

A fost

apreciat concludent și răspunsul la obiecțiuni întocmit de experți, în care se

precizează că evaluarea s-a realizat ținându-se seama de amplasarea

terenurilor la periferia municipiului Calafat, că

s-au identificat oferte de vânzare în zonele aferente la intrarea și ieșirea din

municipiul Craiova adiacente arterelor E70, E79 și că diferența dintre valoarea

stabilită în cadrul procedurii de expropriere și

valoarea stabilită prin expertiză se explică prin intervalul de timp

scurs între acestea

(ianuarie 2001, respectiv, noiembrie 2010).

De asemenea,

tribunalul a apreciat relevant faptul că toți cei trei experți, atât

cel desemnat de instanță, cât și cei desemnați de

părțile cu interese contrare, au ajuns la un punct de vedere comun și au

stabilit aceeași valoare de circulație a terenurilor

expropriate.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel ambele părți, criticând evaluarea terenurilor.

Curtea de Apel Craiova, Secția I civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, prin decizia civiă nr. 281 din 28 iunie 2011

a respins apelul

declarat de pârât, a admis

apelul

declarat de reclamantă și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că,

suma pe care pârâtul o va achita reclamantei

pentru suprafața de 1.582 mp teren este de 22.528 euro (sau contravaloarea în

lei) și pentru suprafața de 52 mp este de 2.222

euro (sau contravaloarea

în lei) pentru suprafața de 156 mp, menținând restul dispozițiilor din

sentință.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că în mod

greșit

tribunalul a făcut

o medie a despăgubirilor rezultate în urma aplicării celor două

metode - cea a comparației prin bonitate și cea a

calculului prin comparația directă a

ofertelor de vânzare - cât timp

legea stabilește că prețul ce se achită expropriatului este cel rezultat din

valoarea imobilului pe piața liberă.

Ca

urmare, metoda corectă de calcul este cea a comparației ofertelor de vânzare,

care presupune stabilirea valorii prin aprecierea prețurilor practicate pe

piață, în urma căreia s-a stabilit un cuantum al

despăgubirilor de 14,24 euro/mp.

La data când expertiza a fost efectuată, adică luna

noiembrie 2010, nu existau

pe

piața imobiliară oferte de vânzare-cumpărare pentru terenuri similare celui în

litigiu situate în Calafat, zona podului peste

Dunăre, experții având în vedere prețuri

de vânzare pentru terenuri din

zona III de la periferia Municipiului Craiova,

(terenul în litigiu fiind situat în aceeași zonă a loc. Calafat), fiind

comparate 18 oferte

de vânzare, din mai multe puncte ale orașului,

oferta negociată fiind stabilită la 14,24 euro/mp.

Reclamantul a depus la dosar două contracte de vânzare cumpărare

încheiate între particulari, cu privire la terenuri similare, situate în

aceeași localitate și aceeași zonă, susținând că valoarea la care acele

terenuri s-au înstrăinat este mai mare decât

cea stabilită de prima instanță.

Din analiza acestor convenții, a rezultat că în luna octombrie 2007 s-a

vândut

suprafața de 2.500 m.p. cu suma de 50.000 euro, adică 20 euro/mp, iar

în luna mai 2008 s-a vândut o suprafață de 5.150 m.p. cu suma de 66.950 euro,

adică un preț de

13

euro/m.p.

Având în vedere că din anul 2007 până în prezent

prețurile pe piața imobiliară au scăzut, dată fiind criza economică resimțită

puternic și, la acest nivel, nu se poate

aprecia

că și în prezent prețul este de 20 euro/m.p., mai ales că în cel de al doilea

contract prețul oferit este chiar mai mic decât

cel calculat în prezent de experți.

Oferta din ziarul local „Gazeta de Sud" privitoare la un preț al

terenurilor de

75-80 euro/m.p. este una singulară, mult mai mare decât ofertele din

zona Craiova și

decât cea a apărută la 28.02.2011 pentru zona pod Calafat

și nu s-a dovedit că s-a concretizat în prețuri efectiv plătite la vânzări, așa

încât, nu se poate aprecia că este

eronat

calculul făcut de experți, care au comparat 18 oferte.

In mod

corect prima instanță a ținut seama de faptul că toți experții desemnați pentru

efectuarea evaluării, inclusiv cei numiți de părți, au ajuns la o concluzie

comună.

Instanța de

apel a mai reținut că nici apărarea pârâtului de a se lua în calcul prețul

stabilit în expertizele evaluatoare la Camera Notarilor Publici, nu poate fi

primită deoarece legea stabilește expres că

despăgubirile se calculează potrivit pieței

imobiliare, iar diferența dintre prețul calculat de expertul ANEVAR și

cel omologat

de instanță este

justificat de trecerea unei perioade de aproximativ doi ani între cele

evaluări.

Concluzia

care se impune este aceea că instanța trebuie să stabilească

despăgubirile calculate potrivit metodei

comparației directe a ofertelor imobiliare,

conform căreia prețul

terenului este de 14,24 euro/m.p.

împotriva acestei decizii, pârâtul a declarat recurs.

In motivarea recursului, recurentul pârât a arătat că

valoarea stabilită este prea mare, susținând că nu s-a avut în vedere valoarea

terenului din 2009. De asemenea, a mai arătat că nu s-a ținut seama că terenul

nu dispunea de utilități.

Recurentul-pârât

a mai arătat că o dată cu începerea procedurilor de expropriere prețul

terenurilor a crescut artificial, ajungându-se la preturi peste

valoarea reală, iar la stabilirea valorii

terenului expropriat, instanțele anterioare nu au

ținut cont și de

expertiza întocmită expertul ANEVAR desemnat de Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale care

arată clar amplasamentul terenului

și

valoarea reală a acestuia. Recurentul pârât a mai arătat că expertiza întocmită

de

expertul evaluator numit de companie este cea care stabilește corect

prețul despăgubirilor.

Analizând

criticile formulate de pârât care pot fi încadrate în dispozițiile

art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, înalta Curte

constată că recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Criteriile în

raport de care se stabilește cuantumul despăgubirii în caz de expropriere sunt

stabilite de lege.

Astfel, potrivit art. 26 din Legea 33/1994, despăgubirea acordată

expropriatului se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul

cauzat proprietarului, iar

la calcularea cuantumului despăgubirilor, instanța

trebuie să țină seama de prețul cu

care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel

în unitatea administrativ-

teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și de daunele aduse

proprietarului

sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile

prezentate de aceștia.

Totodată, legea dispune, prin art. 27, că instanța are

obligația de a compara

rezultatul

expertizei cu oferta și cu pretențiile formulate de părți, despăgubirea

acordată de către instanță neputând fi mai mică decât cea oferită de

expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.

în speță, înalta Curte constată că în raport cu probatoriul administrat,

aceste

prevederi legale nu au fost greșit interpretate sau aplicate de

instanța de apel.

Așa cum

rezultă din conținutul raportului de expertiză efectuat în cauză, comisia de

experți tehnici stabilită de instanță în baza art. 25 din Legea 33/1994 a avut

în vedere analiza pieței imobiliare și, pentru determinarea despăgubirilor

cuvenite reclamantei, a aplicat metoda comparației directe. Chiar dacă aceasta

presupune a se compara tranzacții imobiliare

pentru terenuri similare, recurentul nu

indică înălcarea acestui

criteriu prin motivele de recurs, iar pe de altă parte, nu a produs în cauză în

fața instanțelor de fond comparabile utile și adecvate din acest

punct de vedere, respectiv, contracte de vânzare

cumpărare încheiate la un moment

apropiat de cel al efectuării experizei

(anul 2010), sens în care prevede art. 26 din

legea

33/1994, cu privire la terenuri de același fel, situate în aceeași zonă și pe

care

comisia de experți să le fi

putut avea la dispoziție ca repere de comparație.

în consecință, din raportul de expertiză, prin care s-a stabilit

cuantumul

despăgubirilor însușit de instanța de apel, rezultă că, la stabilirea

valorii acestora, s-au

avut

în vedere prețurile practicate pe piața liberă a terenurilor din zone similare

cu cea supusă exproprierii, comisia de exprți raportându-se la cererea și

oferta de pe

piața imobiliară pentru

terenuri similare celui expropriat (ca valoare, categorie de folosință și

situare), în absența unor comparabile adecvate (contractele de vânzare

cumpărare

de la dosar, fiind datate din anii 2007-2008, nefiind utile din acest punct

de vedere); pe de altă parte, înalta Curte

constată că nici în etapa recursului, pârâtul

nu a depus la dosar contracte de vânzare cumpărare pentru terenuri

similare celui

expropriat, încheiate la o dată apropiată celei a

efectuării expertizei dispuse de

instanța

de fond, posibilitate pe care o avea, în temeiul art. 305 Cod procedură civilă

și care ar fi fost de natură a impune instanței

de recurs luarea în considerare a soluției

de casare cu trimitere a cauzei spre rejudecare; nici eventuala lipsă a

rolului activ al

instanțelor de fond

nu constituie un motiv de recurs care să fi fost conceput de pârât,

motiv

ce nu putea fi luat în discuție din oficiu, în absența caracterului acestuia de

odine publică.

în aceste condiții, înalta Curte apreciază că această modalitate de

stabilire a cuantumului despăgubirilor se încadrează în condițiile de art. 26

și art. 27 din Legea nr. 33/1994. Pe de altă parte, respectarea dispozițiilor

Legii 33/1994 în stabilirea

cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantei implică

și satisfacerea exigențelor

art. 1 din Protocolul adițional Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și ale art. 1

din

Legea nr. 33/1994. Cât timp legiuitorul a prevăzut criterii de evaluare a

despăgubirilor ce pot fi acordate persoanelor

expropriate, iar instanța a aplicat aceste

criterii, hotărârea astfel pronunțată nu reprezintă o încălcare a normei

naționale sau a

celei europene.

Având în

vedere cele reținute mai sus, înalta Curte apreciază că instanța de

apel a aplicat și interpretat corect prevederile

legale incidente în cauză în raport de

probatoriul

administrat, astfel încât, criticile formulate nu întrunesc cerințele de

modificare a deciziei din perspectiva motivului

de recurs prevăzut art. 304 pct. 9 Cod

procedură civilă.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va

fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin

Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii-Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România-Comisia pentru

aplicarea Legii 198/2004 împotriva

deciziei

nr. 281 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova-Secția I civilă și pentru

cauze

cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie

2012.