ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1353/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 25 ianuarie 2011, reclamanta SC M.C.I. SRL, a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se stabilească cuantumul corect al despăgubirilor pentru suprafața expropriată de 99 mp, teren intravilan, situată în Municipiul Calafat, având nr. cadastral C1 și obligarea pârâtului la plata acestor sume. Prin H.G. nr. 127/2010, s-a aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică "Pod peste fluviul Dunărea-la Calafat-Vidin" și s-a dispus declanșarea procedurii de expropriere pentru acest obiectiv.

În baza Legii nr. 198/2004, Comisia a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul în suprafață de 99 m.p., la 25 euro/m.p., nerealistă în raport de valoarea de piață a imobilelor din zonă. În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 198/2004 și ale Legii nr. 33/1994. Prin încheierea de ședință în 15 aprilie 2012, s-a admis excepția de conexitate și s-a conexat la prezenta cauză Dosarul nr. 3696/63/2011, în conformitate cu art. 164 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 108 din 16 mai 2014, pronunțată în al doilea ciclu procesual, Tribunalul Dolj a respins cererile de chemare în judecată conexate, formulate de reclamanta SC M.C.I.

SRL, și a obligat pe reclamantă la 2.100 RON, cheltuieli de judecată, către pârât, reținând următoarele: Prin hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 127 și nr. 128 din 26 iulie 2010, emise de comisia constituită conform Legii nr. 198/2004, s-a dispus exproprierea suprafețelor de teren intravilan de 25 mp, (nr. cadastral C2), respectiv, 99 m.p., (nr. cadastral C1), proprietatea SC M.C.I.

SRL, aprobându-se consemnarea despăgubirii aferente acestor terenuri, stabilită în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 198/2004 la suma de 25 euro/m.p., rezultând o sumă de 625 euro (echivalentul a 2.665,13 RON) pentru suprafața de 25 m.p., și o sumă de 2.475 euro (echivalentul a 10.553,90 RON) pentru suprafața de 99 m.p., care urmau a fi consemnate la C. Bank SA - Sucursala Calafat, în termen de cel mult 90 de zile de la data emiterii hotărârii, cursul de schimb valutar la care s-a calculat echivalentul în RON al despăgubirilor fiind cel comunicat oficial de Banca Națională a României, valabil pentru ziua emiterii celor două hotărârii, 26 iulie 2010. Fiind nemulțumit de cuantumul despăgubirilor stabilite de către statul expropriator, expropriatul SC M.C.I.

SRL, a contestat separat în instanță cele două hotărâri menționate anterior, formându-se Dosarele nr. 3695/63/2011 și nr. 3696/63/2011, care au fost conexate prin încheierea de ședință din 15 aprilie 2011, pronunțată în cauza cu număr mai mic. Prin decizia nr. 2305 din 18 aprilie 2013, pronunțată în primul ciclu procesual, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de părți împotriva deciziei civile nr. 81 din 23octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova, a casat această hotărâre, precum și sentința civilă nr. 152 din 11 mai 2012 a Tribunalului Dolj, ambele pronunțate în prezenta cauză în primul ciclu procesual, și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond, Tribunalul Dolj.

Motivul pentru care instanța de recurs a casat hotărârile pronunțate anterior în cauză privește modul de aplicare a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, reținându-se că modul de stabilire a despăgubirilor constând în valoarea reală a imobilelor expropriate nu respectă cerințele și exigențele art. 26 din această lege, impunându-se refacerea raportului de expertiză tehnică pentru a se determina cuantumul despăgubirilor în raport de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, terenuri de aceeași natură în zona în care se află imobilele expropriate. În acest fel, Înalta Curte a infirmat metodele de calcul folosite de experții P.I., S.G. și A.M.L., respectiv, metoda comparației prin bonitate și metoda capitalizării veniturilor din chirii, dar și orice alte metode teoretice de calcul.

În rejudecare, tribunalul a dispus efectuarea unei alte expertize tehnice de specialitate de către experții C.G., D.D. și B.D., ținând cont de statuările deciziei de casare, respectiv, de modul de calcul al cuantumului despăgubirilor stabilit chiar prin lege - art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Acești experți au identificat și selectat informațiile posibile comparabile de pe internet, respectiv, patru oferte recente, din acestea selectând trei comparabile menționate în raportul de expertiză vizând suprafețe de teren de același fel și având valorile de 12, 15 și 25 euro/m.p.

În final, au fost evaluat suprafețele de teren în litigiu la suma de 2.600 euro, echivalentul a 11.700 RON (99 m.p., x 4,4949 RON la cursul oficial al Băncii Naționale a României din 20 martie 2014), respectiv, la suma de 700 euro, echivalentul a 3.100 RON (25 m.p., x 4,4949 RON, la cursul oficial al Băncii Naționale a României din 20 martie 2014), rezultând, așadar, o valoare de 26 euro/m.p., potrivit anexelor nr. 2 și nr. 3 ale raportului de expertiză, obținută prin abordarea prin piață și pe baza informațiilor avute la dispoziție, astfel cum au explicat experții.

În primul rând, s-a constatat o eroare de calcul în ceea ce privește valoarea suprafeței de 25 m.p., corect fiind 650 euro, echivalentul a 2.921,68 RON, în loc de 700 euro sau 3.100 RON, cum în mod greșit s-a consemnat în raportul de expertiză și anexa nr. 3. Este evident că experții au avut în vedere valoarea de 26 euro/m.p., pentru ambele suprafețe de teren expropriate de la reclamantă, aceasta fiind, așadar, valoarea reală, de piață, în opinia experților. La baza întocmirii raportului de expertiză a stat, spre exemplu, și un contract de vânzare-cumpărare din 06 martie 2014, aflat la dosar, potrivit căruia în aceeași zonă a fost vândut un teren intravilan în suprafață de 400 m.p., cu prețul de 9.000 RON, rezultând un preț de 5 euro/m.p.

Este evident că valoarea de piață reală de care experții trebuia să țină cont este cea de 25 euro/m.p., care reprezintă valoarea cea mai mare dintre cele trei oferte comparabile, nefiind astfel justificată suma de 26 euro/m.p., deoarece nu are vreo bază factuală, respectiv, nu se întemeiază pe un anumit preț de piață la care se vând în mod obișnuit imobile de același fel din cele avute în vedere la efectuarea expertizei (prețurile comparabile fiind de 12, 15 sau 25 euro/m.p., nicidecum de 26 euro/m.p.). Această valoare de 26 euro/m.p. reprezintă doar o încercare a experților (echivalentul unui "mic ajutor" oferit expropriatului) de a face admisibile cererile reclamantei, având în vedere că expropriatorul a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 25 euro/m.p., situație în care dacă valoarea stabilită prin expertiză nu depășește această sumă nu se mai justifică admiterea cererilor conexate.

De aceea, având în vedere materialul documentar ce a stat la baza expertizei efectuate de experții C.G., D.D. și B.D., Tribunalul a apreciat că valoarea de piață a suprafețelor de teren expropriate, ce reprezintă cuantumul despăgubirilor, este de 25 euro/m.p., aceeași ca și cea calculată de expropriator. În aceste condiții, dovedindu-se în procedura judiciară că valoarea despăgubirii stabilită de expropriator este chiar valoarea reală de piață din momentul respectiv, care nu este mai mare nici la momentul actual, Tribunalul a apreciat că sunt neîntemeiate cererile formulate de reclamantă și le-a respins.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a avut în vedere și dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, care îi dau dreptul să aprecieze și să hotărască după ce va compara valoarea stabilită prin expertiză cu cea oferită de expropriator și cea solicitată de expropriat, nefiind deci obligatoriu a se ține cont numai de concluziile raportului de expertiză. S-a observat, că în niciun moment, pe parcursul judecării acestui proces, reclamanta nu a fost în măsură să indice sau să propună din partea sa o anumită valoare (cuantum al pretențiilor) pe care ar fi considerat-o reală, evident superioară celei oferite de expropriator. Aceasta s-a mulțumit doar să invoce dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și să solicite efectuarea unei expertize în cauză.

Faptul că de la data pronunțării hotărârilor nr. 126 și nr. 127 din 26 iulie 2010, până la momentul actual cursul leu-euro s-a modificat, rezultând în prezent o valoare mai mare a monedei europene în raport cu moneda românească, ceea ce presupune evident că valoarea în RON a sumei de 25 euro/m.p. este mai mare în momentul de față, nu are relevanță în cauză, din moment ce la data emiterii celor două hotărâri valoarea de piață a fost exprimată tot în moneda europeană, ca și în cauză de față prin expertiza efectuată, monedă care evident că a determinat, determină și va mai determina fluctuații ale monedei naționale. Acest aspect nu este de natură să conducă la ideea că valoarea de piață este diferită din moment ce în cauză este vorba tot de prețul de 25 euro/m.p., deci această împrejurare nu poate justifica admiterea cererilor conexate.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc, civ., fiind în culpă procesuală, reclamanta a fost obligată la plata sumei de 2.100 RON, către pârât, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariile celor 3 experți (700 RON fiecare), achitate potrivit documentelor bancare din prezentul dosar. Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin decizia nr. 5090 din 12 decembrie 2014, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă SC M.C.I.

SRL, împotriva sentinței civile nr. 108 din 16 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Dolj, reținând în esență, următoarele; Prin hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 127 și nr. 128 din 26 iulie 2010, emise de Comisia constituită conform Legii nr. 198/2004, s-a dispus exproprierea suprafețelor de teren intravilan de 25 m.p., cu nr. cadastral C2, respectiv, 99 m.p., cu nr. cadastral C1, aflate în proprietatea apelantei reclamante, aprobându-se consemnarea despăgubirii aferente acestor terenuri în raport de echivalentul în RON a sumei de 25 euro/m.p., potrivit cursului Băncii Naționale a României din data de 26 iulie 2010. Instanța de fond, în mod corect, a apreciat că acesta reprezintă un preț corect, iar suma de 26 de euro/mp, propusă de comisia de experți nu are corespondent în sursele de informare, fiind superioară celui mai mare preț din ofertele de vânzare avute în vedere.

S-a mai reținut, că nu se poate lua în considerare nici prețul de 30 euro/mp, reținut în Dosar nr. 9.033/63/2010, deoarece acest preț a fost stabilit tot de către o comisie de experți dar pentru alte suprafețe de teren, iar evaluatorii din prezenta cauză au arătat considerentele pentru care nu au avut în vedere acel preț, respectiv, că este vorba de o evaluarea făcută la o altă dată, în anul 2011, și că până la data efectuării evaluării în prezentul dosar piața imobiliară a fost într-o scădere continuă. Curtea a constatat că din actele depuse la dosarul de fond, precum și din răspunsul la obiecțiunile formulate în faza de judecată a apelului, rezultă că prețul maxim pentru metru pătrat de teren în zonă este de 25 de euro, calculat conform surselor de informare avute în vedere de experți și de statuările cuprinse în decizia de casare, sumă care coincide cu prețul oferit de expropriator.

Susținerea apelantei că despăgubirile trebuiau stabilite în raport de valoarea de 50 euro/mp, preț menționat în oferta depusă la dosarul de apel, este nefondată, deoarece aceasta este doar o ofertă de vânzare, iar la stabilirea prețului pentru un metru pătrat de teren în zonă experții nu au preluat pur și simplu prețul cel mai mare din ofertele de vânzare, ci au efectuat o analiză comparativă a acestora prin raportare la toate sursele de informare: oferte de vânzare, contracte de vânzare-cumpărare, având în vedere și cele zece elemente de comparație, respectiv, drepturile de proprietate transmise, condițiile de finanțare, condițiile de piață (timpul), localizare (poziție în cadrul localității), caracteristicile fizice, cum sunt dimensiunea, condiția, starea, etc., pentru ca, în final, să opteze pentru cel mai mare preț existent în sursele de informare.

De asemenea, s-a reținut că, potrivit răspunsului la obiecțiuni depus la dosarul cauzei, experții au analizat comparativ prețul pentru un metru pătrat de teren și și-au manifestat opțiunea pentru prețul din ofertele de vânzare, deoarece tranzacțiile efective cu privire la care s-au depus copii ale contractelor de vânzare cumpărare nu au vizat suprafețe de 25 mp, sau 99 mp, cum sunt cele care formează obiectul prezentei cauze, ci se referă la suprafețe de teren mai mari, situate în alte zone, prețul pe metru pătrat de teren astfel tranzacționat fiind mult mai mic. Având în vedere aceste argumente, instanța de apel a concluzionat că dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, republicată, au fost respectate, iar despăgubirea astfel stabilită poate fi apreciată dreaptă în sensul dispozițiilor art. 44 din Constituție, în acord cu art. 1 din Primul Protocol adițional la CEDO.

În ceea ce privește prejudiciul cauzat proprietarului terenului expropriat ca urmare a dificultăților privind fluxul de intrare-ieșire a mașinilor de transport, instanța a reținut că solicitarea este nefondată, deoarece, în răspunsul la obiecțiuni, comisia de experți a constatat că nu poate fi cuantificat un astfel de prejudiciu, ci, dimpotrivă, construirea șoselei reprezintă un mare câștig pentru zonă, deoarece, se pune în valoare mai bine fabrica de confecții SC M.C.I. SRL. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC M.C.I. SRL, care, indicând art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea criticilor formulate, a arătat următoarele; Invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., reclamanta a arătat că instanța de apel a stabilit, pe de o parte, că prețul de 30 euro/mp., acordat în Dosar nr. 9.033/63/2010, vizează altă suprafață de teren, iar evaluarea s-a făcut în anul 2011, etapă de la care piața imobiliară se află în continuă scădere și că, la finalul soluției, când se motivează respingerea cererii privind acordarea prejudiciului cauzat proprietarului, se argumentează că această șosea, pentru care s-a făcut exproprierea, „reprezintă un mare câștig pentru zonă, deoarece se pune în valoare mai bine fabrica de confecții SC M.C.I. SRL. În fapt, terenul expropriat în prezenta cauză și cel care a format obiectul Dosarului nr. 9.033/63/2010 sunt practic o singură suprafață și formează împreună frontul stradal al „subscrisei recurente”.

Sub acest aspect, s-a arătat că argumentele Curții de Apel nu pot fi primite, întrucât nu se poate înlătura un preț stabilit în mod irevocabil și să se valideze un alt preț stabilit de experții în cauză pe bază de oferte și nu pe bază de vânzări concrete. Mai mult, prețurile imobilelor nu au scăzut, ci au crescut, întrucât prin construirea podului Calafat-Vidin traficul s-a multiplicat, așa cum era, de altfel, și firesc, iar șoseaua pentru a cărei construire a fost expropriată deservește tocmai acest pod. Indicând nelegalitatea deciziei în raportat de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta a arătat că instanțele de fond au exprimat o opinie proprie, înlăturând lucrarea științifică efectuată de comisia de experți desemnată în cauză, conform legislației în vigoare.

Experții în cauză au stabilit un preț de 26 euro/mp, deci cu 1 euro mai mult decât prețul acordat de expropriator, iar instanța de apel a reținut că prețul de 26 euro/mp, propus de comisia de experți, nu are corespondent în sursele de informare, fiind superior celui mai mare preț din ofertele de vânzare avute în vedere. Ori, acest lucru nu este adevărat, întrucât ofertele prezentate sunt mai mari decât suma acordată. Mai mult, la acestea au fost aplicați indici de corecție și astfel a rezultată o valoare de 26 euro/mp. Examinând decizia recurată în limita criticilor de nelegalitate formulate de recurenta reclamantă, instanța constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente; Reclamanta a indicat ca temei legal al criticilor formulate dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., potrivit cărora modificarea unei hotărâri se poate cere când aceasta „nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.” Situațiile cuprinse în acest motiv de recurs vizează de fapt una și aceeași chestiune, și anume nemotivarea hotărârii. Or, prin criticile formulate, reclamanta nu a invocat niciuna din situațiile prevăzute de acest text de lege, ceea ce conduce la concluzia că aceasta a indicat formal ca temei de drept al de recursului art. 304 pct. 7 C. proc. civ., situație în care analiza legalității deciziei recurate nu se va face în raport de această dispoziție legală. În ceea ce privește criticile formulate de recurenta-reclamantă întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se constată că sunt nefondate, pentru cele ce succed: Reclamanta a arătat că greșit instanțele de fond au exprimat o opinie proprie, înlăturând „lucrarea științifică efectuată de comisia de experți desemnată în cauză, conform legislației în vigoare, prin care s-a stabilit un preț de 26 euro/mp” și că ”nu se poate înlătura un preț stabilit în mod irevocabil și să se valideze un alt preț stabilit de experții în cauză pe bază de oferte și nu pe bază de vânzări concrete”.

Deși nu a arătat expres, prin sintagmele „înlăturând lucrarea științifică efectuată de comisia de experți desemnată în cauză, conform legislației în vigoare” și că instanța de apel a ”validat un alt preț stabilit de experții în cauză pe bază de oferte și nu pe bază de vânzări concrete”, reclamanta a susținut implicit că decizia recurată s-a dat cu încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”, în sensul că, greșit, la stabilirea despăgubirii nu s-a ținut seama de prețul propus prin expertiză, de 26 euro/mp, întrucât ofertele prezentată sunt mai mari decât suma acordată, de 25 euro/mp, și nici de prețul de 30 euro/mp, reținut în Dosar nr. 9033/2010, prin hotărâre irevocabilă.

Se constată, că instanțele de fond și apel au apreciat că suma de 26 euro/mp, propusă de comisia de experți, nu are corespondent în sursele de informare, fiind superioare celui mai mare preț din ofertele de vânzare avut în vedere, întrucât tranzacțiile efective cu privire la care s-au depus copii ale contractelor de vânzare cumpărare nu au avut în vedere imobile de ”același fel” cu imobilele expropriate. În condițiile în care pentru stabilirea despăgubirii nu s-au putut produce probe în sensul art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv, contracte de vânzare cumpărare pentru terenuri similare, se constată că la stabilirea despăgubirii ce i se cuvine reclamantei pentru terenurile expropriate, corect, instanțele de fond au luat în considerare ofertele de vânzare pentru terenuri de ”același fel”, respectiv, cu aceleași caracteristici ca ale terenurilor expropriate.

Cele trei oferte comparabile avute în vedere de către experți au vizat terenuri de același fel cu valori de 12, 15 și 25 euro/mp, iar suma propusă de experți, de 26 euro/mp, nu a avut nicio bază factuală, respectiv, nu s-a întemeiat pe un anumit preț de piață la care să se fi vândut imobilele de același fel cu imobilele expropriat sau pe o ofertă de vânzare pentru un teren cu aceleași caracteristici ca cele ale terenurilor în litigiu, astfel că în mod corect instanțele de fond nu au omologat varianta propusă de experți prin care prețul unui m.p., de teren expropriat era stabilit la 26 euro. Reclamanta a susținut că greșit nu a reținut instanța de apel prețul de 26 euro/mp, propus de comisia de experți, și pentru că ofertele prezentate sunt mai mari decât suma acordată, însă, așa cum au stabilit instanțele de fond cu privire la situația de fapt, ce nu poate fi reevaluată în recurs față de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., din ofertele prezentate s-au luat în considerare trei comparabile, deoarece numai acestea vizau „imobilele de același fel din unitatea administrativ-teritorială” cu imobilele expropriate, cu respectarea exigențelor art. 26 din Legea nr. 33/1994. Chiar dacă experții au avut la dispoziție un contract de vânzare-cumpărare potrivit căruia un teren în suprafață de 400 mp, situat în aceeași zonă cu terenurile în litigiu, s-a vândut în anul 2014 cu un preț de 5 euro/mp, se constată că instanțele de fond, cu respectarea dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, au menținut cuantumul despăgubirii propuse de expropriator - de 25 euro/mp.

În ceea ce privește criticile formulate de reclamantă potrivit cărora greșit s-a reținut de către instanța de apel că prețul de 30 euro/mp, acordat în Dosar nr. 9033/693/2010, vizează altă suprafață de teren, deși atât acest teren, cât și cel expropriat sunt practic o singură suprafață de teren ce formează frontul stradal al reclamantei, și că la stabilirea despăgubirii nu s-a ținut seama de prețul stabilit prin hotărâre irevocabilă, se constată următoarele; Aceste critici sunt nefondate, câtă vreme terenul pentru care s-a stabilit această despăgubire nu are aceleași caracteristici ca cele ale terenurilor în litigiu, iar evaluarea acestuia s-a făcut la o altă dată, respectiv, în anul 2011, așa cum au stabilit instanțele de fond cu privire la situația de fapt și care nu poate fi reevaluată în recurs față de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. Pe de altă parte, criticile formulate de reclamantă potrivit cărora greșit s-a reținut că despăgubirea de 30 euro/mp, vizează altă suprafață de teren, deși acest teren, cât și cele expropriate sunt practic o singură suprafață de teren, formând frontul stradal al reclamantei, se constată că privesc netemeinicia deciziei recurate, respectiv, greșita stabilire a situației de fapt, cu referire la amplasamentul acestor terenuri, ceea ce nu se circumscrie niciunuia din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar sancțiunea este aceea a neanalizării lor. Pentru considerentele expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.C.I.

SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.C.I. SRL, împotriva deciziei nr. 5090 din data de 12 decembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2015.