ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5689/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 3646 din 17 mai 2011 a Curții de Apel Craiova s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul C.I. împotriva Deciziei nr. 4192 din 13 iulie 2010 a Curții de Apel Craiova în contradictoriu cu Universitatea din Craiova în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ. iar în ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a declinat competența de soluționare în favoarea ICCJ. Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente: Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 4192 din 13 iulie 2010, pronunțată în Dosar nr. 15456/54/2006 a respins acțiunea formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâta Universitatea din Craiova, reținându-se următoarele aspecte: Legea care reglementează condițiile de salarizare ale personalului didactic este Legea nr. 128/1997 privind statutul cadrelor didactice.

Reclamantul a fost salariatul pârâtei începând cu data de 14 septembrie 1976, în funcția de asistent universitar la catedra Automatizări Calculatoare - Facultatea de Electrotehnică - Universitatea Craiova. Prin Decizia nr. 397/A/1990,începând cu data de 1 octombrie 1990, reclamantul a fost promovat în funcția de șef de lucrări, titular al disciplinelor Programarea Calculatorului, Calculatoare și Preluarea Datelor. La data de 17 noiembrie 2000, contestatorul a solicitat scoaterea la concurs a unui post de conferențiar. Consiliul Profesoral, în ședința din 13 decembrie 2000, a aprobat transformarea postului de lector universitar, scoțând acest post la concurs. Reclamantul a susținut concursul pentru ocuparea postului de conferențiar universitar, însă rezultatul concursului nu a fost validat de către Consiliul Facultății, iar Senatul, la data de 29 noiembrie 2001 a validat hotărârea Consiliului facultății.

Urmare a celor constatate, reclamantul a fost inclus în statul de funcțiuni (anul universitar 2001 - 2002) la poz. 8 cu disciplinele Calculul tabelar și Programarea calculatorului, cu ore de predare în cadrul Facultății din Craiova și a Colegiului Râmnicu Vâlcea. Pentru anul universitar 2001 - 2002 reclamantul nu a avut fișa individuală întocmită, iar pentru anul universitar 2002 - 2003, fișa individuală nu este semnată de acesta. Examinând situația îndeplinirii normei didactice și de cumul a personalului didactic pe lunile octombrie 2002 - decembrie 2002, ianuarie 2003 - iunie 2003 se constată că reclamantul este trecut în acest evidențe absent nemotivat. Din statul de plată, lichidări luna octombrie 2002 - noiembrie 2002, decembrie 2002, ianuarie 2003, februarie 2003, martie 2003, aprilie 2003, mai 2003, iunie 2003, stat de funcțiuni de personal didactic 2002 - 2003 se constată că reclamantul a fost inclus la poz.

9, șef lucrări, la disciplina Procesare de documente, cu un total de 11,5 ore, din care 4 curs, semestru 1-2+2, seminarii (lucrări practice) total 7,5 ore, în semestru I - 9 ore în semestru II - 6 ore, pentru examen 2 ore, proiect diplomă - 15 ore, admitere - 0,5 ore. Reiese astfel că pârâta și-a îndeplinit obligația stabilită prin Sentința civilă nr. 1626 din 23 octombrie 2003, prin care a fost obligată să înscrie pe reclamant în statul de funcții, din considerentele deciziei rezultând că obligația incumbă pentru anul școlar 2002 - 2003. Includerea reclamantului în statul de funcții impunea însă ca și reclamantul să desfășoare activitatea în calitate de șef lucrări la disciplinele Procesare documente titular la Facultatea/secția ACE/TC și ACE/TCV.

Reclamantul susține că dovada prestării muncii o face cu Registrul de Evidență Acces Persoane. Din probele administrate nu rezultă că reclamantul a depus vreo diligență de a-și îndeplini sarcinile, în calitate de șef de lucrări la disciplina menționată și nici nu s-a făcut dovada că a fost împiedicat să desfășoare activitate pe parcursul celor 9 luni de zile de activitate didactică pentru care solicită plata drepturilor bănești. Susținerea că prin participarea la desfășurarea sesiunii de bacalaureat în calitate de Președinte comisie de bacalaureat nu poate fi echivalată cu îndeplinirea obligațiilor din norma didactică. Prin faptul că s-a emis acest ordin de deplasare, se confirmă că pârâta îi recunoaște calitatea de angajat în anul școlar 2002 - 2003, fiind inclus în statul de funcțiuni 2002 - 2003 conform dispoziției hotărârii judecătorești.

Deși reclamantul nu a desfășurat nici un fel de activitate din cadrul normei didactice, neprezentându-se nici la susținerea concursului și nici a restului normei didactice, fiind culpa exclusivă a acestuia care a refuzat desfășurarea activității precizate în statul de funcțiuni 2002 - 2003. Potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) C. muncii salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. Pentru a fi îndrituit la plata drepturilor bănești, reclamantul trebuia să presteze activități de șef lucrări, pentru și sub autoritatea angajatorilor. Având în vedere aceste considerente nu poate fi omologată varianta de acordare a drepturilor salariale cuvenite, a raportului de expertiză contabilă, nefiind prestată activitatea didactică la care era obligat.

La data de 18 octombrie 2010 C.I. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 4192 din 13 iulie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 15456/54/2006, susținând că, există două hotărâri definitive, irevocabil, potrivnice date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, cu aceeași calitate, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, hotărârea a fost dată în temeiul unor înscrisuri false, că nu s-a putut prezenta la data în care s-a judecat cauza și că expertul nu a depus în termen legal răspunsul la obiecțiuni, astfel încât nu a avut posibilitatea să-și formuleze apărările. În drept a invocat dispozițiile art. 322 C. proc. civ.

Prin precizarea motivelor de revizuire depuse la dosar revizuentul susține că, instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, respectiv neprezentarea la concurs, nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv dacă fișa individuală a revizuentului care este anexată la contractul individual de muncă a fost întocmită cu acordul acestuia, așa cum prevede art. 79 alin. (3) din Legea nr. 128/1997. Instanța nu s-a pronunțat asupra excepției privind autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește culpa pârâtei în trimiterea la Râmnicu Vâlcea și stabilirea unei norme cu discipline pe care nu a fost titularizat. Un alt motiv de revizuire susținut la pct. 4, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., este faptul că există două hotărâri definitive și irevocabile potrivnice pronunțate de Curtea de Apel Craiova în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate și anume Sentința nr. 4192 pronunțată în Dosar nr. 15456/54/2006 și Decizia nr. 96 din 20 ianuarie 2005 pronunțată în Dosar nr. 1864/CM/2004. Examinând cererea de revizuire, așa cum a fost precizată, s-a constatat că, revizuentul solicită desființarea deciziei pronunțate în recurs deoarece instanța, nu s-a pronunțat asupra unor lucruri care s-au cerut, respectiv dacă fișa individuală care este anexată la contractul individual de muncă a fost întocmită cu acordul acestuia și asupra excepției privind autoritatea de lucru judecat în ce privește culpa pârâtei și că, s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu au fost cerute, Cererea de revizuire, așa cum este motivată, prin precizarea depusă ulterior la dosar, sub un prim aspect, se întemeiază pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc.

civ. Obiectul litigiului, în cauză, îl constituie cererea reclamantului C.I. prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pentru perioada octombrie 2002 - octombrie 2003. În soluționarea litigiului au fost pronunțate mai multe hotărâri judecătorești atât în fond cât și în rejudecare după admiterea recursurilor și rejudecare în fond. Prin Decizia nr. 3841 din 14 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei Universitatea Craiova.

Hotărârea judecătorească, respectiv Decizia nr. 3841 din 14 noiembrie 2006 a fost desființată prin Decizia nr. 542 din 28 februarie 2007, a Curții de Apel Craiova prin care s-a admis cererea de revizuire și s-a dispus efectuarea în cauză a unei noi expertize având ca obiective: calcularea salariilor cuvenite reclamantului pentru perioada 1 octombrie 2002 - 1 octombrie 2003, detaliat pentru fiecare lună; calcularea diferenței dintre drepturile bănești acordate efectiv și cele cuvenite, rezultate din calculul de la obiectivul 1, sumă netă, urmând ca diferențele lunare să fie reactualizate la zi; calcularea contravaloarea bonurilor de masă pentru aceiași perioadă 1 octombrie 2002 - 1 octombrie 2003; calcularea celui de al 13-lea salariu pe anul 2002; și actualizarea sumelor nete la zi.

În rejudecarea, în fond a litigiului au fost examinate, obiectivele cu care a fost învestită prin Decizia nr. 542 din 28 februarie 2007, respectiv calcularea drepturilor salariale la care a fost îndreptățit reclamantul pentru perioada octombrie 2002 - octombrie 2003, prin efectuarea unei expertize de specialitate. Așa cum rezultă din considerentele Decizie nr. 4192 din 13 iulie 2010, a cărei retractare se solicită prin prezenta cerere de revizuire, instanța nu au fost învestită cu analizarea fișei individuale, anexă a contractului individual de muncă, excepția autorității de lucru judecat și neprezentarea la concurs a revizuentului, astfel încât în mod greșit se susține că instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la aceste aspecte, motiv pentru care s-a apreciat că cererea de revizuire prin care se solicită retractarea Deciziei nr. 4192/2010, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc.

civ. este nefondată. S-a mai reținut că soluționarea capătului de cerere, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. cu privire la existența, în cauză, a unor hotărâri definitive potrivnice date de Curtea de Apel Craiova este în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 323 alin. (2) din același cod. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, revizuentul C.I. solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. Criticile aduse hotărârii recurate vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte: Recurentul susține că instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. proc.

civ., în condițiile în care prin Decizia civilă nr. 3041 din 14 noiembrie 2006 s-a admis recursul împotriva Sentinței nr. 155 din 1 martie 2004 și că în Dosarul 214/CM/2005 a mai formulat o cerere de revizuire admisă, însă prin Decizia nr. 4192 din 13 iulie 2010 i s-a respins acțiunea în mod nelegal, cu o motivare necorespunzătoare. Recurentul mai învederează și aspecte ce țin de istoricul cauzei, și de drepturile ce i se cuvin pe fondul cauzei. Examinând hotărârea recurată prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat. Cererea de revizuire formulată de recurent în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este într-adevăr de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție față de dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc.

civ., motiv pentru care în mod legal s-a declinat competenta de soluționare în favoarea acestei instanțe și de altfel pentru această cerere există dosar separat. În ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., ce vizează situațiile de „minus sau plus petit”, sunt de reținut următoarele aspecte. Dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. reglementează trei ipoteze: prima și a treia, sunt cazuri de” ultra petit „iar cea de a doua ipoteză vizează un caz „de minus petit.” În acest sens este de reținut că revizuentul susține faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri, ce priveau analizarea fișei individuale, anexă a contractului individual de muncă.

Or, în rejudecarea pe fond a litigiului, instanța a examinat cauza în raport de obiectul dedus judecății și de aspectele ce au constituit obiective ale expertizei noi dispusă în cauză, obiective ce vizau calcularea salariilor cuvenite reclamantului pentru perioada 1 octombrie 2002 - 1 octombrie 2003, detaliat pentru fiecare lună, calcularea diferenței dintre drepturile bănești acordate efectiv și cele cuvenite, urmând ca diferențele lunare să fie reactualizate la zi. Cum instanța în rejudecare a examinat cauza în limitele învestirii, dar și raportat la obiectul dedus judecății, nu este incidentă ipoteza de „minus petit” reglementată de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. Revizuirea unei hotărârii poate avea loc numai atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere, nu și atunci când nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de probă.

Din această perspectivă, susținerile recurentului sunt nu numai nefondate, dar nici nu se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul C.I. împotriva Deciziei nr. 3646 MC din 17 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2012. Procesat de GGC-LM