ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5689/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5689/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 3646 din 17 mai 2011

a Curții de Apel Craiova s-a respins cererea de revizuire formulată de

revizuentul C.I. împotriva Deciziei nr. 4192 din 13 iulie 2010 a Curții de Apel

Craiova în contradictoriu cu Universitatea din Craiova în temeiul art. 322 pct.

2 C. proc. civ. iar în ce privește cererea de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a declinat competența de

soluționare în favoarea ICCJ.

Pentru a pronunța

această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:

Curtea de Apel

Craiova prin Decizia nr. 4192 din 13 iulie 2010, pronunțată în Dosar nr.

15456/54/2006 a respins acțiunea formulată de reclamantul C.I., în

contradictoriu cu pârâta Universitatea din Craiova, reținându-se următoarele

aspecte:

Legea care

reglementează condițiile de salarizare ale personalului didactic este Legea nr.

128/1997 privind statutul cadrelor didactice.

Reclamantul a fost

salariatul pârâtei începând cu data de 14 septembrie 1976, în funcția de

asistent universitar la catedra Automatizări Calculatoare - Facultatea de

Electrotehnică - Universitatea Craiova.

Prin Decizia nr.

397/A/1990,începând cu data de 1 octombrie 1990, reclamantul a fost promovat în

funcția de șef de lucrări, titular al disciplinelor Programarea Calculatorului,

Calculatoare și Preluarea Datelor.

La data de 17 noiembrie

2000, contestatorul a solicitat scoaterea la concurs a unui post de

conferențiar.

Consiliul Profesoral,

în ședința din 13 decembrie 2000, a aprobat transformarea postului de lector

universitar, scoțând acest post la concurs.

Reclamantul a susținut

concursul pentru ocuparea postului de conferențiar universitar, însă rezultatul

concursului nu a fost validat de către Consiliul Facultății, iar Senatul, la

data de 29 noiembrie 2001 a validat hotărârea Consiliului facultății.

Urmare a celor

constatate, reclamantul a fost inclus în statul de funcțiuni (anul universitar

2001 - 2002) la poz. 8 cu disciplinele Calculul tabelar și Programarea

calculatorului, cu ore de predare în cadrul Facultății din Craiova și a

Colegiului Râmnicu Vâlcea.

Pentru anul universitar

2001 - 2002 reclamantul nu a avut fișa individuală întocmită, iar pentru anul

universitar 2002 - 2003, fișa individuală nu este semnată de acesta.

Examinând situația

îndeplinirii normei didactice și de cumul a personalului didactic pe lunile

octombrie 2002 - decembrie 2002, ianuarie 2003 - iunie 2003 se constată că

reclamantul este trecut în acest evidențe absent nemotivat.

Din statul de plată,

lichidări luna octombrie 2002 - noiembrie 2002, decembrie 2002, ianuarie 2003,

februarie 2003, martie 2003, aprilie 2003, mai 2003, iunie 2003, stat de

funcțiuni de personal didactic 2002 - 2003 se constată că reclamantul a fost

inclus la poz. 9, șef lucrări, la disciplina Procesare de documente, cu un

total de 11,5 ore, din care 4 curs, semestru 1-2+2, seminarii (lucrări

practice) total 7,5 ore, în semestru I - 9 ore în semestru II - 6 ore, pentru

examen 2 ore, proiect diplomă - 15 ore, admitere - 0,5 ore.

Reiese astfel că

pârâta și-a îndeplinit obligația stabilită prin Sentința civilă nr. 1626 din 23

octombrie 2003, prin care a fost obligată să înscrie pe reclamant în statul de

funcții, din considerentele deciziei rezultând că obligația incumbă pentru anul

școlar 2002 - 2003.

Includerea

reclamantului în statul de funcții impunea însă ca și reclamantul să desfășoare

activitatea în calitate de șef lucrări la disciplinele Procesare documente

titular la Facultatea/secția ACE/TC și ACE/TCV.

Reclamantul susține

că dovada prestării muncii o face cu Registrul de Evidență Acces Persoane.

Din probele

administrate nu rezultă că reclamantul a depus vreo diligență de a-și îndeplini

sarcinile, în calitate de șef de lucrări la disciplina menționată și nici nu

s-a făcut dovada că a fost împiedicat să desfășoare activitate pe parcursul

celor 9 luni de zile de activitate didactică pentru care solicită plata

drepturilor bănești.

Susținerea că prin

participarea la desfășurarea sesiunii de bacalaureat în calitate de Președinte

comisie de bacalaureat nu poate fi echivalată cu îndeplinirea obligațiilor din

norma didactică.

Prin faptul că s-a

emis acest ordin de deplasare, se confirmă că pârâta îi recunoaște calitatea de

angajat în anul școlar 2002 - 2003, fiind inclus în statul de funcțiuni 2002 -

2003 conform dispoziției hotărârii judecătorești.

Deși reclamantul nu a

desfășurat nici un fel de activitate din cadrul normei didactice,

neprezentându-se nici la susținerea concursului și nici a restului normei

didactice, fiind culpa exclusivă a acestuia care a refuzat desfășurarea

activității precizate în statul de funcțiuni 2002 - 2003.

Potrivit

dispozițiilor art. 154 alin. (1) C. muncii salariul reprezintă contraprestația

muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. Pentru a fi

îndrituit la plata drepturilor bănești, reclamantul trebuia să presteze

activități de șef lucrări, pentru și sub autoritatea angajatorilor.

Având în vedere

aceste considerente nu poate fi omologată varianta de acordare a drepturilor

salariale cuvenite, a raportului de expertiză contabilă, nefiind prestată

activitatea didactică la care era obligat.

La data de 18

octombrie 2010 C.I. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 4192

din 13 iulie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr.

15456/54/2006, susținând că, există două hotărâri definitive, irevocabil,

potrivnice date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, cu aceeași

calitate, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, hotărârea a fost dată în

temeiul unor înscrisuri false, că nu s-a putut prezenta la data în care s-a

judecat cauza și că expertul nu a depus în termen legal răspunsul la

obiecțiuni, astfel încât nu a avut posibilitatea să-și formuleze apărările.

În drept a invocat

dispozițiile art. 322 C. proc. civ.

Prin precizarea

motivelor de revizuire depuse la dosar revizuentul susține că, instanța s-a

pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, respectiv neprezentarea la

concurs, nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv dacă fișa

individuală a revizuentului care este anexată la contractul individual de muncă

a fost întocmită cu acordul acestuia, așa cum prevede art. 79 alin. (3) din

Legea nr. 128/1997. Instanța nu s-a pronunțat asupra excepției privind

autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește culpa pârâtei în trimiterea la

Râmnicu Vâlcea și stabilirea unei norme cu discipline pe care nu a fost

titularizat.

Un alt motiv de

revizuire susținut la pct. 4, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., este faptul că există două hotărâri definitive și irevocabile potrivnice

pronunțate de Curtea de Apel Craiova în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate și anume Sentința nr. 4192 pronunțată în Dosar

nr. 15456/54/2006 și Decizia nr. 96 din 20 ianuarie 2005 pronunțată în Dosar

nr. 1864/CM/2004.

Examinând cererea de

revizuire, așa cum a fost precizată, s-a constatat că, revizuentul solicită

desființarea deciziei pronunțate în recurs deoarece instanța, nu s-a pronunțat

asupra unor lucruri care s-au cerut, respectiv dacă fișa individuală care este

anexată la contractul individual de muncă a fost întocmită cu acordul acestuia

și asupra excepției privind autoritatea de lucru judecat în ce privește culpa

pârâtei și că, s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu au fost cerute,

Cererea de revizuire, așa cum este motivată, prin precizarea depusă ulterior la

dosar, sub un prim aspect, se întemeiază pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C.

proc. civ.

Obiectul litigiului,

în cauză, îl constituie cererea reclamantului C.I. prin care a solicitat

obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pentru perioada octombrie 2002

- octombrie 2003.

În soluționarea

litigiului au fost pronunțate mai multe hotărâri judecătorești atât în fond cât

și în rejudecare după admiterea recursurilor și rejudecare în fond.

Prin Decizia nr. 3841

din 14 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a fost respinsă

acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei Universitatea Craiova.

Hotărârea

judecătorească, respectiv Decizia nr. 3841 din 14 noiembrie 2006 a fost

desființată prin Decizia nr. 542 din 28 februarie 2007, a Curții de Apel

Craiova prin care s-a admis cererea de revizuire și s-a dispus efectuarea în

cauză a unei noi expertize având ca obiective: calcularea salariilor cuvenite

reclamantului pentru perioada 1 octombrie 2002 - 1 octombrie 2003, detaliat

pentru fiecare lună; calcularea diferenței dintre drepturile bănești acordate

efectiv și cele cuvenite, rezultate din calculul de la obiectivul 1, sumă netă,

urmând ca diferențele lunare să fie reactualizate la zi; calcularea

contravaloarea bonurilor de masă pentru aceiași perioadă 1 octombrie 2002 - 1

octombrie 2003; calcularea celui de al 13-lea salariu pe anul 2002; și

actualizarea sumelor nete la zi.

În rejudecarea, în

fond a litigiului au fost examinate, obiectivele cu care a fost învestită prin

Decizia nr. 542 din 28 februarie 2007, respectiv calcularea drepturilor

salariale la care a fost îndreptățit reclamantul pentru perioada octombrie 2002

- octombrie 2003, prin efectuarea unei expertize de specialitate.

Așa cum rezultă din

considerentele Decizie nr. 4192 din 13 iulie 2010, a cărei retractare se

solicită prin prezenta cerere de revizuire, instanța nu au fost învestită cu

analizarea fișei individuale, anexă a contractului individual de muncă,

excepția autorității de lucru judecat și neprezentarea la concurs a

revizuentului, astfel încât în mod greșit se susține că instanța de recurs nu

s-a pronunțat cu privire la aceste aspecte, motiv pentru care s-a apreciat că

cererea de revizuire prin care se solicită retractarea Deciziei nr. 4192/2010,

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. este nefondată.

S-a mai reținut că

soluționarea capătului de cerere, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. cu privire la existența, în cauză, a unor hotărâri definitive

potrivnice date de Curtea de Apel Craiova este în competența Înaltei Curți de

Casație și Justiție, în temeiul art. 323 alin. (2) din același cod.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs, revizuentul C.I. solicitând modificarea ei în

sensul admiterii cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.

2 C. proc. civ.

Criticile aduse

hotărârii recurate vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:

Recurentul susține că

instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 322

pct. 2 C. proc. civ., în condițiile în care prin Decizia civilă nr. 3041 din 14

noiembrie 2006 s-a admis recursul împotriva Sentinței nr. 155 din 1 martie 2004

și că în Dosarul 214/CM/2005 a mai formulat o cerere de revizuire admisă, însă

prin Decizia nr. 4192 din 13 iulie 2010 i s-a respins acțiunea în mod nelegal,

cu o motivare necorespunzătoare.

Recurentul mai

învederează și aspecte ce țin de istoricul cauzei, și de drepturile ce i se

cuvin pe fondul cauzei.

Examinând hotărârea

recurată prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte

reține că recursul este nefondat.

Cererea de revizuire

formulată de recurent în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este

într-adevăr de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție față de

dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care în mod legal

s-a declinat competenta de soluționare în favoarea acestei instanțe și de

altfel pentru această cerere există dosar separat.

În ce privește

cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.,

ce vizează situațiile de „minus sau plus petit”, sunt de reținut următoarele

aspecte.

Dispozițiile art. 322

pct. 2 C. proc. civ. reglementează trei ipoteze: prima și a treia, sunt cazuri

de” ultra petit „iar cea de a doua ipoteză vizează un caz „de minus petit.”

În acest sens este de

reținut că revizuentul susține faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra unor

cereri, ce priveau analizarea fișei individuale, anexă a contractului

individual de muncă.

Or, în rejudecarea pe

fond a litigiului, instanța a examinat cauza în raport de obiectul dedus

judecății și de aspectele ce au constituit obiective ale expertizei noi dispusă

în cauză, obiective ce vizau calcularea salariilor cuvenite reclamantului

pentru perioada 1 octombrie 2002 - 1 octombrie 2003, detaliat pentru fiecare

lună, calcularea diferenței dintre drepturile bănești acordate efectiv și cele

cuvenite, urmând ca diferențele lunare să fie reactualizate la zi.

Cum instanța în

rejudecare a examinat cauza în limitele învestirii, dar și raportat la obiectul

dedus judecății, nu este incidentă ipoteza de „minus petit” reglementată de

art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Revizuirea unei

hotărârii poate avea loc numai atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra

unui capăt de cerere, nu și atunci când nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de

probă.

Din această

perspectivă, susținerile recurentului sunt nu numai nefondate, dar nici nu se

circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care

recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul C.I. împotriva Deciziei nr. 3646 MC

din 17 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 septembrie 2012.

Procesat de GGC-LM