ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5601/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Încheierea de ședință din 23 ianuarie

2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie a fost suspendată judecarea cererilor de recurs formulate

de recurentul petent Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o

Societate Mai Bună împotriva Încheierii de ședință din data de 21 iulie 2011 și

a Încheierii de ședință din data de 18 august 2011, pronunțate de Tribunalul

București, secția a IV-a civilă în Dosarul nr. 4/3/2010 (27/P/2000), în

contradictoriu cu intimatul intervenient PCD, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2

C. proc. civ..

Împotriva Încheierii

de ședință din 23 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs petentul

Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună.

Prin Încheierea de

ședință din 16 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă a suspendat judecata recursului, în conformitate cu dispozițiile art.

242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părților la dezbateri.

Înalta Curte constată

că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 248 C. proc. civ. referitoare la

perimare, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din

oficiu, la data de 5 noiembrie 2013, pentru a se verifica dacă sunt întrunite

cerințele art. 248 alin. (1) din același cod.

Conform acestui din

urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, revizuire și

orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar

împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 1

an.

Ca atare, perimarea

apare ca o sancțiune determinată tocmai de lipsa de stăruință a părților în

soluționarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancțiune cât și de

desistare de la judecată.

În definirea

perimării, rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt două elemente

esențiale, sancțiunea procedurală extinzându-și domeniul de acțiune și asupra

căilor de atac.

În speță, din culpa

părților, cauza a rămas în nelucrare, de la 16 octombrie 2012 - data

suspendării cauzei - nemaifiind întocmit niciun act de procedură, fiind

îndeplinite astfel condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Se constată așadar

că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. C. proc. civ.,

cererea de recurs fiind perimată de drept, ca o consecință a lipsei de

stăruință a părților în desfășurarea activității judiciare.

În consecință, se va

constata, din oficiu, că a operat sancțiunea prevăzută de lege, recursul

declarat de petentul Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o

Societate mai Bună fiind perimat.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată

cauza având ca obiect recursul declarat de petentul Partidul Solidarității

Democratice pentru Șanse Egale și o Societate Mai Bună împotriva Încheierii de

ședință din 23 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr.

10608/2/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM