ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5573/2013

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Iași sub nr. 502/45 din 3 iunie 2011 petenta SC O.V.I.G. SA a solicitat pe

cale de ordonanță președințială, în contradictoriu cu intimații I.G.M., F.A.,

P.C.C. suspendarea executării vremelnice a sentinței nr. 484 din 10 martie 2011

a Tribunalului Iași, secția comercială și de contencios administrativ, până la

soluționarea cererii de suspendare a executării vremelnice formulate odată cu

cererea de apel.

Curtea de Apel Iași,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Sentința civilă nr.

4 din 14 iunie 2011 a respins cererea petenților și a dispus restituirea

cauțiunii în sumă de 242.100 RON consemnată de petentă la CEC Bank, Sucursala

Iași, conform Recipisei nr. 818953 din 1 din 9 iunie 2011.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs petenta SC O.V.I.G. SA considerând această măsură

nelegală.

Învestită cu

judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin Încheierea de ședință din

data de 28 mai 2012, suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art.

242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părților legal

citate.

Cauza a stat în

nelucrare până la data de 17 decembrie 2012, când instanța a dispus, din

oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop

termen la data de 4 februarie 2013. La acest termen de judecată s-a menținut

măsura suspendării cauzei, constatându-se cu că în cauză nu a intervenit

perimarea.

Ulterior, cauza a

fost repusă pe rol în vederea discutării perimării acordându-se termen la data

de 2 decembrie 2013.

La acest termen,

Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, ce se

impune a fi admisă pentru următoarele motive:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză

nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de

diligentă a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea

să o facă.

Aceasta este și

situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 28 mai 2012,

părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi

săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de

recurs.

Astfel, din

verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 28 mai 2013, când s-a

împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc.

civ., nici una din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în

vederea continuării judecății.

Reținând, așadar, întrunirea

în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea operează

de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate

constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează sa constate

perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamanta SC „O.V.I.G." SA împotriva Sentinței

civile nr. 4 din data de 14 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM