ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5573/2013

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. 502/45 din 3 iunie 2011 petenta SC O.V.I.G. SA a solicitat pe cale de ordonanță președințială, în contradictoriu cu intimații I.G.M., F.A., P.C.C. suspendarea executării vremelnice a sentinței nr. 484 din 10 martie 2011 a Tribunalului Iași, secția comercială și de contencios administrativ, până la soluționarea cererii de suspendare a executării vremelnice formulate odată cu cererea de apel. Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Sentința civilă nr. 4 din 14 iunie 2011 a respins cererea petenților și a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 242.100 RON consemnată de petentă la CEC Bank, Sucursala Iași, conform Recipisei nr. 818953 din 1 din 9 iunie 2011. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta SC O.V.I.G.

SA considerând această măsură nelegală. Învestită cu judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin Încheierea de ședință din data de 28 mai 2012, suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părților legal citate. Cauza a stat în nelucrare până la data de 17 decembrie 2012, când instanța a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 4 februarie 2013. La acest termen de judecată s-a menținut măsura suspendării cauzei, constatându-se cu că în cauză nu a intervenit perimarea. Ulterior, cauza a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării acordându-se termen la data de 2 decembrie 2013. La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, ce se impune a fi admisă pentru următoarele motive: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții. Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligentă a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 28 mai 2012, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de recurs. Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 28 mai 2013, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., nici una din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează sa constate perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanta SC „O.V.I.G." SA împotriva Sentinței civile nr. 4 din data de 14 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM