ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5561/2013

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

La data de 19 aprilie 2007, reclamantul

O.E.E. a chemat în judecată pe pârâții Primăria comunei Chiajna, prin Primar

M.M. și Consiliul Local al comunei Chiajna, solicitând ca, în temeiul art. 5

alin. (2) din Legea nr. 247/2005, Titlul X - Circulația juridică a terenurilor,

să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare

asupra imobilului teren în suprafață de 10.200 mp, situat în București, str.

L., sector 6.

Prin Sentința civilă

nr. 1259 din 9 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a

III-a civilă s-au respins, ca neîntemeiate, atât acțiunea principală formulată

de reclamantul O.E.E. în contradictoriu cu pârâții Primăria Comunei Chiajna

prin Primar și Consiliul Local al Comunei Chiajna, cât și cererea

reconvențională.

Împotriva sentinței

tribunalului au declarat apel reclamantul O.E.E. și pârâta Primăria Comunei

Chiajna prin Primar.

Prin Încheierea de

ședință din 13 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a

dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) C. proc.

civ., până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 12476/301/2010 al

Judecătoriei Sectorului 3 București.

La data de 3 martie

2013, Curtea, din oficiu, a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru discutarea

excepției de perimare, cu citarea părților pentru termenul din 10 aprilie 2013.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Curtea a constatat că judecarea apelurilor a fost

suspendată în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) C. proc. civ., până la

soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 12476/301/2010 al Judecătoriei

Sectorului 3 București, care la data de 23 noiembrie 2010 și-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 7 decembrie 2010, pronunțându-se

Sentința civilă nr. 3579 din 27 octombrie 2011 de către secția a IX-a de

contencios administrativ și fiscal. Această sentință civilă a rămas definitivă

și irevocabilă prin nerecurare la data de 8 februarie 2012.

Curtea a reținut că,

potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de

chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere

de reformare sau revocare se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina

părții timp de un an.

În prezenta cauză,

termenul de un an a început să curgă la data de 8 februarie 2012 când a rămas

definitivă și irevocabilă hotărârea în temeiul căreia a fost suspendată

judecarea cauzei conform dispozițiilor art. 244 alin. (1) C. proc. civ.,

pronunțată la data de 13 octombrie 2010 de către Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă.

Întrucât de la data

soluționării irevocabile a Dosarului nr. 12476/301/2010 al Judecătoriei

Sectorului 3 București, prin Sentința civilă nr. 3579 din 27 octombrie 2011 a

Tribunalul București, secția a IX a de contencios administrativ și fiscal,

cauza a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de un an, fiind repusă pe

rol din oficiu la data de 3 martie 2013, Curtea a constatat perimate apelurile.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul O.E.E.

Cererea de recurs a

fost redactată în data de 29 mai 2013 și înregistrată la instanță în data de 30

mai 2013, la ora 11:39.

La termenul de

judecată din data de 2 decembrie 2013, instanța a supus dezbaterii excepția

tardivității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, și a

rămas în pronunțare pe această excepție.

Excepția este

incidentă cauzei pentru următoarele motive:

Potrivit

dispozițiilor art. 253 alin. (2) C. proc. civ. hotărârea care constată

perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, termen

special, diferit de cel dispus prin art. 301, prima ipoteză, C. proc. civ.

Totodată, potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea căii de atac

în termenul legal atrage decăderea părții din dreptul de a mai exercita

respectiva cale de atac afară de cazul când legea dispune altfel sau partea

dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

În speță, decizia

atacată este o hotărâre prin care s-a constatat perimarea apelurilor formulate

de părți și a fost pronunțată în data de 24 aprilie 2013.

Raportat la această

dată și la modul de calcul pe zile libere, prescris de art. 101 alin. (1) C.

proc. civ. pentru termenele statornicite pe zile (conform căruia nu intră în

calcul nici ziua când a început și nici ziua când s-a sfârșit termenul),

urmează a se reține că, pentru reclamant, termenul de declarare a recursului

s-a împlinit la data de 30 aprilie 2013, respectiv într-o zi lucrătoare.

Reclamantul a

declarat, însă, recurs la data de 30 mai 2013, dată care rezultă din rezoluția

de primire a recursului la Curtea de Apel București, secția a IV/a civilă.

Prin urmare, data

declarării recursului se situează peste termenul de 5 zile prevăzut de art. 253

alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 301, ipoteza a doua, C. proc. civ.

În consecință, Înalta

Curte urmează să dispună respingerea recursului, ca tardiv, făcând astfel

aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ.

pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de reclamantul O.E.E. împotriva Deciziei civile nr. 152 din

24 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV/a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM