ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2567/2015

Decizia nr. 2567/2015 Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 04 mai 2012, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului București prin primarul general, ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata echivalentului prețului de circulație al imobilului situat în București, sector 1, care a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare din 17 octombrie 1996. Prin sentința civilă nr. 642 din 21 martie 2012, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins atât excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului cât și acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 226/A din 8 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței pronunțată de prima instanță. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., prin care a solicitat, în principal, casarea hotârârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea în tot a deciziei cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. La termenul din data de 23 septembrie 2014, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

Cauza a fost repusă pe rol din oficiu, la termenul din data de 17 noiembrie 2015, în vederea discutării perimării cererii de recurs, având în vedere că termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 23 septembrie 2015. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu. Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Ca urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 23 septembrie 2014, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că niciuna dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă, iar actul de procedură nu trebuia îndeplinit din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) teza finală C. proc.

civ. În raport de aceste considerente, având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecății pricinii și că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 226/A din data de 8 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2015.