ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 771/2013

Prin acțiunea

introdusă pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, reclamantul

C.L. a solicitat instanței să constate rezoluțiunea antecontractului de

vânzare-cumpărare autentificat de BNP E.J. sub nr. 1607 din 16 noiembrie 2007

pentru neexecutarea obligațiilor contractuale și să fie obligați pârâții B.V.

și B.V.J. la plata sumei de 4.957.065,9 RON reprezentând avans, precum și la

plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 1108 din 17 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a

V-a civilă, s-a admis excepția prematurității și pe cale de consecință, s-a

respins ca prematură cererea formulată de reclamant.

Pentru a dispune în

acest sens, tribunalul a reținut următoarele considerente:

Reclamantul a imputat

pârâților faptul că nu au respectat obligația asumată prin antecontractul de

vânzare-cumpărare instituită prin pct 3 alin. ultim, în sensul că nu au stăruit

prin toate mijloacele legale în recunoașterea dreptului de proprietate.

Dreptul de

proprietate asupra terenului din București, str. L. nr. 19, sector 6 face

obiectul judecății, fapt ce rezultă din contractul de dare în plată ce

reprezintă titlul promitenților vânzători. Asupra modului în care a fost

constituit dreptul de proprietate există contestații ce nu au fost încă

finalizate prin pronunțarea unei hotărâri irevocabile, care să confirme sau să

desființeze acest drept.

Obligația de

diligență, asumată de promitenții vânzători, izvorâtă din obligația de a face,

nu este determinată acțiunea promitenților vânzători, nefiind individualizată,

însă de natură a subzista pe toată perioada cât dreptul de proprietate este

contestat.

Cum asupra dreptului

de proprietate există proceduri care nu sunt încă finalizate, obligația

părților nu este exigibilă, astfel că dreptul corelativ al acestei obligații

este supus condiției suspensive, dată de finalizarea litigiilor și numai după

această finalizare se naște dreptul reclamantului, în sensul analizei culpei în

neexecutarea obligației.

Având în vedere că

dreptul reclamantului este afectat de condiția suspensivă a finalizării

procedurilor judiciare asupra terenului, acțiunea reclamantului este prematur

introdusă.

Apelul declarat de

reclamantul C.L. împotriva hotărârii tribunalului a fost admis de Curtea de

Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 710 A din 13

septembrie 2011, care a dispus casarea acestei hotărâri și trimiterea cauzei

spre rejudecare tribunalului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele

considerente:

Prin H.C.L. Chiajna

nr. 2326 din 11 aprilie 2005 s-a acceptat oferta făcută de numiții O.E.E. și

O.E.N.C. privind vânzarea la licitație a terenului în suprafață de 10214,04 mp.

Prin H.C.L. Chiajna

nr. 63 din 23 decembrie 2005 s-a anulat H.C.L. Chiajna nr. 2326 din 11 aprilie

2005.

Adjudecatorul O.E.E.

a formulat o acțiune în justiție având ca obiect obligarea Primăriei Chiajna să

se prezinte la notariat în vederea încheierii antecontractului de

vânzare-cumpărare privind terenul în suprafață de 10.200 mp, fiind format

Dosarul cu nr. 9561/2005 care în apel a primit nr. 47419/3/2005, iar în recurs

nr. 151/2/2010, în final dosarul fiind trimis în rejudecare la Tribunalul

București, secția de contencios administrativ și fiscal, unde a fost

reînregistrat sub nr. 25817/3/2010. În acest din urmă dosar, s-a respins

excepția de nelegalitate a H.C.L. Chiajna nr. 63 din 23 decembrie 2005,

împotriva încheierii formulându-se recurs.

S-a constatat faptul

că în Dosar nr. 25817/3/2010 al Tribunalului București, secția de contencios

administrativ și fiscal, are calitatea de reclamant numitul O.E.E., au

calitatea de intervenienți în nume propriu B.V. și B.V.J., iar în calitate de

pârâți apar Primăria Chiajna, comuna Chiajna prin primar și Consiliul Local

Chiajna.

Din probe a rezultat

existența și a altor dosare, relevant fiind însă acest Dosar nr. 25817/3/2010

în care s-a respins excepția de nelegalitate a H.C.L. Chiajna nr. 63 din 23

decembrie 2005.

Consecințele acestei

situații de fapt sunt următoarele: la data încheierii antecontractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1607 din 16 noiembrie 2007 la BNP E.E.

îndeplinirea condiției suspensive reprezentată de dobândirea dreptului de

proprietate era imposibilă, în raport de petitul Dosarului nr. 9561/2005,

deoarece licitația fusese anulată și deci nu mai era posibilă dobândirea unui

drept de proprietate pe baza unei licitații anulate.

Acest fapt atrage

incidența dispozițiilor art. 1008 C. civ., în sensul că în ipoteza condiției

imposibile, această condiție este nulă și duce la desființarea convenției ce

depinde de această condiție.

În ipoteza condiției

nule, suntem în fața unei obligații pure și simple, situație în care nu se

poate reține faptul că dreptul reclamantului este prematur.

Având în vedere și

împrejurarea că s-a respins excepția de nelegalitate a H.C.L. Chiajna nr. 63

din 23 decembrie 2005, hotărârea fiind definitivă și în raport de acest moment,

condiția a devenit imposibil de a se realiza și deci este nulă, existând deci

și la acest moment o obligație pură și simplă, și pe cale de consecință nu se

poate reține prematuritatea acțiunii reclamantului.

Sub un al treilea

aspect, condiția suspensivă de executare a obligației apare limitată în timp.

Astfel, obligația de a vinde sub condiție suspensivă, în calitate de scop/cauză

imediată este anterioară cauzei mediate.

Cauza mediată conform

„preambulului" din contract trebuia să se realizeze în termen de 12 luni

de la semnarea antecontractului.

Rezultă că

scopul/cauza imediată reprezentat de vinderea cotei de 1/2 din teren trebuia să

se înfăptuiască înăuntrul termenului de 12 luni, termen în care trebuia să se

îndeplinească și condiția suspensivă, respectiv dobândirea dreptului de

proprietate de către promitenții vânzători.

Cum termenul de 12

luni s-a împlinit, au devenit incidente dispozițiile art. 1012 C. civ.

În raport de acest

aspect rezultă că nu se poate reține prematuritatea acțiunii reclamantului.

Apărarea intimaților

pârâți și consecințele asumării doar a unor obligații de diligență, deci fără

să se îndeplinească condiția de a se dobândi dreptul de proprietate permite

concluzia că intenția promitenților vânzători a fost de a nu se obliga la

vânzarea cotei de 1/2 din imobilul teren.

Obligația de a vinde

un bun determinat, chiar viitor (art. 965 C. civ.) este incompatibilă cu

obligația de diligență de a dobândi acest bun viitor.

Or, și din această

perspectivă, nu se poate reține prematuritatea dreptului reclamantului de a se

constata desființat contractul și de a i se restitui suma plătită.

Împotriva acestei

decizii, au declarat recurs pârâții B.V.J. și B.V.

La data de 14

februarie 2013, recurenții - pârâți B.V.J. și B.V., prin mandatar O.E.E.,

conform procurii autentificate sub nr. 810 din 22 aprilie 2010 de către BNP

„R.H. și R.D.B." (fila 25, dosar fond), au depus la dosar cerere prin care

arată că renunță la judecata recursului promovat în prezenta cauză, solicitând

instanței ca, în temeiul dispozițiilor art. 246 alin. (1) C. proc. civ. să ia

act de această cerere.

Având în vedere

cererea formulată, în raport de dispozițiile art. 246 C. proc. civ., potrivit

cu care reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în

ședință, fie prin cerere scrisă, și în raport de principiul disponibilității

care guvernează procesul civil, văzând manifestarea de voință a

recurenților-pârâți, în sensul renunțării la judecata recursului, Înalta Curte

va lua act de cererea acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea

la judecata recursului declarat de pârâții B.V.J. și B.V. împotriva Deciziei

civile nr. 710 A din 13 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 18 februarie 2013.

Procesat de GGC - DG