ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6703/2010

Deliberând asupra

recursului de față, din examinarea lucrărilor cauzei constată următoarele:

Reclamantul Ministerul Administrației și

Internelor prin Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea

exercițiului dreptului la liberă circulație în Anglia pentru o perioadă de cel

mult 3 ani a pârâtului T.D.

Reclamantul a arătat

că pârâtul a fost returnat din Franța la data de 16 octombrie 2009 în baza

Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin H.G. nr.

278/1994 și că în baza art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 România trebuie

să își probeze capacitatea de a stopa migrația ilegală și prezența, fără

respectarea condițiilor legale de intrare și ședere a pârâtului și a altor

persoane aflate în situații similare pe teritoriul unor state străine.

Învestit cu

soluționarea cererii,Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, prin sentința civilă nr.

213 din 1 februarie 2010 a admis cererea reclamantului și a restrâns dreptul la

libera circulație a pârâtului pe teritoriul Franței pe o perioadă de 6 luni,

începând cu 16 octombrie 2009.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamantul, susținând că în mod greșit tribunalul a

luat măsura restrângerii dreptului la liberă circulație de la data returnării

pârâtului, respectiv 16 octombrie 2009 și solicitând ca această măsură să se

dispună începând cu data rămânerii definitive a sentinței apelate,

respectându-se astfel principiul neretroactivității legii civile.

Curtea de Apel

Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia nr. 54

din 15 martie 2010 a admis apelul reclamantului, a schimbat în parte hotărârea

și a dispus restrângerea dreptului la liberă circulație a pârâtului pe

teritoriul Franței pe o perioadă de 6 luni, începând cu data rămânerii

definitive a sentinței civile nr. 213 din 1 februarie 2010 a Tribunalului

Dâmbovița și a menținut restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva acestei

decizii reclamantul a declarat recurs.

Critica se referă la

faptul că în mod eronat instanța de apel a dispus ca măsura restrângerii la

dreptul de liberă circulație al pârâtului să curgă de la data rămânerii

definitive a hotărârii și nu de la data pronunțării acesteia, încălcându-se

astfel dispoz. art. 39 din Legea nr. 248/2005 potrivit cărora exercitarea

căilor de atac nu suspendă executarea hotărârii instanței.

Cererea de recurs nu

a fost timbrată.

Înalta Curte va

analiza în baza dispoz. art. 137 C. proc. civ. excepția netimbrării recursului,

aceasta având prioritate întrucât privește învestirea legală a instanței.

Potrivit dovezii de

citare a recurentului - fila 11 dosar recurs acesta a fost citat pentru

termenul de judecată din 10 decembrie 2010, cu mențiunea de a achita taxă

judiciară de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.

Recurentul nu s-a

supus acestei exigențe legale.

Prin art. 1 din Legea

nr. 146/1997, așa cum a fost modificată, a fost statuat principiul potrivit

căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse

taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât

de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și care se plătesc anticipat

sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță.

Potrivit prevederilor

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 30 din Normele de aplicare ale

a acestui act normativ, alături de art. 9 din O.G. nr. 32 din 18 august 1995

privind timbrul judiciar, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de

timbru și timbrul judiciar datorate, cererea părții se anulează ca netimbrată.

La termenul de

judecată din data de 10 decembrie 2010, Înalta Curte a constatat că recurentul

nu s-a conformat obligației de timbrare, procedural comunicată acestuia și, în

consecință, făcând aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997,

în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca

netimbrat, recursul declarat de reclamantul Ministerul Administrației și

Internelor, Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei civile nr. 54

din 15 martie 2010 a Curții de Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 decembrie 2010.