ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2928/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2928/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cauzei de față,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului
Maramureș la data de 23 septembrie 2013, reclamantul T.V. a solicitat, în temeiul
art. 279 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 și în contradictoriu cu Primăria comunei
P., ca prin hotărârea pronunțată să i se reconstituie vechimea în muncă pentru activitatea
desfășurată în cadrul Cooperativei Agricole de Producție P. în perioada 1968-1969,
1980-1981, 1986-1990.
Prin sentința nr. 917
din 24 iunie 2014, Tribunalul Maramureș, secția I civilă, a admis excepția necompetenței
teritoriale a instanței, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare
a acțiunii, pentru constatare timp util la pensie, în favoarea Tribunalului Timiș,
secția litigii de muncă și asigurări sociale, în raport de dispozițiile art. 154
alin. (2) din Legea nr. 263/2010, art. 17 alin. (3) din Legea nr. 163/2010,
art. 121 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011
și potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 și art. 132 alin. (3) C. proc. civ.
Prin sentința nr. 2187/PI
din 25 septembrie 2014, Tribunalul Timiș, secția civilă, a admis excepția de necompetență
teritorială a tribunalului, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare
a cererii în favoarea Tribunalului Maramureș. A constatat ivit conflictul negativ
de competență și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea
soluționării acestuia, în raport de prevederile art. 269 alin. (2) și art. 279
alin. (2) C. muncii coroborate cu cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011 și de
faptul că reclamantul își are domiciliul în raza de competență a Tribunalului Maramureș.
Analizând conflictul negativ
de competență dedus judecății, Înalta Curte constată următoarele:
Reclamantul solicită,
în contradictoriu cu deținătorul legal al arhivelor fostului CAP, recunoașterea,
ca vechime în muncă, a perioadei în care a lucrat ca membru cooperator, în vederea
stabilirii stagiului de cotizare pentru calculul pensiei. Această perioadă care
este denumită, în cazul unui agricultor, timp util la pensie, se calculează în ani
și se determină prin raportarea numărului de norme realizate în întreaga perioadă
în care asiguratul a lucrat în fosta unitate agricolă cooperatistă, la cel mai mic
număr de norme planificat a se realiza anual, din perioada respectivă, stabilit
de adunarea generală a cooperatorilor.
Conflictul de competență
a fost generat de calificarea diferită dată acestui litigiu, de către instanțe,
respectiv litigiu de muncă (ceea ce atrage competența tribunalului de la domiciliul
reclamantului, potrivit art. 269 C. muncii) sau litigiu privind asigurările sociale
(ceea ce atrage competența tribunalului de la sediul pârâtei, conform art. 154
alin. (2) din Legea nr. 263/2010 - legea pensiilor).
Verificând normele juridice
incidente, Înalta Curte reține că, în procesul de stabilire a vechimii în muncă,
situația fostului cooperator a fost asimilată, de legislația în vigoare la data
derulării raportului juridic, celei a unui salariat.
Astfel, potrivit art.
3 din Legea nr. 4/1977 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale
membrilor CAP, pensia membrilor CAP se stabilește în funcție de vechimea în muncă
în CAP, definită de art. 13, ca totalul anilor în care cooperatorul a lucrat cel
puțin 200 zile în unitatea agricolă. Actul doveditor al vechimii în muncă era carnetul
de pensii, prevăzut la art. 38 din lege. Potrivit art. 121 alin. (4) din H.G.
nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010,
timpul util la pensie se determină pe baza datelor, elementelor și informațiilor
conținute în carnetul de pensii și asigurări sociale și/sau în actele doveditoare
eliberate de primăria care deține arhiva fostelor unități agricole cooperatiste,
întocmite cu respectarea prevederilor legale referitoare la valabilitatea actelor
doveditoare.
Legislația asigurărilor
sociale nu prevede o procedură expresă pentru reconstituirea vechimii în muncă,
întrucât aceasta este o etapă prealabilă stabilirii drepturilor de pensie și se
bazează pe verificarea raportului avut cu fostul angajator, respectiva situație
fiind reglementată de jurisdicția muncii. În acest sens, procedura de reconstituire
a vechimii în muncă a fost reglementată inițial de dispozițiile Decretului nr. 92/1976
privind carnetul de muncă și, după abrogarea acestui act normativ, de prevederile
art. 279 alin. (2) C. muncii care dispun următoarele:
„
După data
abrogării Decretului
nr. 92/1976
privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare, vechimea în
muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei
care nu posedă carnet de muncă, de către instanța judecătorească competentă să soluționeze
conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte
existența raporturilor de muncă. Cererile de reconstituire formulate anterior datei
abrogării Decretului nr. 92/1976, cu modificările ulterioare, se vor soluționa potrivit
dispozițiilor acestui act normativ”.
Prin urmare,
chiar dacă finalitatea acțiunii prin care membrul cooperator solicită a i se stabili
perioada lucrată în cadrul CAP, pe baza arhivelor acesteia, este aceea de a calcula
stagiul de cotizare în vederea determinării drepturilor de pensie, procedura propriu
- zisă a reconstituirii vechimii este reglementată de C. muncii, cooperatorul fiind
asimilat, astfel cum s-a menționat, din punctul de vedere al consecințelor muncii
depuse, unui salariat.
Cum acțiunile
având ca obiect reconstituirea vechimii în muncă se judecă de către instanța judecătorească
competentă a soluționa conflictele de muncă, potrivit art. 269 alin. (1) și (2)
C. muncii, aceasta este tribunalul în a cărui circumscripție reclamantul
își are domiciliul sau reședința.
Din cuprinsul
cererii de chemare de chemare în judecată se constată că reclamantul T.V. este domiciliat
în județul Maramureș.
Prin urmare, pe calea
regulatorului de competență pronunțat potrivit art. 135 C. proc. civ., se va stabili
că Tribunalul Maramureș este competent în soluționarea pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 29 octombrie 2014.