ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 299/2017

Decizia nr. 299/2017 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A. a chemat în judecată B. Maramureș și Primăria Petrova prin primar, solicitând instanței să oblige pârâtele să constate timpul util la pensie în perioada 1969-1989. Prin sentința civilă nr. 391 din 25 martie 2016 pronunțată de Tribunalul Maramureș în Dosarul nr. x/100/2015 s-a respins cererea formulată de reclamanta A. împotriva pârâtelor Comuna Petrova prin primar și B. Maramureș, ca nefondată. Împotriva acestei hotărâri,reclamanta A. a declarat apel, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive, și să se constate că a prestat activitate în calitate de membru cooperator în cadrul Cooperativei Agricole de Producție Petrova în perioada 1969-1989, perioadă ce constituie timp util la pensie.

Prin încheierea civilă din 29 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în Dosarul cu nr. x/100/2015 s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a dispus scoaterea de pe rolul acestui complet a Dosarului nr. x/100/2015 și s-a dispus trimiterea acestuia pentru o nouă repartizare aleatorie completelor specializate pe dreptul muncii. Pentru a se dispune astfel, s-a constatat că prin prezenta acțiune reclamanta tinde la reconstituirea vechimii în muncă pentru perioada în care, afirmativ, a prestat activitate în cadrul Cooperativei Agricole de Producție Petrova.

Potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 constituie stagiu de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori, în condițiile reglementate de legislația privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, anterioară datei de 1 aprilie 2001. Reclamanta urmărește reconstituirea vechimii în muncă, urmând ca ulterior, dacă se admite acțiunea, hotărârea de reconstituire a vechimii în muncă să fie valorificată pentru a obține pensie.

Competența în soluționarea acestui tip de cauze aparține completelor specializate să soluționeze conflicte de muncă, după cum rezultă din art. 279 alin. (2) C. muncii, care prevede că după abrogarea Decretului nr. 92/1976, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanța judecătorească competentă să soluționeze conflictele de muncă pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existența raporturilor de muncă. Prin Hotărârea nr. 31 din 18 mai 2016, dată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Cluj, s-au înființat complete specializate să soluționeze cauze având ca obiect asigurări sociale, însă aceste complete nu soluționează și conflicte de muncă.

Potrivit acestei hotărâri de colegiu, completul A3 este specializat în asigurări sociale, deci nu este competent funcțional să soluționeze prezentul litigiu, care este de competența completelor specializate în soluționarea conflictelor de muncă. Așadar, în temeiul art. 131 C. proc. civ., coroborat cu art. 132 alin. (1) și art. 482 din același cod, s-a apreciat că, în speță, completul de judecată A3 nu este competent funcțional să soluționeze prezenta cauză. Dosarul a fost repartizat aleatoriu la Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, complet specializat pe dreptul muncii - sub nr. x/100/2015. La termenul de judecată din data de 24 octombrie 2016, Completul A10 specializat în materia litigiilor de muncă, la rândul său, a invocat excepția necompetenței de soluționare a apelului declarat de reclamantă.

Având în vedere că pricina a fost soluționată în primă instanță de un complet de asigurări sociale, completul A10 a apreciat că nu este competent funcțional să soluționeze apelul, motiv pentru care,și-a declinat competența în favoarea unui complet specializat în litigii de asigurări sociale potrivit Legii nr. 263/2010.

În plus, s-a apreciat că litigiul ține de domeniul asigurărilor sociale, în contextul în care acțiunea în constatarea timpului util la pensie nu se confundă cu cea prin care se tinde la reconstituirea vechimii în muncă: în timp ce prima are ca temei dispoziții din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și tinde la unicul scop de a asigura stagiul de cotizare pentru pensie a foștilor agricultori, secunda vizează tranșarea unei chestiuni în lumina dispozițiilor C. muncii, cu multiple efecte, nu doar sub aspectul stagiului de cotizare pentru pensie, ci și sub celelalte aspecte, ce țin de atestarea vechimii în muncă, de stabilirea perioadei în care persoana a fost asigurată în sistemul medical de stat, respectiv în care, eventual, s-au plătit contribuțiile pentru șomaj.

Prin încheierea pronunțată la data de 24 octombrie 2016 a fost admisă excepția necompetenței completului specializat pe soluționarea litigiilor de muncă în ce privește soluționarea apelului împotriva sentinței civile nr. 391 din 25 martie 2016 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în Dosar nr. x/100/2015 și s-a dispus trimiterea acestuia către completul specializat în soluționarea litigiilor de asigurări sociale. S-a constatat ivit conflictului negativ de competență. A fost suspendată judecata cauzei și s-a trimis dosarul spre soluționarea conflictului de competență la Înalta Curte de Casație și Justiție. Înalta Curte constată inexistența conflictului negativ de competență.

Se constată că prin sentința civilă nr. 391 din 25 martie 2016 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în Dosarul nr. x/100/2015,a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A. privind obligarea pârâtelor B. Maramureș și Primăria Petrova prin primar să constate timpul util la pensie în perioada 1969-1989. Apel declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetența și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești. Este de reținut că, fiind o normă specială, art. 136 este de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extins prin analogie altor situații decât cele expres și limitativ reglementate.

Așa fiind, conflictul de competență se poate ivi între două secții ori complete cu specializări diferite de natura celor prevăzute în art. 35 și art. 36 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 72/2012. Conform art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarăîn cadrul curților de apel funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.

În opinia Înaltei Curți, în cauză nu se poate reține existența unui conflict negativ de competență, potrivit art. 136 C. proc. civ. Ivirea totuși a unei chestiuni conflictuale legate de competența completelor de judecată ale aceleiași secții, delimitate pe criteriul specializării de a judeca în anumite materii (asigurări sociale, respectiv litigii de muncă), necesită în mod incontestabil existența unui mecanism jurisdicțional de rezolvare a acestui incident, chiar și dacă dezbaterile se vor delimita la aspecte legate de interpretarea Hotărârii nr. 31 din 18 mai 2016, dată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Cluj, prin care s-au înființat complete specializate să soluționeze cauze având ca obiect asigurări sociale și conflicte de muncă.

Se apreciază că transpunerea succesivă a dosarului între complete ale aceleiași secțiile civile derivând din interpretarea modului de repartizare a dosarelor, conform Hotărârii nr. 31/18 mai 2016, dată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Cluj, reprezintă un incident care reclamă intervenția mecanismului de reglaj judiciar. Față de ivirea în cauză a incidentului procedural privind competența de atribuțiune, Înalta Curte are în vedere că la stabilirea modului de repartizare a dosarelor prin adoptarea Hotărârii nr. 31 din 18 mai 2016, s-au avut în vedere anumite criterii care urmează a fi lămurite de către Colegiul de Conducere al Curții de Apel Cluj , în raport cu particularitățile speței.

În consecință, pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte va constata inexistența conflictului negativ de competență și va trimite cauza aceleiași instanțe, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Constată inexistența conflictului negativ de competență. Trimite cauza aceleiași instanțe, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă pentru continuarea judecății. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2017.