ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 275/2017

Decizia nr. 275/2017

Asupra

conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Maramureș, la data de 24 septembrie 2015, astfel cum a

fost precizată ulterior, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții Casa Județeană de Pensii Maramureș și Comuna

Petrova, prin Primar, să se constate că a prestat activitate în

calitate de membru cooperator în cadrul B. Petrova, în perioada 1965 - 1970,

perioadă ce constituie timp util la pensie.

Prin

Sentința civilă nr. 392 din 25 martie 2016 a Tribunalului

Maramureș, pronunțată în Dosarul nr. x/100/2015, a fost

respinsă cererea formulată de reclamantă, prima

instanță reținând, în esență, că revenea

reclamantei sarcina de a dovedi că a lucrat în B. Petrova, intervalul în

care a lucrat și numărul de norme realizate anual, în condițiile

în care, prin adresa din 07 martie 2016, Casa Județeană de Pensii

Maramureș a comunicat instanței că acesta nu figurează în

evidența timpului util la pensie a membrilor fostei B. Petrova.

De asemenea,

a constatat că reclamanta nu a probat că a devenit membru cooperator

după împlinirea vârstei de 17 ani, nefiind în măsură să

depună niciun înscris relativ la dobândirea acestei calități, la

prestarea muncii în B. în condițiile stabilite de statutul B. sau la

retribuirea sa pentru munca prestată la B.

Împotriva

acestei sentințe a formulat apel reclamanta A.

Prin încheierea

din ședința publică din 30 septembrie 2016, pronunțată

de completul specializat în soluționarea litigiilor de asigurări

sociale din cadrul Curții de Apel Cluj, în Dosar nr. x/100/2015, a fost

admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată

competența de soluționare a cauzei în favoarea completelor

specializate în materia dreptului muncii. În consecință, dosarul a

fost scos de pe rol și trimis în vederea unei noi repartizări

aleatorii.

Pentru a

dispune astfel, completul specializat în soluționarea asigurărilor

sociale a reținut că acțiunile promovate în temeiul

dispozițiilor art. 17 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, referitoare la

timpul util la pensie sunt de competența completelor specializate să

soluționeze conflicte de muncă, după cum rezultă din art.

279 alin. (2) C. muncii, care prevăd că, după abrogarea

Decretului nr. 92/1976, vechimea în muncă stabilită până la data

de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă

carnet de muncă, de către instanța judecătorească

competentă să soluționeze conflictele de muncă.

A citat

instanța și Decizia nr. 2/2016 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în

interesul legii și a subliniat că prin Hotărârea nr. 31 din 18

mai 2016, dată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Cluj, s-au

înființat complete specializate să soluționeze cauze având ca

obiect asigurări sociale, însă aceste complete nu

soluționează și conflicte de muncă. Potrivit acestei

hotărâri de colegiu, completul A6 este specializat în asigurări

sociale, deci nu este competent funcțional să soluționeze

prezentul litigiu, care este de competența completelor specializate în

soluționarea conflictelor de muncă.

Prin

încheierea din data de 2 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel

Cluj, secția I civilă, completul specializat în soluționarea

litigiilor de asigurări sociale a fost admisă excepția

necompetenței completului specializat în materia litigiilor de muncă

în ce privește soluționarea apelului declarat de reclamantă, invocată

din oficiu și în consecință a fost declinată

competența în favoarea completului specializat în soluționarea

litigiilor de asigurări sociale din cadrul Curții de Apel Cluj.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, instanța a

suspendat judecata cauzei, trimițând dosarul spre soluționarea

conflictului de competență la Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Completul A8,

specializat în soluționarea litigiilor de muncă potrivit

Hotărârii nr. 31 din 18 mai 2016, dată de Colegiul de Conducere al Curții

de Apel Cluj, a constatat că prezentul litigiu a fost soluționat în

primă instanță de un complet specializat în asigurări

sociale, relevante în acest sens fiind mențiunile primei instanțe

inserate în cuprinsul încheierii de ședință din 14 ianuarie 2016,

care confirmă calificarea de către aceasta a naturii litigiului,

respectiv, asigurări sociale, sens în care prima instanță, cu

ocazia verificării competenței proprii, a și reținut

prevederile art. 153 și 154 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar

de pensii publice.

În plus, s-a

reținut că inclusiv ca termen pentru exercitarea căii de atac a

apelului a fost indicat termenul de 30 de zile, ce este specific unui litigiu

de asigurări sociale, în cazul litigiilor de muncă apelul putând fi

exercitat în 10 zile de la comunicare, conform art. 215 din Legea nr. 62/2011 a

dialogului social.

În acest

context, având în vedere natura litigiului, precum și specializarea

completului care este exclusiv una privitoare la soluționarea litigiilor

de muncă, completul A8 a apreciat că nu este competent

funcțional să soluționeze apelul, competența

aparținând unui complet specializat în asigurări sociale.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a

fost legal sesizată, în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea

formulată la data de 24 septembrie 2015, înregistrată pe rolul

Tribunalului Maramureș, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu

deținătorul legal al arhivelor fostului B., Primăria Petrova,

precum și cu Casa Județeană de Pensii Maramureș,

recunoașterea vechimii în muncă a perioadei în care a lucrat ca

membru cooperator, în vederea stabilirii stagiului de cotizare pentru calculul

pensiei. În cazul agricultorilor, aceasta perioadă se numește timp

util la pensie, se calculează în ani și se determină prin

raportare la numărul de norme realizate în perioada în care asiguratul a

lucrat în fosta unitate agricolă de producție, la cel mai mic

număr de norme planificat a se realiza anual, din perioada

respectivă, stabilit de adunarea generală a cooperatorilor.

Se

reține că o atare cerere are caracter prealabil în raport cu cererea

ulterioară de stabilire a drepturilor de pensie, ce urmează a fi

realizată, în speță, de Casa Județeană de Pensii Maramureș,

în baza documentelor care atestă vechimea în muncă.

De altfel,

prin Decizia nr. 2/2016, pronunțată în recurs în interesul legii,

publicată în M. Of. nr. 263/7.04.2016, Înalta Curte de Casație

și Justiție a apreciat că respectivul caracter prealabil al

cererii de reconstituire a vechimii în muncă justifică calitatea

procesuală pasivă a caselor teritoriale de pensie în acțiunile

pentru stabilirea timpului util la pensie, în cazul în care au fost distruse

sau nu au fost întocmite documentele primare în acest sens.

A

reținut Înalta Curte prin Decizia nr. 2/2016, pronunțată în

recurs în interesul legii, că în acțiunile pentru reconstituirea

vechimii în muncă, calitatea procesuală pasivă a casele

teritoriale de pensii este motivată de faptul că sunt singurele

entități abilitate de lege să emită decizii de pensie, în

baza tuturor documentelor apte să certifice stagiul de cotizare,

hotărârea judecătorească prin care se recunoaște vechimea

în muncă fiind un astfel de document.

Cum

acțiunea pentru determinarea timpului util la pensie reprezintă o

chestiune prealabilă, ce trebuie rezolvată cu precădere în

raport cu cererea de stabilire a drepturilor de pensie, Înalta Curte

constată că poate fi soluționată de instanța de

litigii de asigurări sociale, competentă cu soluționarea cererii

principale.

Înalta Curte

reține că, în temeiul art. 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, coroborat cu art. 152 din aceeași lege,

tribunalele având jurisdicție în materia asigurărilor sociale sunt

competente să soluționeze modul de stabilire și de plată a

pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale.

Totodată,

potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, cererile îndreptate împotriva casei

naționale de pensii, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor

de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Înalta Curte

constată că raționamentul de mai sus a fost avut în vedere, de

altfel, de Tribunalul Maramureș, litigiul de față fiind

repartizat unui complet specializat în materia litigiilor de asigurări

sociale din cadrul secției I civile a instanței, așa cum

rezultă din înscrisul aflat la dosarul instanței de fond.

Totodată, la primul termen de judecată, din data de 14 ianuarie 2016,

completul învestit cu soluționarea litigiului în fond, verificându-și

competența în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ.,

a reținut că este competent să judece litigiul având obiectul

mai sus menționat, în raport de dispozițiile art. 153 și art.

154 din Legea nr. 263/2010.

Pentru toate

aceste motive, având în vedere și Hotărârea nr. 31 din 18 mai 2016,

dată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Cluj, în temeiul

căreia, completul A6 este specializat în asigurări sociale, revine

acestui complet competența materială de soluționare a apelului

declarat împotriva Sentinței civile nr. 392 din 25 martie 2016

pronunțată în Dosarul nr. x/100/2015 de un complet specializat în

materia litigiilor de asigurări sociale din cadrul Tribunalului

Maramureș.

Înalta Curte

mai constată că este exclusă aplicarea în faza procesuală a

apelului a dispozițiilor art. 279 alin. (2) C. muncii, ce

reglementează un caz de necompetență funcțională

pentru situația litigiilor având ca obiect reconstituirea vechimii în

muncă.

Înalta Curte

reține că, potrivit dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., doar

dispozițiile referitoare la competența generală a

instanțelor judecătorești precum și cele referitoare la

competența materială și cea teritorială exclusivă au

caracter imperativ, fiind reglementate prin norme de ordine publică.

Per a

contrario, competența funcțională a unei secții din cadrul

unei instanțe are caracter relativ, fiind reglementată de norme

juridice de ordine privată.

Or, în raport

de dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetență

de ordine privată poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare

sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul

termen de judecată la care părțile sunt legal citate în

fața primei instanțe.

Se

reține că, în cauză, la primul termen de judecată, în

fața instanței de fond, completul specializat în materia

asigurărilor sociale din cadrul Tribunalului Maramureș a apreciat

că este competent să judece cauza pentru considerentele arătate

în încheierea din 14 ianuarie 2016, iar părțile nu au invocat

necompetența funcțională a completului de natura juridică a

litigiului dedus judecății.

În

consecință, în conflictul ivit între Curtea de Apel Cluj, secția

I civilă, complet specializat în soluționarea litigiilor de

asigurărilor sociale și Curtea de Apel Cluj, secția I

civilă, complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă,

urmează a decide că revine Curții de Apel Cluj, secția I civilă,

complet specializat în materia litigiilor de asigurări sociale

competența de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Cluj, secția I civilă, complet specializat în materia litigiilor de

asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 14 februarie 2017.

Procesat

de GGC - CT