ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 275/2017

Decizia nr. 275/2017 Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș, la data de 24 septembrie 2015, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Casa Județeană de Pensii Maramureș și Comuna Petrova, prin Primar, să se constate că a prestat activitate în calitate de membru cooperator în cadrul B. Petrova, în perioada 1965 - 1970, perioadă ce constituie timp util la pensie.

Prin Sentința civilă nr. 392 din 25 martie 2016 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în Dosarul nr. x/100/2015, a fost respinsă cererea formulată de reclamantă, prima instanță reținând, în esență, că revenea reclamantei sarcina de a dovedi că a lucrat în B. Petrova, intervalul în care a lucrat și numărul de norme realizate anual, în condițiile în care, prin adresa din 07 martie 2016, Casa Județeană de Pensii Maramureș a comunicat instanței că acesta nu figurează în evidența timpului util la pensie a membrilor fostei B. Petrova.

De asemenea, a constatat că reclamanta nu a probat că a devenit membru cooperator după împlinirea vârstei de 17 ani, nefiind în măsură să depună niciun înscris relativ la dobândirea acestei calități, la prestarea muncii în B. în condițiile stabilite de statutul B. sau la retribuirea sa pentru munca prestată la B. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A. Prin încheierea din ședința publică din 30 septembrie 2016, pronunțată de completul specializat în soluționarea litigiilor de asigurări sociale din cadrul Curții de Apel Cluj, în Dosar nr. x/100/2015, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea completelor specializate în materia dreptului muncii.

În consecință, dosarul a fost scos de pe rol și trimis în vederea unei noi repartizări aleatorii. Pentru a dispune astfel, completul specializat în soluționarea asigurărilor sociale a reținut că acțiunile promovate în temeiul dispozițiilor art. 17 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, referitoare la timpul util la pensie sunt de competența completelor specializate să soluționeze conflicte de muncă, după cum rezultă din art. 279 alin. (2) C. muncii, care prevăd că, după abrogarea Decretului nr. 92/1976, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanța judecătorească competentă să soluționeze conflictele de muncă.

A citat instanța și Decizia nr. 2/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii și a subliniat că prin Hotărârea nr. 31 din 18 mai 2016, dată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Cluj, s-au înființat complete specializate să soluționeze cauze având ca obiect asigurări sociale, însă aceste complete nu soluționează și conflicte de muncă. Potrivit acestei hotărâri de colegiu, completul A6 este specializat în asigurări sociale, deci nu este competent funcțional să soluționeze prezentul litigiu, care este de competența completelor specializate în soluționarea conflictelor de muncă.

Prin încheierea din data de 2 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, completul specializat în soluționarea litigiilor de asigurări sociale a fost admisă excepția necompetenței completului specializat în materia litigiilor de muncă în ce privește soluționarea apelului declarat de reclamantă, invocată din oficiu și în consecință a fost declinată competența în favoarea completului specializat în soluționarea litigiilor de asigurări sociale din cadrul Curții de Apel Cluj. Constatând ivit conflictul negativ de competență, instanța a suspendat judecata cauzei, trimițând dosarul spre soluționarea conflictului de competență la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Completul A8, specializat în soluționarea litigiilor de muncă potrivit Hotărârii nr. 31 din 18 mai 2016, dată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Cluj, a constatat că prezentul litigiu a fost soluționat în primă instanță de un complet specializat în asigurări sociale, relevante în acest sens fiind mențiunile primei instanțe inserate în cuprinsul încheierii de ședință din 14 ianuarie 2016, care confirmă calificarea de către aceasta a naturii litigiului, respectiv, asigurări sociale, sens în care prima instanță, cu ocazia verificării competenței proprii, a și reținut prevederile art. 153 și 154 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

În plus, s-a reținut că inclusiv ca termen pentru exercitarea căii de atac a apelului a fost indicat termenul de 30 de zile, ce este specific unui litigiu de asigurări sociale, în cazul litigiilor de muncă apelul putând fi exercitat în 10 zile de la comunicare, conform art. 215 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social. În acest context, având în vedere natura litigiului, precum și specializarea completului care este exclusiv una privitoare la soluționarea litigiilor de muncă, completul A8 a apreciat că nu este competent funcțional să soluționeze apelul, competența aparținând unui complet specializat în asigurări sociale. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Prin cererea formulată la data de 24 septembrie 2015, înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu deținătorul legal al arhivelor fostului B., Primăria Petrova, precum și cu Casa Județeană de Pensii Maramureș, recunoașterea vechimii în muncă a perioadei în care a lucrat ca membru cooperator, în vederea stabilirii stagiului de cotizare pentru calculul pensiei. În cazul agricultorilor, aceasta perioadă se numește timp util la pensie, se calculează în ani și se determină prin raportare la numărul de norme realizate în perioada în care asiguratul a lucrat în fosta unitate agricolă de producție, la cel mai mic număr de norme planificat a se realiza anual, din perioada respectivă, stabilit de adunarea generală a cooperatorilor.

Se reține că o atare cerere are caracter prealabil în raport cu cererea ulterioară de stabilire a drepturilor de pensie, ce urmează a fi realizată, în speță, de Casa Județeană de Pensii Maramureș, în baza documentelor care atestă vechimea în muncă. De altfel, prin Decizia nr. 2/2016, pronunțată în recurs în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 263/7.04.2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că respectivul caracter prealabil al cererii de reconstituire a vechimii în muncă justifică calitatea procesuală pasivă a caselor teritoriale de pensie în acțiunile pentru stabilirea timpului util la pensie, în cazul în care au fost distruse sau nu au fost întocmite documentele primare în acest sens.

A reținut Înalta Curte prin Decizia nr. 2/2016, pronunțată în recurs în interesul legii, că în acțiunile pentru reconstituirea vechimii în muncă, calitatea procesuală pasivă a casele teritoriale de pensii este motivată de faptul că sunt singurele entități abilitate de lege să emită decizii de pensie, în baza tuturor documentelor apte să certifice stagiul de cotizare, hotărârea judecătorească prin care se recunoaște vechimea în muncă fiind un astfel de document. Cum acțiunea pentru determinarea timpului util la pensie reprezintă o chestiune prealabilă, ce trebuie rezolvată cu precădere în raport cu cererea de stabilire a drepturilor de pensie, Înalta Curte constată că poate fi soluționată de instanța de litigii de asigurări sociale, competentă cu soluționarea cererii principale.

Înalta Curte reține că, în temeiul art. 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, coroborat cu art. 152 din aceeași lege, tribunalele având jurisdicție în materia asigurărilor sociale sunt competente să soluționeze modul de stabilire și de plată a pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cererile îndreptate împotriva casei naționale de pensii, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Înalta Curte constată că raționamentul de mai sus a fost avut în vedere, de altfel, de Tribunalul Maramureș, litigiul de față fiind repartizat unui complet specializat în materia litigiilor de asigurări sociale din cadrul secției I civile a instanței, așa cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul instanței de fond. Totodată, la primul termen de judecată, din data de 14 ianuarie 2016, completul învestit cu soluționarea litigiului în fond, verificându-și competența în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a reținut că este competent să judece litigiul având obiectul mai sus menționat, în raport de dispozițiile art. 153 și art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Pentru toate aceste motive, având în vedere și Hotărârea nr. 31 din 18 mai 2016, dată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Cluj, în temeiul căreia, completul A6 este specializat în asigurări sociale, revine acestui complet competența materială de soluționare a apelului declarat împotriva Sentinței civile nr. 392 din 25 martie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/100/2015 de un complet specializat în materia litigiilor de asigurări sociale din cadrul Tribunalului Maramureș. Înalta Curte mai constată că este exclusă aplicarea în faza procesuală a apelului a dispozițiilor art. 279 alin. (2) C. muncii, ce reglementează un caz de necompetență funcțională pentru situația litigiilor având ca obiect reconstituirea vechimii în muncă.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., doar dispozițiile referitoare la competența generală a instanțelor judecătorești precum și cele referitoare la competența materială și cea teritorială exclusivă au caracter imperativ, fiind reglementate prin norme de ordine publică. Per a contrario, competența funcțională a unei secții din cadrul unei instanțe are caracter relativ, fiind reglementată de norme juridice de ordine privată. Or, în raport de dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetență de ordine privată poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Se reține că, în cauză, la primul termen de judecată, în fața instanței de fond, completul specializat în materia asigurărilor sociale din cadrul Tribunalului Maramureș a apreciat că este competent să judece cauza pentru considerentele arătate în încheierea din 14 ianuarie 2016, iar părțile nu au invocat necompetența funcțională a completului de natura juridică a litigiului dedus judecății. În consecință, în conflictul ivit între Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, complet specializat în soluționarea litigiilor de asigurărilor sociale și Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă, urmează a decide că revine Curții de Apel Cluj, secția I civilă, complet specializat în materia litigiilor de asigurări sociale competența de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția I civilă, complet specializat în materia litigiilor de asigurări sociale. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 februarie 2017. Procesat de GGC - CT