ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 695/2017

Decizia nr. 695/2017 Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 24 iunie 2016, sub nr. x/109/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. București - C. sector 6, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia să-i revizuiască drepturile de pensie prin valorificarea salariilor brute realizate, așa cum sunt menționate în adeverința din 8 decembrie 2015 a SC D. SA, precum și să-i plătească diferențele de pensie cuvenite urmare recalculării începând cu data de 1 ianuarie 2016, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 2624 din 27 octombrie 2016, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

La pronunțarea acestei soluții instanța a avut în vedere că acțiunea se încadrează în materia conflictelor de asigurări sociale, iar competența teritorială privind soluționarea unor astfel de cereri este exclusivă și revine instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul ori, după caz, sediul, potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 . S-a reținut că reclamantul are domiciliul în raza de competență a Tribunalului București, așa după cum rezultă din cartea de identitate a acestuia, depusă în copie la dosarul cauzei (fila 10). Prin sentința civilă nr. 91 din 11 ianuarie 2017, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru regulator de competență.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele: Art. 154 din Legea nr. 263/2010 dispune: „(1) Cererile îndreptate împotriva E., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.” Având în vedere că reclamantul are reședința în municipiul Pitești, în baza art. 130 și art. 132 C. proc. civ., a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui soluționare a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. București - C. Sector 6, a solicitat obligarea acesteia să-i revizuiască drepturile de pensie prin valorificarea salariilor brute realizate, așa cum sunt menționate în adeverința din 8 decembrie 2015 a SC D. SA, precum și să-i plătească diferențele de pensie cuvenite, urmare recalculării, începând cu data de 1 ianuarie 2016. Conform normei de competență teritorială absolută prevăzută de art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, astfel de litigii de natura celui din cauză sunt date în competența tribunalului în circumscripția căruia își are domiciliul reclamantul. Plecând de la această normă legală, în speță chestiunea de drept care interesează este aceea de interpretare a noțiunii de domiciliu, instanțele aflate în conflict având păreri divergente cu privire la înțelesul acestei noțiuni.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 87 C. civ., „Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală”. În același sens, al locuinței declarate ca locuință principală, a fost modificată și norma ce definește noțiunea de domiciliu din O.U.G. nr. 97/2005, republicată, privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români (art. 27 alin. (1) - „Domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuința principală”). Înalta Curte reține că legiuitorul a prevăzut că domiciliul este astfel definit în vederea exercitării drepturilor și libertăților civile ale persoanei fizice.

În acest context, din perspectiva textului de lege citat, Înalta Curte apreciază că noțiunea de domiciliu trebuie privită nu ca noțiune strict juridică, ci într-un sens mai larg, interesând, pentru soluționarea cauzei, nu atât locuința statornică sau principală a persoanei fizice, ci adresa unde aceasta locuiește efectiv. În caz contrar, scopul acestei reguli nu ar fi atins, dacă domiciliul nu ar fi asociat cu locuința efectivă, deoarece partea în cauză ar fi lipsită de exercițiul drepturilor sale procesuale. Pe de altă parte, se constată că, fiind vorba de o chestiune de fapt, dovada domiciliului se poate face, în principiu, prin orice mijloc de probă, pentru ca, într-adevăr, să se poată stabili în mod real localitatea unde persoana fizică își are locuința efectivă, care, uneori, poate fi și într-o altă localitate decât aceea unde a fost înregistrată.

În speță, Înalta Curte reține că, potrivit cărții de identitate a reclamantului, depusă în copie la dosarul cauzei, acesta are domiciliu în raza de competență a Tribunalului București. Însă, reclamantul locuiește efectiv în municipiul Pitești, județul Argeș, fapt care rezultă din viza evidențiată pe cartea de identitate a acestuia, aflată la fila 10 a Dosarului nr. x/109/2016 al Tribunalului Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, valabilă pentru perioada 16 iunie 2016-15 iunie 2017. La dosar, pentru a face dovada acestui domiciliu, reclamantul a depus și contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 15 noiembrie 1993, din care reiese că a dobândit, prin cumpărare, dreptul de proprietate asupra imobilului din Pitești, compus dintr-o cameră și dependințe.

În aceste condiții, cum reclamantul domicilia, la data formulării acțiunii, în municipiul Pitești, județul Argeș, iar nu în municipiul București, față de dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, instanța competentă să soluționeze cererea de față este Tribunalului Argeș. Față de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2017.