ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 693/2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 693/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 693/2017

Asupra

conflictului negativ de competență ivit între Curtea de Apel

Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, și Tribunalul Argeș, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 29 august 2016 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/46/2016,

reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. și C. Argeș a

solicitat ca. prin hotărârea ce se va pronunța, să se

dispună: obligarea pârâtei B. la completarea unei adeverințe cu

datele necesare actualizării pensiei de serviciu și la transmiterea

acestei adeverințe C. Argeș, în vederea punerii în aplicare;

obligarea pârâtei C. Argeș la emiterea unei noi decizii de pensionare, pe

baza adeverinței pe care pârâta B. o va completa și transmite, precum

și la comunicarea noii decizii de pensie de serviciu, însoțită

de adeverința în baza căreia a efectuat actualizarea pensiei de

serviciu; cu obligarea pârâtei B. la plata cheltuielilor de judecată.

În

susținerea acțiunii reclamantul a arătat, că până la

data de 31 ianuarie 2009 a îndeplinit funcția de controlor financiar (în

prezent auditor public extern) la D. Argeș, că la 1 februarie 2009 a

solicitat acordarea pensiei de serviciu, astfel că pârâta B.

i-a comunicat adeverința din 22

ianuarie 2009, pentru acordarea pensiei de serviciu în conformitate cu

prevederile art. 111 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, privind organizarea

și funcționarea B. astfel cum a fost modificată și

completată prin Legea nr. 217/2008, coroborate cu prevederile art. 72-73

din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar cu

modificările și completările ulterioare.

În baza

acestei adeverințe pârâta C. Argeș a emis Decizia nr. 312509 din 4

martie 2009, prin care i-a stabilit o pensie de serviciu conform Legii nr. 217/200,

în sumă de 5.680 lei, cu începere de la 1 februarie 2009.

S-a

mai arătat că, la data de 19 martie 2016. Legea nr. 94/1992 a fost

completată și modificată prin Legea nr. 7/2016. astfel că,

la art. 51, s-a introdus alin. (1)0, care prevede că: „Pensiile de

serviciu ale auditorilor publici externi ai B. se actualizează prin

aplicarea la cuantumul pensiei de serviciu aflate în plată a procentului

de majorare a salariului de bază de care beneficiază auditorul public

extern aflat în activitate, cu același nivel de salarizare, în condiții

identice de funcție, vechime, grad sau treaptă."

Pe

baza prevederilor de mai sus, reclamantul a solicitat pârâtei B. eliberarea

documentelor necesare privind actualizarea pensiei de serviciu, cerere

înregistrată din 27 mai 2016, iar, prin adresa din 15 iunie 2016, pârâta

i-a comunicat refuzul de rezolvare a cererii, pe motiv că ar fi

beneficiarul unei pensii de serviciu obținute în baza unei hotărâri

judecătorești irevocabile, situație în care, potrivit art. 51 alin.

(17) din Legea nr. 7/2016, nu au aplicabilitate dispozițiile acestei legi,

că „o hotărâre judecătorească definitivă are caracter

obligatoriu și că reprezintă ea însăși lege pentru

subiectele la care se referă, iar un drept fundamental nu poate să

izvorască din două acte normative cu aceeași forță juridică".

Astfel,

reclamantul a susținut că prin acest refuz a fost vătămat

într-un drept recunoscut de lege, respectiv art. 51 alin. (1) din Legea nr. 94/1992

modificată și completată prin Legea nr. 7/2016, refuzul fiind

total nejustificat, întrucât nu beneficiază de pensie de serviciu în baza

unei hotărâri judecătorești, ci în temeiul legii.

Reclamantul

a menționat că au existat două hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile, dar acestea nu au avut

legătură cu stabilirea cuantumului pensiei de serviciu, ci cu

încercarea C. Argeș de a desființa pensia de serviciu de care

beneficia deja în baza Legii nr. 217/2008.

Cu

privire la cea de a doua pârâtă, reclamantul a arătat că a

chemat-o în judecată pentru că problema actualizării pensiei de

serviciu să fie rezolvată concomitent și în mod unitar,

răspunderea pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 17 alin. (2)

și (3) din Legea nr. 94/1992 completată și modificată

revenind C. Argeș.

În drept,

acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, art. 51 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 privind

organizarea și funcționarea B.; art. 23 și 24 din Convenția

comună a B. a României nr. 3370

din 19 decembrie 2008 și a E. nr. 5258 din 19 decembrie 2008 privind

aplicarea unitară a prevederilor referitoare la pensiile de serviciu

potrivit Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea B.,

aprobată prin Hotărârea Plenului B. nr. 37 din 19 decembrie 2008; art.

16 și 17 din Normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu, conform

prevederilor Legii nr. 94/1992, aprobate prin Ordinul nr. 285 din 12 aprilie

2016 al B. și Ordinul nr. 138/12 aprilie 2016 al E.

Prin

sentința nr. 237/F/Cont din 29 noiembrie 2016, pronunțată de

Curtea de Apel Pitești,

secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal,

a fost admisă excepția necompetenței

materiale, fiind declinată

competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția

litigii de muncă și

asigurări sociale.

Pentru

a adopta această soluție instanța a reținut că,

deși reclamantul a solicitat obligarea B. a României la eliberarea unei

adeverințe pe baza căreia să-i fie recalculat cuantumul pensiei,

capătul principal de cerere îl constituie obligarea pârâtei C. Argeș

la recalcularea pensiei, emiterea deciziei de recalculare a pensiei fiind

scopul final al acțiunii reclamantului, motiv pentru care s-a apreciat

că litigiul este unul de asigurări sociale.

Potrivit

dispozițiilor art. 152 din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de

pensii publice, cu modificările și completările ulterioare,

jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale

și curți de apel, iar, conform art. 153 din același aci

normativ, tribunalele soluționează în primă instanță

litigiile privind (...): g) modul de stabilire și de plată a

pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale.

Având

în vedere și dispozițiile art. 123 C. proc. civ., potrivit

cărora cererile accesorii, adiționale, precum și cele

incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea

principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau

teritorială a unei alte instanțe judecătorești, cu

excepția cererilor prevăzute la art. 120, s-a apreciat că revine

Tribunalului Argeș competența de soluționare a cauzei, având în

vedere dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care

prevăd că: „Cererile îndreptate împotriva E., a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

ori sediul reclamantul față de împrejurarea că reclamantul are

domiciliul în municipiul Pitești. județul Argeș.

Prin

sentința civilă nr. 298 din 26 ianuarie 2017, pronunțată de

Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și

asigurări sociale,

a

fost admisă excepția de necompetență materială, în ce

privește capetele de cerere 1 și 3 din acțiune, fiind

declinată competența de soluționare a acestora în favoarea

Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal. A fost disjuns capătul de cerere 2 din

acțiune și s-a dispus formarea unui dosar nou, având ca obiect

această pretenție formulată de reclamant în contradictoriu cu

pârâta C. Argeș, dispunându-se citarea părților pentru termenul

de judecată din 23 februarie 2016, la același complet de judecată.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța a reținut că,

potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (3) și (4) C. proc. civ., „(3) Cererea

principală este cererea introductivă de instanță. Ea poate

cuprinde atât capete de cerere principale, cât și capete de cerere

accesorii. (4) Cererile accesorii sunt acele cereri a căror

soluționare depinde de soluția dată unui capăt de cerere

principal."

S-a

constatat că, din răspunsul reclamantului la întâmpinarea depusă

de pârâta Casa de Pensii Argeș, rezultă că acesta a considerat

capătul de cerere nr. 1 din acțiune ca fiind o cerere

principală, în sensul art. 30 alin. (3) C. proc. civ., iar capetele de

cerere nr. 2 și 3 ca cereri accesorii.

S-a

constatat, totodată, că din considerentele sentinței nr. 237/F/Cont

din 29 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, rezultă

că această instanța a considerat capătul de cerere nr. 2

din acțiune ca reprezentând o cerere principală, iar capetele de

cerere nr. 1 și 3 ca cereri accesorii. Astfel, atât reclamantul, cât

și curtea de apel au invocat dispozițiile art. 123 C. proc. civ.

referitoare la prorogarea de competență în favoarea instanței

competente să judece cererea principală pentru a justifica

soluționarea de ansamblu a acțiunii de către Curtea de Apel

Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, respectiv de către Tribunalul Argeș, secția pentru

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Tribunalul

Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări

sociale, a apreciat, la rândul său, că între primele două capete

de cerere nu există o relație de tip principal - accesoriu, ci

fiecare capăt de cerere are caracter de cerere principală. S-a avut

în vedere că prin cele două capete de cerere se formulează

pretenții deosebite, față de două autorități

publice distincte respectiv B., respectiv C. Argeș, pretenții a

căror satisfacere implică îndeplinirea de către fiecare dintre

cele două autorități publice a unor operațiuni specifice

și emiterea unor acte cu natură diferită (o

adeverință, respectiv o decizie de pensie).

Drept

urmare, s-a reținut că sunt relevante dispozițiile art. 99 alin.

(1) C. proc. civ., conform cărora „(1) Când reclamantul a sesizat

instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori

cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau,

după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte.

Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei

instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și

își va declina în mod corespunzător competența."

Așa

fiind, s-a constatat că doar capătul de cerere nr. 2 din

acțiunea reclamantului, formulat în contradictoriu cu pârâta C.

Argeș, este de competența materială a Tribunalului Argeș, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale, în raport de

dispozițiile art. 152 și art. 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice.

În

schimb, capătul de cerere nr. 1 din acțiune, formulat în

contradictoriu cu pârâta B., reprezintă o pretenție specifică

contenciosului administrativ, astfel cum această noțiune este

definită prin art. 2 alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 554/2004,

pretenția formulată de reclamant prin acest capăt de cerere se

încadrează în obiectul acțiunii în contencios administrativ, astfel

cum este reglementat prin art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Având

în vedere că litigiul este în legătură cu activitatea

administrativă a unei autorități publice centrale - B., conform art.

10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 s-a apreciat că soluționarea

cauzei revine curții de apel. că față de dispozițiile art.

10 alin. (3) din aceeași lege, competentă din punct de vedere

teritorial este Curtea de Apel Pitești. reclamantul având domiciliul în

municipiul Pitești.

În

consecință s-a constatat că atât capătul de cerere nr. 1

din acțiune (principal), cât și capătul de cerere nr. 3

(accesoriu față de primul), formulate de reclamantul A. în

contradictoriu cu pârâta B. sunt de competența Curții de Apel

Pitești.

Întrucât

tribunalul s-a considerat competent să soluționeze capătul de

cerere nr. 2 din acțiune, formulat de reclamantul A. în contradictoriu cu

pârâta C. Argeș, ce reprezintă un litigiu de asigurări sociale,

în considerarea dispozițiilor art. 99 alin. (1) C. proc. civ. a fost

disjuns acest capăt de cerere, pentru a fi soluționat de tribunal în

cadrul dosarului ce se va forma ca urmare a disjungerii.

Urmare

a declinării competenței la Curtea de Apel Pitești, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cauza a fost

înregistrată la 23 februarie 2017.

Prin

încheierea din data de 9 martie 2017, Curtea de Apel Pitești, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat

că între cele două instanțe au existat declinări reciproce de

competență asupra capetelor de cerere 1 și 3 din acțiunea

formulată de reclamant, fiind astfel incidente dispozițiile art. 133 pct.

2 C. proc. civ.

Față

de conflictul negativ de competență ivit, s-a dispus înaintarea

dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru

regulator de competență.

Cu

privire la conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel

Pitești, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, și Tribunalul

Argeș, secția pentru

conflicte de muncă și asigurări sociale, cu a cărui judecată

a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin.

(

1) C. proc. civ. Înalta Curte

reține următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 29 august 2016 pe rolul Curții de Apel

Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, sub nr. x/46/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu

pârâtele B. și C. Argeș, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va

pronunța, să se dispună: obligarea pârâtei B. la completarea

unei adeverințe cu datele necesare actualizării pensiei de serviciu

și la transmiterea acestei adeverințe C. Argeș, în vederea

punerii în aplicare; obligarea pârâtei C. Argeș la emiterea unei noi

decizii de pensionare, pe baza adeverinței pe care pârâta B. o va completa

și

transmite, precum și la

comunicarea noii decizii de pensie de serviciu, însoțită de

adeverința în baza căreia a efectuat actualizarea pensiei de

serviciu; cu obligarea pârâtei B. la plata cheltuielilor de judecată.

Față

de cele trei capete de cerere din acțiune, instanțele aflate în conflict

negativ de competență au făcut o interpretare a naturii juridice

a acestora prin prisma dispozițiilor art. 99 alin. (1) raportat la art. 30

alin. (3) și (4), art. 123 C. proc. civ.

Potrivit

ar. 30 alin. (3) C. proc. civ., cererea principală este cererea

introductivă de instanță. Ea poate cuprinde atât capete de

cerere principale, cât și capete de cerere accesorii. Alin. (4) din

același text legal prevede că cererile accesorii sunt acele cererii a

căror soluționare depinde de soluția dată unui capăt de

cerere principal.

Înalta

Curte constată că, prin acțiunea dedusă

judecății, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei B., în calitate

de fost angajator, la emiterea unei adeverințe necesare actualizării

pensiei de serviciu, acțiune care are natura juridică a unui litigiu

de asigurări sociale.

Pârâta,

deși autoritate publică centrală, nu este chemată în

judecată în această calitate, pretențiile reclamantului nu sunt

legate de activitatea acesteia ca autoritate administrativă, ci de cea

privind raportul juridic, dedus judecății, de drept privat, dintre un

fost angajator și fost angajat.

Pe

de altă parte, împrejurarea că reclamantul a avut funcția de

controlor financiar/auditor public extern în cadrul B. a României nu

schimbă natura juridica a litigiului și nu atrage incidența

Legii nr. 554/2004, pentru că raportul de muncă al reclamantului cu

pârâta, concretizat prin încheierea unui contract individual de muncă, a

încetat prin pensionare.

În

acest context, capătul de cerere nr. 1 din acțiune, formulat în contradictoriu

cu pârâta B., nu reprezintă o pretenție specifică contenciosului

administrativ, astfel cum această noțiune este definită prin art.

2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, contencios administrativ -

activitatea de soluționare de către instanțele de contencios

administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel

puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar

conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a

unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea

în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere

referitoare la un drept sau la un interes legitim;").

În

cauză, capătul principal de cerere (capătul de cerere nr. 2 din

acțiune) îl constituie obligarea pârâtei C. Argeș la recalcularea

pensiei, emiterea deciziei de recalculare a pensiei fiind scopul final al

acțiunii reclamantului, motiv pentru care Înalta Curte constată

că litigiul este unul de asigurări sociale, având drept cerere

accesorie obligarea pârâtei B., în calitate de fost angajator, la emiterea unei

adeverințe necesare actualizării pensiei de serviciu, caz în care

sunt incidente dispozițiile art. 123 C. proc. civ.

De

altfel, potrivii art. 40 alin. (2) lit. h) C. muncii. „Angajatorului îi revin,

în principal, următoarele obligații: să elibereze, la cerere,

toate documentele care atestă calitatea de salariat a

solicitantului".

Față

de capătul principal, cel care vizează obligarea pârâtei C.

Argeș la recalcularea pensiei, comunicarea adeverinței. respectiv

capătul de cerere nr. 1 din acțiunea reclamantului are caracterul

unei cereri accesorii, a cărui soluționare depinde de soluția ce

se va da capătului de cerere principal - nr. 1, potrivit ar. 30 alin. (4) C.

proc. civ.

Prin

urmare, în situația de față dispozițiile art. 99 alin. (1) C.

proc. civ., care prevăd că, în ipoteza în care reclamantul a sesizat

instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori

cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau,

după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte, nu

sunt aplicabile.

De

altfel, nici Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea B.

nu conține derogări cu privire la foștii angajați

pensionați. arătând, în art. 51 alin. (1)

6

, că .prevederile

prezentei legi referitoare la pensiile de serviciu acordate auditorilor publici

externi din cadrul B. se completează cu cele ale legislației privind

sistemul public de pensii, cu privire la modalitățile de stabilire, plată,

precum și cele referitoare la modificarea. suspendarea, reluarea,

încetarea și recuperarea sumelor încasate necuvenit și

jurisdicție".

Mai

trebuie reținut că Statutul auditorului public extern din cadrul B.

se completează, în mod corespunzător, cu prevederile din Legea nr. 53/2003

- C. muncii.

Totodată,

potrivii art. 111 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, în vigoare la data

pensionării reclamantului, „Persoanele care au îndeplinit funcția do

controlor financiar sau auditor public extern pe o durată de cel

puțin 14 ani în cadrul B. beneficiază la data pensionării de

pensii de serviciu. în condițiile prevăzute de lege pentru

funcționarul public parlamentar".

Conform

art. 92 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public

parlamentar, prezenta lege se completează în mod corespunzător cu

prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu

cele ale Legii nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcționarilor

publici, republicată, cu cele ale Legii nr. 19/2000*) privind sistemul

public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu

modificări/e și completările ulterioare, precum și cu orice

alte dispoziții legale, în măsura în care nu contravin prezentei legi".

Astfel,

în speță, raportat la considerentele deja expuse, devin aplicabile

prevederile ari. 153 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 263/2010, conform

cărora „Tribunalele soluționează în prima instanță

litigiile privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind

drepturile de asigurări sociale", nefiind incidente dispozițiile

art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Având

în vedere că, în prezenta cauză, conflictul negativ de

competență s-a ivit între Curtea de Apel Pitești, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul

Argeș, secția pentru conflicte

de

muncă și asigurări sociale, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin.

(4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de

muncă și asigurări sociale.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2017.