ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6060/2019

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 02 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamanții A., B., C., D. și E., reprezentați legal prin Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii", în temeiul art. 30 C. proc. civ., art. 76 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, art. 1 și art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 28 din Legea Dialogului Social nr. 62/2011, republicat, a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Maramureș, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să admită cererea și astfel, obligarea pârâtei să stabilească salariile reclamanților, începând cu data de 01 aprilie 2016 la nivelul maxim al salariului de bază acordat la nivelul Casei Naționale de Pensii Publice, stabilite prin raportare la aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate, și aceleași condiții de studii, care să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și să fie obligată pârâta să acorde reclamanților diferențele salariale dintre salariile stabilite potrivit capătului de cerere nr. x și cele acordate efectiv în perioada 1 aprilie 2016 - 31 decembrie 2017, sume actualizate, plus dobânda legală.

Prin sentința civilă nr. 1027 din data de 01 iulie 2019, Tribunalul Dolj a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Dolj a reținut, în esență, că, în cazul litigiilor având ca obiect soluționarea conflictelor de muncă în care sunt implicați membrii de sindicat - indiferent dacă respectivele persoane au raporturi de muncă (prin încheierea unui contract individual de muncă) sau raporturi de serviciu (în baza unui act de numire în funcția publică) cu instituția angajatoare, competența teritorială este una exclusivă și ea aparține instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamanților, în speță funcționar public care reclamă drepturi salariale.

Prin sentința civilă nr. 1373 din data de 07 noiembrie 2019, Tribunalul Maramureș, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompenteței teritoriale, invocată de reclamant, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, constatând ivit conflictul negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Maramureș a reținut că sindicatul și-a asumat calitatea de reclamant, "reprezentarea" membrilor de sindicat fiind o consecință subsecventă și implicită competenței legale "sindicatului" de a deține calitate procesuală, acțiunea care nu are consecințe sub aspectul competenței teritoriale în sensul alegat de instanța de trimitere.

În altă ordine de idei, speța este similară celei care a fundamentat "interogarea" ICCJ soldată în Decizia RIL nr. 1/2013.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Sindicatul Național "Forța Legii’’, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat A., B., C., D. și E. a învestit instanța de contencios cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Maramureș la recalcularea și plata unor drepturi salariale.

Verificând cererea de chemare în judecată se constată că aceasta este formulată la data de 02.05.2019, conform ștampilei de pe cererea de chemare în judecată aflată la dosarul Tribunalului Dolj.

Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, prin care a fost modificat și completat art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 658 din 30 iulie 2018 și, potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) al Legii nr. 24/27.03.2000, a intrat în vigoare la data de 02.08.2018.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma aflată în vigoare la data sesizării instanței, "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

Așadar, ulterior modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 prin dispozițiile Legii nr. 212/2018, textul de lege prevede o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de contencios administrativ și fiscal de la domiciliul reclamantului persoană fizică.

Problema care a generat conflictul negativ de competență privește rolul Sindicatului Național "Forța Legii" în determinarea instanței competente teritorial să soluționeze cauza.

Înalta Curte reține că potrivit noului alin. (4) introdus în art. 10 din Legea nr. 212/2008, "competența teritorială de soluționare a cauzei se va respect și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Aceste prevederi devin aplicabile atunci când reclamantul nu exercită acțiunea în contencios administrativ personal, ci prin intermediul unui reprezentant, conform art. 80 din C. proc. civ.

În cauză, Sindicatul Național "Forța Legii" nu are calitate de reclamant, ci acționează, potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, ca si mandatar în numele reclamantilor.

Având în vedere că reclamantii au domiciliile în raza teritorială de competență a Tribunalului Maramureș, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Maramureș, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe Sindicatul Național "Forța Legii" pentru membri de sindicat A., B., C., D. și E. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeteană de Pensii Maramureș, în favoarea Tribunalului Maramureș, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2019.