ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6232/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 02 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamanții A., B., C., D. și E. - prin SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", membrii de sindicat, au chemat în judecată pe pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII MARAMUREȘ, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta: să stabilească salariile reclamanților, începând cu data de 01 aprilie 2016 la nivelul maxim al salariului de bază acordat la nivelul Casei Naționale de Pensii Publice, stabilite prin raportare la aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate și aceleași condiții de studii, care să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, precum și obligarea pârâtei să acorde reclamanților diferențele salariale dintre salariile stabilite potrivit capătului de cerere nr. x și cele acordate efectiv în perioada 1 aprilie 2016 - 31 decembrie 2017, sume actualizate, plus dobânda legală.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1). Prin Sentința civilă nr. 1019/2019 din 01 iulie 2019, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dolj, și a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamanta Sindicatul Național "Forța Legii" pentru membrii de sindicat: A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, având ca obiect drepturi bănești, în favoarea Tribunalului Maramureș.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dolj a reținut că, potrivit art. 10 (3) din Legea 554/2004, astfel cum a fost modificată prin art. I, pct. 10 din Legea nr. 212/2018, reclamantul, persoana fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. De asemenea art. 10 alin. (4) din aceeași lege, în actuala redactare stabilește că se va respecta competența de soluționare a cauzei și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia în proces.

Instanța a reținut că dispozițiile legal mai sus- citate reglementează competența teritorială exclusivă a instanței de la domiciliul reclamanților, indiferent dacă cererea introductivă este promovată personal sau prin reprezentant, motiv pentru care, în temeiul disp.art. 130 alin. (2), art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, în a cărui rază teritorială domiciliază reclamanții.

2.2). La data de 31 iulie 2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar prin Sentința civilă nr. 1372 din 07 noiembrie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Maramureș; a declinat competența teritorială pentru soluționarea cererii formulate de reclamantul Sindicatul Național "Forța Legii", în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, în favoarea Tribunalului Dolj; a constatat conflict negativ de competență și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și .Justiție pentru regulator.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și că reclamantul în prezenta cauză este, contrar celor reținute în dispozitivul hotărârii de către instanța doljeană, Sindicatul Național "Forța Legii", cu sediul în orașul Craiova "arondat judiciar" Tribunalului Dolj.

Acțiunea este formulată, semnată și ștampilată în nume propriu de către Sindicat.

Reclamantul, Sindicat, are legitimare procesuală dată de prevederile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003.

Sindicatul și-a asumat calitatea de reclamant "reprezentarea" membrilor de sindicat A., B., C., D., E. fiind o consecință subsecventă și implicită competenței legale "sindicatului" de a deține calitate procesuală, acțiunea care nu are consecințe sub aspectul competenței teritoriale în sensul alegat de instanța de trimitere.

În altă ordine de idei, s-a reținut, speța este similară celei care a fundamentat "interogarea" Înalta Curte de Casație și Justiție soldată în Decizia RIL nr. 1/2013.

Astfel, Curtea a conchis faptul că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 (în prezent, abrogate, prin legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

Or, calitatea procesuală activă corespunde calității de reclamant "Nici un membru de sindicat nu deține calitate procesuală activă și prin urmare nici calitatea de reclamant, iar problema reprezentării cel puțin în enunțul deficitar al alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004 este străină de cauză.

Mai mult decât atât instanța supremă a făcut următoarea remarcă la alin. (13) și următoarele din considerentele Deciziei nr. 1/2013:

"Faptul că interpretarea dată de o parte a jurisprudenței și doctrinei, în sensul că, potrivit art. 28 din Legea nr. 54/2003 organizațiile sindicale acționează în calitate de reclamante, a reprezentat și voința legiuitorului a fost certificat de evoluția legislativă ulterioară abrogării Legii nr. 54/2003 și anume de prevederile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011 republicată prin care se prevede expres calitatea procesuală activă a acestor organizații.

Atâta timp cât organizației sindicale i se recunosc legitimarea procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii republicat, urmează să se țină seama de sediul sindicatului. ...Această soluție este aplicabilă… în același temei al legitimării procesuale acțiune extraordinară a organizației sindicale".

Or, s-a apreciat că tocmai această legitimare procesuală extraordinară exclude instituția juridică a reprezentării care ar determina incidența prevederilor alin. (4) al art. 10 mai sus- amintit.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) din Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente, stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Tribunalului Maramureș, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește cadrul procesual, se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în obligarea pârâtei la recalcularea și acordarea unor drepturi salariale către reclamanți, acțiunea fiind formulată de Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii", în baza art. 28 din Legea nr. 62/2011, în numele membrilor de sindicat.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, potrivit noului alin. (4) introdus în art. 10 prin Legea 212/2018:

"(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

În acest sens, Înalta Curte reține că, în speță, acțiunea a fost inițiată de Sindicat, în numele membrilor săi persoane fizice.

Față de prevederile legale citate, rezultă că, în speță, competența teritorială se stabilește în raport de domiciliul persoanelor fizice, nu în raport de sediul sindicatului.

Competența stabilită de textul de lege mai sus- menționat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

În atari condiții, având în vedere că reclamanții A., B., C., D. și E., membri de SINDICAT, au domiciliul în jud. Maramureș și reținând că acțiunea a fost formulată ulterior modificării art. 10 din Legea nr. 554/2004 intervenite prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În consecință, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) din C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Maramureș.

Văzând și dispozițiile art. 135 din C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții: A., B., C., D., E., prin Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii" și pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2019.

GGC - OB