ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3066/2019

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 7 septembrie 2018, reclamantul Sindicatul Administrației Publice "A." pentru membrii de sindicat B., C., D., E., F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, obligarea pârâtei să stabilească și să acorde reclamanților majorarea salariului de bază lunar cu 15 % pentru complexitatea muncii, începând cu data executării sentinței și să le acorde despăgubiri în consecință, constând în diferențele salariale, începând cu data de 1 iulie 2017 până la data executării sentinței, actualizate, plus dobânda legală.

2.1. Prin Sentința nr. 2114 din 8 octombrie 2018, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș.

Tribunalul Dolj a reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. (3) și (4) din Legea 554/2004, astfel cum au fost modificate și completate prin art. I, pct. 10 din Legea nr. 212/2018, care reglementează competența teritorială exclusivă a instanței de la domiciliul reclamanților, indiferent dacă cererea introductivă este promovată personal sau prin reprezentant.

2.2. Prin Sentința nr. 167 din 12 februarie 2019, Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, a admis excepția privind necompetența sa teritorială, invocată de reclamant și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj; a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în baza art. 135 din C. proc. civ., a înaintat cauza Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că acțiunea sindicatului reclamant se încadrează în categoria conflictelor de muncă, raportat la calitatea membrilor de sindicat, de funcționari publici, fiind aplicabile în acest sens dispozițiile Legii nr. 188/1999.

Sub aspectul competenței materiale sunt incidente prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public fiind de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Aceste dispoziții se completează, potrivit art. 117 din același act normativ, cu prevederile legislației muncii.

Sub aspectul competenței teritoriale, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanței în a cărei circumscripție își are reclamantul domiciliul ori, după caz, sediul (art. 231 coroborat cu art. 269 alin. (1) și (2) din Legea 53/2003).

Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 coroborate cu cele ale art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, prin derogare de la dreptul comun, atunci când acțiunea în justiție este introdusă de o organizație sindicală în numele unor membri ai săi, competența teritorială va aparține instanței în a cărei rază teritorială își are sediul organizația sindicală, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013.

În cauza de față, acțiunea este formulată de reclamantul Sindicatul Administrației Publice "A.", în temeiul art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, fiind semnată de reprezentanții legali ai acestei organizații, nicidecum de funcționarii publici.

Așadar, competența teritorială aparține Tribunalului Dolj în a cărei rază teritorială își are sediul organizația sindicală.

Faptul că prin Legea nr. 212/2018, în scopul protejării persoanei vătămate, s-a stabilit competența teritorială exclusivă în favoarea instanțelor în circumscripția cărora se află domiciliul persoanei fizice sau sediul persoanei juridice de drept privat vătămate, indiferent cine este autorul cererii introductive, nu înlătură aplicarea Deciziei nr. 1/2013, existând în continuare rațiunea avută în vedere de instanța supremă, respectiv aceea de a se asigura o protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor membrilor organizației sindicale.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

În ceea ce privește cadrul procesual, se constată că obiectul cererii de chemare în judecată constă în obligarea pârâtei la acordarea unor drepturi salariale către reclamanți, prin raportare la prevederile Legii nr. 153/2017.

Întrucât litigiul privește drepturile unor funcționari publici, aspect care imprimă natura unei acțiuni în contencios administrativ, iar nu a unui conflict de muncă, sub aspectul calității procesuale active se reține că nu este necesar a se recurge la interpretarea dată în decizia de recurs în interesul Legii nr. 1/2013 pentru conflictele de muncă, pentru că art. 2 alin. (1) lit. a) teza finală din Legea nr. 554/2004 conferă această calitate organismelor sociale, care pot acționa fie pentru apărarea unui interes legitim public, fie invocând vătămarea drepturilor sau intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate.

În cauza de față se constată că prin acțiunea pendinte deși se urmărește plata unor drepturi salariale în favoarea membrilor de sindicat, Sindicatul Administrației Publice "A." nu are calitate de reclamant, ci are calitate de reprezentant al membrilor de sindicat (aspect ce rezultă și din petitul acțiunii deduse judecății), iar calitatea de reclamant revine membrilor de sindicat, deoarece au calitatea de titulari ai dreptului pretins, precum și interesul promovării acțiunii.

Așadar, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, pentru stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze cauza se aplică dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 212 din 27 iulie 2018, forma în vigoare la data formulării acțiunii - 7 septembrie 2018, care statuează în mod expres că: "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)".

Competența teritorială stabilită de textul de lege precitat este una exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

De asemenea, potrivit noului alin. (4) introdus în art. 10 prin Legea 212/2018:

"(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Având în vedere că reclamanții au domiciliul în județul Maramureș, în circumscripția teritorială a Tribunalului Maramureș, se constată că acestei instanțe îi aparține competența de soluționare a prezentei cauze.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SAP " A." pentru membrii de sindicat: B., C., D., E., F. în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 iunie 2019.

GGC - CP