ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6426/2019

Ședința publică din data de 12 decembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii" în reprezentarea membrilor de sindicat A., B., C., D., E. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeteană de Pensii Maramureș, a solicitat obligarea pârâtei la stabilirea salariului reclamanților, începând cu data de 1.04.2016, la nivelul maxim al salariului de bază acordat la nivelul Casei Naționale de Pensii Publice stabilit prin raportare la aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate și aceleași condiții de studii, care să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, cu acordarea reclamanților a diferențelor salariale rezultate în perioada 1 aprilie 2016-31 decembrie 2017, sume actualizate și cu plata dobânzii legale.

2.1. Hotărârea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 1018/2019 din 1 iulie 2019 a Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că sunt aplicabile cauzei dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, care stabilesc competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul sau sediul reclamantului.

Instanța a reținut că prevederile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 stabilesc că este respectată competența de soluționare a cauzei indiferent dacă acțiunea este introdusă în numele reclamantului, concluzionând astfel că dispozițiile arătate reglementează competența teritorială exclusivă a instanței de la domiciliul reclamanților, indiferent dacă acțiunea este promovată personal sau prin reprezentant. Astfel, constatând că domiciliul reclamanților este în raza de competență a Tribunalului Maramureș a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

2.2. Hotărârea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 1371 din 7 noiembrie 2019 a Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prezenta acțiune are ca reclamant pe Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii", cu sediul în Craiova, instanță aflată în circumscripția Tribunalului Dolj.

Instanța a constatat că atâta timp cât organizației sindicale i se recunoaște legitimarea procesuală activă, în determinarea competenței teritoriale urmează a se ține cont de sediul sindicatului și, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două tribunale îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că, pentru stabilirea instanței competente să soluționeze cauza, întotdeauna instanța trebuie să se raporteze la obiectul cauzei dedus judecății și la dispozițiile legale incidente în materia supusă analizei.

Înalta Curte reține că reclamantul Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii" în numele și pentru membrii de sindicat individualizați prin anexele la cererea de chemare în judecată a învestit instanța de contencios administrativ a tribunalului cu o acțiune ce are ca obiect raportul de serviciul al funcționarilor publici reprezentați de organizația profesională arătată.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât membrii de sindicat sunt funcționari publici, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd:

"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) coroborate cu alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul său sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului", "Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Or, văzând dispozițiile mai sus arătate, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, Înalta Curte reține că în cauza dedusă judecății pentru stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei esențial este domiciliul reclamanților și nu al organizației sindicale care a promovat acțiunea în numele reclamanților.

Constatând că domiciliul reclamanților este în județul Maramureș, în raza de competență a Tribunalului Maramureș Înalta Curte va soluționa conflictul negativ de competență ivit în acest sens.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii" în reprezentarea membrilor de sindicat A., B., C., D., E. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeteană de Pensii Maramureș în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 decembrie 2019.