ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2378/2016

Decizia nr. 2378/2016

Asupra cauzei

de față, constată următoarele;

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș la data de 15.30.2015

și precizată ulterior, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâții Casa Județeană de Pensii Maramureș și

Comuna Petrova, prin primar, să se constate că a prestat activitate

în calitate de membru cooperator în cadrul C.A.P. Petrova în perioada 1971-1989,

perioadă ce constituie timp util la pensie.

Prin

sentința civilă nr. 396 din 25 martie 2016, Tribunalul

Maramureș, secția l civilă, a respins, ca nefondată,

cererea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtelor Comuna Petrova

prin primar și Casa Județeană de Pensii Maramureș.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamantul.

Dosarul a

fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj și repartizat aleatoriu

completului A5 din cadrul secției I civile a Curții de Apel Cluj,

Prin

încheierea din 20 septembrie 2016, completul A5, din oficiu, a constatat

că a fost învestit cu soluționarea unui litigiu de muncă, care

nu poate fi soluționat de un complet specializat în soluționarea

cauzelor civile, cum este completul A5. Prin urmare, a declinat competența

de soluționare a cauzei completului specializat în materia litigiilor de

muncă, respectiv completul A5.

Completul A8,

astfel învestit, prin încheierea din 02 noiembrie 2016, a admis excepția

necornpetenței completului specializat în soluționarea litigiilor de

muncă în ce privește soluționarea apelului formulat de

reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 396 din 25 martie 2016 a

Tribunalului Maramureș și a declinat competența de

soluționarea a cauzei în favoarea completului specializat în materia

litigiilor de muncă.

Pentru a

pronunța această soluție, completul A5 a reținut

următoarele:

Prin

Hotărârea Colegiului de Conducere a Curții de apel Cluj nr. 31 din

18.05.2016, s-a decis că A8 este complet specializat în materia litigiilor

de munca, iar completul A5 este complet specializat în soluționarea

litigiilor de asigurări sociale, așa cum este cel în cauză.

Investită

în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) raportat la dispozițiile

art. 133 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., asupra

conflictului de competență, Înalta Curte reține

următoarele:

Analizând

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că declinările

reciproce de competență între cele două complete specializate A5

și A8 din cadrul secției I civile a Curții de Apel Cluj se

datorează manierei de distribuire a cauzelor în funcție de

specializarea magistraților în anumite materii sau domenii ale dreptului,

respectiv litigii de muncă și asigurări sociale, astfel cum au

fost stabilite prin Hotărârea Colegiului de Conducere a Curții de

Apel Cluj nr. 31 din 18 mai 2016.

Chiar

dacă, jurisprudențial departajarea cauzelor în funcție de

domenii se face prin sintagma „competența funcțională” aceasta

nu desemnează o departajare a competențelor în sensul legii de procedură,

ci o departajare a cauzelor după specializarea magistratului/completelor

în anumite domenii, potrivit Legii nr. 304/2004.

Aceste

dispoziții au caracter organic și imperativ, astfel că

încălcarea lor atrage pronunțarea unei hotărâri nule și

presupune imperativul rejudecării cauzei de către un judecător

specializat în materia procesului determinată după natura obiectului

său.

În cauza de

față, se reține că art. III din Hotărârea Colegiului

de Conducere a Curții de Apel Cluj nr. 31 din 18 mai 2016 a aprobat

metodologia de repartizare a cauzelor înregistrate după intrarea în

vigoare a dispozițiilor Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Astfel, a

stabilit că litigiile de muncă vor fî repartizate spre

competentă soluționare completurilor de apel A7-A11, iar cauzele

având ca obiect asigurări sociaie vor fi repartizate completurilor de apel

A3-A6. De asemenea, a mai stabilit că plenitudinea de competență

în soluționarea cauzelor civile aparține completurilor A2-A6.

S-a mai

stabilit aplicabilitatea dispozițiilor art. III din Hotărârea

Colegiului de Conducere a Curții de Apel Cluj nr. 31 din 18 mai 2016

începând cu data de 23 mai 2016.

Cauza de față,

având ca obiect apelul formulat de reclamantul A., în contradictoriu cu

pârâții Casa Județeană de pensii Maramureș și Comuna

Petrova prin Primar, împotriva sentinței civilă nr. 396 din 25 martie

2016 a Tribunalului Maramureș, a fost înregistrată pe rolul

Curții de Apel Cluj ulterior datei de 23 mai 2016, când erau în vigoare

dispozițiile hotărârii colegiului de conducere menționate.

Potrivit

dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de

pensii, dreptul la asigurări sociale este garantat de stat și se

exercită, în condițiile prezentei legi, prin sistemul public de

pensii și alte drepturi de asigurări sociale, denumit în continuare

sistemul public de pensii.

Prevederile

art. 153 din același act normativ stabilesc că în materia

asigurărilor sociale se încadrează și acțiunile privind

modul, de calcul și de depunere a contribuției de asigurări

sociale; modul de stabilire a dobânzilor și penalităților de

întârziere; înregistrarea, evidența și certificarea contribuției

de asigurări sociale; refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri

privind drepturile de asigurări sociale; modul de stabilire și de

plată a pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale;

plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenție încheiate în baza

prezentei legi.

Dosarul în

cadrul căruia a fost exercitat apelul, înregistrat pe rolul Curții de

Apel Cluj Ia data de 30 mai 2016, are ca obiect solicitarea reclamantului A. de

a i se recunoaște perioada cuprinsă între anii 1971-1989, ca vechime

în muncă desfășurată în cadrul C.A.P. (Coperativei Agricole

de Producție) necesară pentru stabilirea pensiei.

Astfel,

analizând conținutul cererii de chemare în judecată, se constată

că scopul pentru care reclamantul s-a adresat instanței de judecata a

fost acela de a obține o hotărâre judecătorească în temeiul

căreia să îi fie recunoscută perioada în care a

desfășurat activitate în cadrul C.A.P., în absența unui contract

individual de muncă, ca perioadă în care acesta a contribuit la

fondul național de asigurări sociale, pentru a fi

îndreptățit la acordarea pensiei, ca drept de asigurări sociale.

Se mai

reține că izvorul raportului juridic dedus judecății nu

este un contract de muncă, activitatea în cadrul Cooperativei Agricole de

Producție desfășurată de către reclamantul A. nefiind

guvernată de dispozițiile cuprinse într-un contract individual de

muncă care ar fi atras competența prevederilor din C. muncii, ci de

dispozițiile din Legea nr. 4/1977.

Prin urmare,

obiectul cauzei se referă la jurisdicția asigurărilor sociale,

reglementată de dispozițiile Legii nr. 263/2010.

Pentru

argumentele arătate, Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a apelului exercitat de A., în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Maramureș și Comuna Petrova prin Primar

împotriva sentinței civile nr. 396 din 25 martie 2016 a Tribunalului

Maramureș, în favoarea completului specializat în soluționarea

litigiilor în materia asigurărilor sociale din cadrul secției I civilă

a Curții de Apel Cluj, inițial învestit.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a apelului exercitat de A., în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Maramureș și

Comuna Petrova, prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 396 din 25

martie 2016 a Tribunalului Maramureș, în favoarea completului specializat

în soluționarea litigiilor în materia asigurărilor sociale din cadrul

secției I civilă a Curții de Apel Cluj, inițial învestit.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 21 decembrie 2016.