ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1326/2016

Decizia nr. 1326/2016

Asupra

conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

x/105/2015 la data de 23 februarie 2015, reclamanta A., grefier în cadrul

Judecătoriei Sector 2 București, în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și Tribunalul

București a solicitat obligarea acestora la plata dobânzilor legale pentru

sumele plătite cu întârziere, datorate conform Deciziei civile nr. 1153

din 25 mai 2009 pronunțată în dosarul nr. x/42/2008 de Curtea de Apel

Ploiești, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, definitivă și irevocabilă, începând cu 23 ianuarie 2005

și în continuare, urmând a fi reactualizate cu indicele de inflație

de la data scadenței fiecărei sume până la plata efectivă,

iar dobânda aferentă acestei hotărâri să fie calculată în

conformitate cu prevederile O.G. nr. 9/2000, respectiv O.G. 13/2011, începând

cu data formulării cererilor de chemare în judecată admise prin

hotărârea ce constituie titlu executoriu și, în continuare, până

la data plății efective a drepturilor salariale restante.

În cauză

au fost formulate întâmpinări de către pârâții Tribunalul

București și Ministerul Justiției și prin care s-au invocat

excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova și

excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond

s-a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Învestit cu

soluționarea cauzei, Tribunalul Prahova, secția I civilă, prin

Sentința civilă nr. 2737 din 14 octombrie 2015 a admis excepția

necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a se

pronunța astfel, Tribunalul Prahova a reținut că la data

sesizării instanței, reclamanta făcea parte din categoria

personalului auxiliar de specialitate la Judecătoria Sector 2

București, instanță care nu este competentă să

soluționeze cauza, astfel încât nu este incidentă reglementarea

prevăzută de art. 127 din Noul C. proc. civ. privind competența

facultativă a instanței.

Tribunalul

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, prin hotărârea pronunțată în data de 12

ianuarie 2016, a admis la rândul său excepția necompetenței sale

teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a

decide astfel, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor

art. 127 C. proc. civ. în cazul în care la data înregistrării cererii

reclamantul deține una din calitățile expres și limitativ

arătate la alin. (3) din acest articol la instanța competentă

să judece cauza, acesta este obligat să sesizeze o instanță

de același grad aflată în circumscripția oricăreia dintre

curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei

circumscripție se află instanța la care își

desfășoară activitatea și că în analiza

competenței prevăzute la art. 127 C. proc. civ., trebuie avute în

vedere nu numai instanța la care funcționează reclamantul, ci

și curtea de apel în circumscripția căreia se află

această instanță, întrucât legiuitorul a avut în vedere și

posibilitatea exercitării căilor de atac.

Învestită

cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte

va constata că, în cauză, competența soluționării

litigiului revine Tribunalului București pentru considerentele ce succed:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 23

februarie 2015, reclamanta A. a învestit instanța cu soluționarea

unui conflict individual de muncă, de competența tribunalului în a

cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau

locul de muncă reclamantul, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Potrivit

dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. dacă un judecător

are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței în

care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre

instanțele judecătorești de același grad aflate în

circumscripția oricăreia dintre curțile de apel cu curtea de

apel în a cărei circumscripție se află instanța la care

își desfășoară activitatea. Dispozițiile alin. (3)

prevăd că dispozițiile alin. (1) se aplică în mod

corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari

și grefierilor.

Așadar,

art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competență

facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul,

asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând

sesizarea instanței competente, dacă este aceea la care acesta

își desfășoară activitatea.

Sintagma

folosită de legiuitor în art. 127 C. proc. civ. "competența

instanței la care își desfășoară activitatea" nu

poate fi interpretată în sens larg, ci are înțelesul de instanța

judecătorească la care acesta funcționează efectiv.

De altfel, prin

Decizia nr. 7 din 16 mai 2016, pronunțată în soluționarea unui

recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a

stabilit că sintagma "instanța la care își

desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C.

proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se

referă la situația în care judecătorul își

desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței

competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată

în primă instanță.

Reclamanta

îndeplinește funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul

Judecătoriei Sectorului 2 București, astfel că nu sunt incidente

dispozițiile art. 127 C. proc. civ., dispoziții speciale, de

strictă interpretare, care reglementează expres doar situația în

care cererea este de competența instanței la care își

desfășoară activitatea magistratul, respectiv procurorul,

asistentul judiciar sau grefierul, ce are calitatea de reclamant.

Chiar

dacă reclamanta funcționează ca grefier la Judecătoria

Sector 2 București, prezentul litigiu nu este de competența acestei

instanțe, ci se află în competența de soluționare a

tribunalului, în raport de prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011.

În

speță, având în vedere că reclamanta își

desfășoară activitatea la Judecătoria Sector 2

București și nu la Tribunalul București nu sunt întrunite

cerințele art. 127 C. proc. civ., astfel încât soluționarea cererii

este de competența Tribunalului București, ca instanță în a

cărei circumscripție teritorială își are domiciliul

procesual ales și locul de muncă reclamantul.

Pentru toate

aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 135 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării

cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului

București.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL