ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1048/2016

HOTĂRÂRE

12.05.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1048/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1048/2016

Asupra conflictului de față, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27 aprilie 2015 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X. și Z. au solicitat obligarea pârâților Y., Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Prahova și A.A. să acorde fiecăruia dintre reclamanți o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente perioadei 2012-2014 în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată/an, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus judecații, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale sumă ce urmează a fi reactualizată în funcție de indicele inflației la data plății efective; obligarea pârâților la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale începând cu data de 01 ianuarie 2011 la zi și în continuare; obligarea pârâului A.A. să asigure pârâtului Y. sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.

Prin sentința civilă nr. 1461 din 20 octombrie 2015 Tribunalul Vâlcea, secția I-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția de necompetenta teritoriala și a declinat competenta de soluționare a cauzei privind pe reclamanți în favoarea Tribunalului Prahova.

În motivare, a reținut împrejurarea că reclamanții au calitatea de judecători, personal auxiliar, conex și contractual în cadrul Judecătoriei Mizil.

Instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile legale ale art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt aplicabile numai magistraților și grefierilor care funcționează la instanța în competența căreia revine soluționarea cererii, iar în speță, reclamanții au calitatea de judecători, personal auxiliar, conex și contractual în cadrul Judecătoriei Mizil, nicidecum la tribunal, instanță cu plenitudine de competență în materie de conflicte de muncă, așa că în cauză este vorba de o necompetență de ordine publică.

Învestit prin declinare, Tribunalul Prahova, secția I-a civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 577 din data de 24 februarie 2016, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Prahova și Tribunalul Vâlcea, a suspendat din oficiu judecata cauzei și dispune înaintarea dosarului cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivare, Tribunalul Prahova a reținut că, potrivit cererii de chemare în judecată și tabelului anexat, reclamanții sunt pe de o parte judecători și grefieri, inclusiv grefieri arhivari, iar pe de altă parte personal conex compus din agenți procedurali, aprozi și muncitori.

A apreciat că în cauză problema alegerii de competență reglementată prin art. 127 C. proc. civ. urmează a se face în mod diferențiat, în condițiile în care articolul menționat nu este aplicabil decât judecătorilor, asistenților judiciari și grefierilor, nu și personalului conex al instanței.

Cu privire la reclamanții T., U., V., X. și Z., având calitatea de personal conex al judecătoriei Mizil, Tribunalul a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată, reținând cauza spre soluționare, apreciind că față de aceștia competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalul Prahova.

În ceea ce privește reclamanții E., L., M., N., O., P., R., S., A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., având în vedere calitatea acestora de judecători și grefieri la Judecătoria Mizil, Tribunalul Prahova, în temeiul art. 247 alin. (1) C. proc. civ. a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale, în raport de prevederile art. 127 C. proc. civ. precum și de alegerea instanței competente, respectiv a Tribunalului Vâlcea, operată de reclamanții menționați prin cererea de chemare în judecată.

În analiza competenței prevăzute de art. 127 C. proc. civ., instanța a avut în vedere nu numai instanța la care funcționează reclamantul, ci și curtea de apel în circumscripția căreia se află această instanță.

Analizând conflictul de competență dedus prezentei judecăți, cu a cărui judecată a fost legat sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 127 C. proc. civ.

„(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței ia care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de aceiași grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. reglementează o normă specială ce se aplică numai magistraților și grefierilor care funcționează la instanța în competența căreia revine soluționarea cererii. Fiind vorba despre o normă cu caracter special, ea este de strictă interpretare și nu poate fi supusă, prin urmare, unei interpretări extensive.

În cauză, se reține că cererea de chemare în judecată are ca obiect obligarea pârâților la plata către reclamanți a unor drepturi bănești, situație în care instanța competentă este tribunalul în rază căruia reclamanții își au domiciliul, cum prevede art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, respectiv Tribunalul Prahova.

Împrejurarea că reclamanții au calitatea de judecători și personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Mizil nu atrage competența specială prevăzută de art. 127 C. proc. civ., nefiind întrunite condițiile prevăzute de textul de lege indicat, întrucât reclamanții nu au calitatea de judecători sau personal auxiliar în cadrul Tribunalului Prahova.

Înalta Curte reamintește că legea, de procedură reglementează, prin dispozițiile art. 140 și următoarele C. proc. civ., instituția juridică a strămutării la care părțile au posibilitatea de a recurge în caz de bănuială asupra imparțiabilității judecătorilor pentru motive legate de calitatea părților.

Prin urmare, față de prevederile legale invocate, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Prahova.