ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 613/2017

Asupra conflictului negativ de competență, a constatat următoarele:

În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut în esență că reclamanții își desfășoară activitatea, în calitate de judecători, la Judecătoria Galați, caz în care, în speță, nu devin aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1), (2) și 3 C. proc. civ.. Astfel că, din punct de vedere teritorial competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Galați și nicidecum Tribunalului Prahova.

Instanța a mai avut în vedere faptul că reclamanții domiciliază în raza Tribunalului Galați și că nu există nicio dovadă la dosar care să ateste că aceștia ar avea domiciliul pe raza unei alte localități.

S-a mai avut în vedere și faptul că, prin decizia civilă nr. 7 din 16 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit caracterul restrictiv privind aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., prevăzându-se în mod expres categoriile de persoane cărora le sunt aplicabile aceste dispoziții, condițiile care trebuie îndeplinite în vederea sesizării unei alte instanțe, în cazul formulării unor cereri de chemare în judecată de către anumiți magistrați și personal auxiliar de specialitate.

La termenul de judecată din 06 decembrie 2016, Tribunalul Galați a dispus disjungerea cauzei cu privire la reclamanții H., M. și Q. și formarea dosarului nr. x/2016, avându-se în vedere adresa din 5 decembrie 2016, emisă de Compartimentul Resurse Umane al Tribunalului Galați, din care rezultă că reclamanții activează în calitate de judecători în cadrul Tribunalului Galați.

La același termen de judecată, a fost invocată din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Galați.

Prin sentința civilă nr. 1538/2016 din 20 decembrie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Galați, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova. S-a constatat existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Prahova și Tribunalul Galați, fiind dispusă suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut în esență că reclamanții din prezenta cauză sunt judecători în cadrul Tribunalului Galați, astfel că în raport cu dispozițiile art. 127 C. proc. civ. aceștia au sesizat în mod corect o instanță competentă, respectiv Tribunalul Prahova, aflat în circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Galați.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. au o dublă semnificație: pe de o parte, instituie un caz de necompetență teritorială absolută a instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul care are calitate de reclamant al unei pricini și, pe de altă parte, prevede o prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea judecătorul reclamant, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanței.

Sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță, astfel cum s-a statuat prin decizia nr. 7 din 16 mai 2016 pronunțată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În cauză, reclamanții H., M. și Q. dețin funcția de judecători în cadrul Tribunalului Galați, astfel că prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt incidente, fiind întrunite cerințele textului legal enunțat.

Prin urmare, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Prahova, aceasta fiind opțiunea reclamanților cu privire la instanța de același grad aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel Galați, în a cărei circumscripție se află Tribunalul Galați, instanță la care își desfășoară activitatea judecătorii reclamanți.

Față de considerentele anterior expuse și văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2017.