ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1491/2019

HOTĂRÂRE

25.09.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1491/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 25 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 02.05.2018 pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă, reclamanta A., judecător la Curtea de Apel Brașov, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate că indemnizația lunară ce i se cuvenea în perioada 09.04.2015-01.12.2015 trebuia să fie calculată prin aplicarea unei valori de referință sectoriale de 405 RON, iar pentru perioada 30.11.2015-01.10.2016 prin aplicarea unei valori de 445,50 RON; de asemenea, a solicitat obligarea pârâților la plata diferențelor dintre indemnizația lunară efectiv încasată și cea cuvenită în perioada 09.04.2015-01.10.2016, sume actualizate cu rata inflației și dobânda legală penalizatoare, de la momentul scadenței lunare până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 966/MAS/04.10.2018, Tribunalul Brașov, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamanta are calitatea de judecător la Curtea de Apel Brașov și a învestit Tribunalul Brașov cu o acțiune în pretenții salariale, îndreptate împotriva angajatorului și ordonatorilor de credite; or, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

În continuare, a evocat decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale, dar și faptul că, în considerentele acesteia s-a reținut că sintagmele "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" și "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt neconstituționale, întrucât limitează situația în care judecătorul reclamant este obligat să sesizeze o instanță de același grad din raza unei curți învecinate, la ipoteza în care acesta funcționează la instanța competentă să judece litigiul în primă instanță, nu și la instanța de grad superior.

A reținut Tribunalul Brașov că, întrucât reclamanta este judecător la Curtea de Apel Brașov, instanță competentă să judece apelul, se impunea sesizarea unei instanțe egale în grad cu Tribunalul Brașov, dar aflate în raza teritorială a unei curți de apel învecinate Curții de Apel Brașov.

Așa fiind, luând act de absența unei alegeri din partea reclamantei, a declinat competența în favoarea unei instanțe egale în grad din raza Curții de Apel Ploiești, învecinate Curții de Apel Brașov, adică în favoarea Tribunalului Prahova.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă la 25.06.2019.

Prin sentința civilă nr. 1736/13.08.2019, Tribunalului Prahova, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că prin decizia nr. 7/16.05.2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., a statuat că sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

Or, reclamanta deține funcția de judecător la Curtea de Apel Brașov, iar nu în cadrul Tribunalului Brașov, instanță competentă material să soluționeze cauza în primă instanță.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Reclamanta, judecător la Curtea de Apel Brașov, a învestit Tribunalul Brașov cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâți fiind Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una din instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se afla instanța la care își desfășoară activitatea".

Prin decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638/23.07.2018 s-a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituționale; de asemenea, s-a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

În paragraful 32 al acestei decizii, instanța de contencios constituțional a reținut că "legiuitorul a urmărit să scoată această categorie specială de cereri, în care un judecător este parte în proces, de sub incidența aplicării strămutării procesului civil pe motiv de bănuială legitimă cu privire la lipsa de imparțialitate a judecătorilor din cauza calității părților, eventualul disconfort al părții judecător creat prin ieșirea acestor cauze din circumscripția curții de apel trebuind a fi minimalizat în considerarea principiului imparțialității justiției și a intereselor legitime ale celeilalte părți. Astfel, indiferent dacă competența de soluționare a unor astfel de cauze revine judecătoriei, tribunalului sau chiar curții de apel, acestea vor fi soluționate de instanțe de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate, măsura fiind mult mai energică decât în cazul strămutării, unde o eventuală admitere a cererii ar conduce la învestirea doar a unei instanțe de același grad din circumscripția aceleiași curți de apel, putând da naștere în aplicarea normelor legale unor situații neprevăzute la edictarea acestora."

Cum reclamanta își desfășoară activitatea la Curtea de Apel Brașov, în a cărei circumscripție se află Tribunalul Brașov, devin incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., prin prisma interpretării Curții Constituționale.

Potrivit acestor dispoziții legale, reclamanta va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Având în vedere considerentele anterior expuse, notând că Tribunalul Prahova se află în circumscripția Curții de Apel Ploiești, învecinată cu Curtea de Apel Brașov, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea acestui tribunal.