ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 329/2019

HOTĂRÂRE

21.02.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 329/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 14.03.2018 sub nr. dosar x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., în calitate de grefieri, respectiv grefieri pensionari, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și Ministerul Finanțelor, solicitând ca instanța să dispună obligarea pârâților la:

- calculul drepturilor salariale, pentru fiecare reclamant conform enumerării făcute în petitul cererii, cu luarea în considerare a maximului nivelului de salarizare la nivelul Ministerului Public pe fiecare funcție, categorie de personal, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție și/sau în specialitate (la nivelul național) conform prevederilor Legii nr. 71/2015, în sensul stabilirii indemnizației de încadrare brute lunare a reclamanților la o valoare de referință sectorială de 405 RON pentru perioada 9.04.2015 - 30.11.2015, respectiv de 445,5 RON (405 RON majorată cu 10% conform Legii nr. 293/2015) pentru perioada 1.12.2015 - 30.09.2016;

- efectuarea plății diferenței dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială de 405 RON, respectiv 445,5 RON și venitul efectiv plătit;

- acordarea dobânzilor legale și a ratei inflației la sumele cuvenite, precum și dobânda legală penalizatoare calculată asupra sumelor ce urmează a fi plătite, începând cu data scadenței fiecărui drept și până la data plății efective.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 284/2010, Legii nr. 71/2015, O.U.G. nr. 20/2016, Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016, art. 1535 alin. (1) C. civ.

Totodată, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș, de a soluționa prezenta cauză.

Examinând actele dosarului, cu prioritate asupra excepției de necompetență teritorială, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., referitoare la competența teritorială facultativă:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 290/26.04.2018, publicată în M.Of. nr. 638/23 iulie 2018, au fost admise două excepții de neconstituționalitate și s-a constatat că: sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale; dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

Având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 290/2018 și prevederile art. 147 alin. (1) din Constituția României, textul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. poate fi considerat ca producând efecte juridice doar în următoarea formă: Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere (...), va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Conform art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispozițiile art. 127 alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul grefierilor. În speță, reclamanții au calitatea de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș, Parchetului de pe lângă Judecătoria FF., Parchetului de pe lângă Judecătoria Topoloveni, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești.

Astfel, sunt competente din punct de vedere teritorial tribunalele aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu Curtea de Apel Pitești.

Având în vedere cele expuse, tribunalul a reținut că excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Argeș este întemeiată, astfel că a admis-o și în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ. a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița (dat fiind că reclamanții nu au exprimat vreo preferință pentru un anumit tribunal, la termenul de judecată la care a fost invocată excepția nefiind prezenți).

Pentru aceste considerente, prin Sentința civilă nr. 3.584/2018 din 04.08.2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Argeș, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

La Tribunalul Dâmbovița, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2018.

În ședința publică din 09.10.2018, tribunalul a rămas în pronunțare cu privire la excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe.

Cu privire la excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, tribunalul a constatat următoarele:

Tribunalul Dâmbovița este învestit cu soluționarea unui litigiu căruia i se aplică jurisdicția muncii față de dispozițiile art. 266 din C. muncii conform cărora "Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.", iar potrivit dispozițiilor art. 269 din C. muncii "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul."

Totodată, conform art. 129 din C. proc. civ., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competentei teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Având în vedere aceste prevederi legale și dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. astfel cum au fost ele interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 7/2016 pronunțată într-un recurs în interesul legii, față de faptul că din datele cauzei și susținerile părților rezultă că reclamanții au calitatea de foști grefieri, respectiv de grefieri ce își desfășoară activitatea în cadrul DIICOT și unor parchete de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Judecătoriile Pitești, Curtea de Argeș, FF. și Topoloveni și ținând seama că reclamanții nu se pot prevala de dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. câtă vreme nu funcționează în cadrul parchetului de pe lângă instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra cererii de chemare în judecată - Tribunalul Pitești, tribunalul a apreciat că se impune admiterea excepției de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Pitești- instanța judecătorească în a cărei circumscripție se află domiciliile reclamanților.

Pentru aceste considerente, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 14 din 15 ianuarie 2019 a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă, pentru ca aceasta să soluționeze conflictul negativ de competență.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, în temeiul art. 135 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte constată că cele două instanțe, Tribunalul Argeș și Tribunalul Dâmbovița, s-au declarat deopotrivă și reciproc necompetente teritorial, prin hotărâri fără nicio cale de atac. Competența în soluționarea conflictului aparține Înaltei Curți conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, dacă un grefier are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție de află instanța la care își desfășoară activitatea.

Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 127 se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor. Conform Deciziei nr. 7/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

Curtea reține că reclamanții dețin calitatea de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești și Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea Argeș, Parchetului de pe lângă Judecătoria FF., Parchetului de pe lângă Judecătoria Topoloveni, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Potrivit regulilor speciale aplicabile jurisdicției muncii prevăzute de art. 269 din C. muncii, Tribunalul Argeș ar fi fost competent teritorial să soluționeze litigiul, reclamanții fiind cei îndrituiți să aleagă între instanțele deopotrivă competente. În raport de calitatea părților, deveneau însă incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ., obligând reclamanții să se adreseze unei instanțe egale în grad de pe raza unei Curți de Apel învecinate.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1), raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Văzând și dispozițiile art. 135 C. proc. civ.,