ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 978/2017

Decizia nr. 978/2017

Asupra cauzei de

față constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 361 din 18 martie 2016 a Tribunalului Maramureș, pronunțată

în Dosar nr. x/100/2015,

s-a

respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu

pârâta B. Maramureș, având ca obiect obligarea pârâtei să-i calculeze

și să-i acorde drepturile de pensie cu începere din data 29 octombrie

2004, privind perioada lucrată la Cooperativa Agricolă de Producție

Șieu, dovedită cu adeverința din 29 aprilie 2004.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel, reclamantul A., iar prin Decizia nr. 2624/A

din 14 decembrie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, a

fost respins ca nefondat.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

Reclamantul

a investit instanța cu o cerere de recalculare a pensiei, în

condițiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 ce prevăd

că, pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor

și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la

stabilirea acesteia. Alin. (5) al art. 107 din Legea nr. 263/2010 prevede ca

sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) se acordă

începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată

solicitarea.

În speță,

prin cererea înregistrată sub nr. 199760 din 17 iulie 2015 la B.

Maramureș, reclamantul apelant a solicitat să-i fie recalculată

pensia conform sentinței civile nr. 537 din 28 mai 2015, cu timp util la

pensie pentru perioada lucrată în Cooperativa Agricolă de Producție

Șieu în anii 1968 - 1989, pe o perioadă de 22 de ani, conform

adeverinței din 29 octombrie 2004.

Prin

adeverința din 29 octombrie 2004, eliberată de Primăria com.

Șieu s-a adeverit faptul că în perioada anilor 1968 - 1989

reclamantul a lucrat în Cooperativa Agricolă de Producție, realizând

un număr total de 1.857 norme, conform detalierilor anuale menționate

în această adeverință.

Prin

sentința civilă nr. 537 din 28 mai 2015, pronunțată de

Tribunalul Maramureș, ca urmare a admiterii acțiunii reclamantului,

s-a constatat că „reclamantul A. are timp util la pensie pentru perioada

lucrată în Cooperativa Agricolă de Producție Șieu în anii

1968 - 1989".

S-a

constatat ca, prin această sentință nu s-a dispus, așa cum

apreciază reclamantul apelant, ca pârâta să procedeze la recalcularea

pensiei reclamantului prin luarea în considerare a adeverinței din 29

octombrie 2004, după cum, nu s-a dispus nici ca recalcularea pensiei

reclamantului să se facă începând cu o dată anume, respectiv,

începând cu data de 29 octombrie 2004, care este tocmai data eliberării

adeverinței din 29 octombrie 2004.

Prin

urmare, susținerile reclamantului apelant au fost respinse ca atare.

Pe

de altă parte, s-a mai constatat că cererea reclamantului, de

recalculare a pensiei, înregistrată sub nr. 199760 din 17 iulie 2015, a

fost soluționată de către pârâtă, în sensul admiterii

acesteia, prin Decizia nr. 150966 din 14 octombrie 2015, drepturile astfel

recalculate urmând să fie acordate începând cu data de 01 august 2015, în

conformitate cu prevederile art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010.

Împotriva

acestei ultime hotărâri, a formulat recurs reclamantul A.,

prin care invocând motivele de

recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și pe fond, admiterea

acțiunii astfel cum a fost formulată.

Învestită

cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, a procedat la întocmirea raportului

asupra admisibilității în principiu, prin care magistratul asistent

care l-a întocmit a apreciat că recursul nu este admisibil.

Completul

de filtru CF11, la data de 2 mai 2017, constatând că raportul

întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind

C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru ca

acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 493 alin. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Constatându-se

încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de

judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea

căii de atac.

S-a

fixat termen pentru judecarea recursului la data de 8 iunie 2017, în temeiul art.

493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără

citarea părților, dată la care, instanța a reținut

cauza în pronunțare pe excepția de inadmisibilitate a recursului, în

raport de dispozițiile art. 18 alin. (1) și (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești.

Analizând,

în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, înalta

Curte, constată că este inadmisibil și urmează, să-l

respingă, pentru următoarele considerente:

În

drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri

definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs,

precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit

art. 18 din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010, privind N.C.P.C., hotărârile

pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de

asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.

Din

interpretarea acestor prevederi legale, rezultă că deciziile

curților de apel pronunțate în materia asigurărilor sociale

(așa cum este cazul în speță) nu pot fi atacate cu recurs.

Recunoașterea

unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea

procesuală constituie o încălcare a principiului

legalității, precum și al principiului constituțional al

egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o

soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or,

normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești

și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin

lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin

art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind

sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești

pronunțate cu nesocotirea lor.

Prin

urmare, față de cele arătate, Decizia civilă nr. 2624/A din

14 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I

civilă, nu este supusă căii de atac a recursului, motiv pentru

care se va respinge, ca inadmisibil, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin.

(5) C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 2624/A

din 14 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

I civilă.

Fără

nicio cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 08 iunie 2017.