ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 978/2017

Decizia nr. 978/2017 Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 361 din 18 martie 2016 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în Dosar nr. x/100/2015, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. Maramureș, având ca obiect obligarea pârâtei să-i calculeze și să-i acorde drepturile de pensie cu începere din data 29 octombrie 2004, privind perioada lucrată la Cooperativa Agricolă de Producție Șieu, dovedită cu adeverința din 29 aprilie 2004. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, reclamantul A., iar prin Decizia nr. 2624/A din 14 decembrie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, a fost respins ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Reclamantul a investit instanța cu o cerere de recalculare a pensiei, în condițiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 ce prevăd că, pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia. Alin. (5) al art. 107 din Legea nr. 263/2010 prevede ca sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.

În speță, prin cererea înregistrată sub nr. 199760 din 17 iulie 2015 la B. Maramureș, reclamantul apelant a solicitat să-i fie recalculată pensia conform sentinței civile nr. 537 din 28 mai 2015, cu timp util la pensie pentru perioada lucrată în Cooperativa Agricolă de Producție Șieu în anii 1968 - 1989, pe o perioadă de 22 de ani, conform adeverinței din 29 octombrie 2004. Prin adeverința din 29 octombrie 2004, eliberată de Primăria com. Șieu s-a adeverit faptul că în perioada anilor 1968 - 1989 reclamantul a lucrat în Cooperativa Agricolă de Producție, realizând un număr total de 1.857 norme, conform detalierilor anuale menționate în această adeverință.

Prin sentința civilă nr. 537 din 28 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Maramureș, ca urmare a admiterii acțiunii reclamantului, s-a constatat că „reclamantul A. are timp util la pensie pentru perioada lucrată în Cooperativa Agricolă de Producție Șieu în anii 1968 - 1989". S-a constatat ca, prin această sentință nu s-a dispus, așa cum apreciază reclamantul apelant, ca pârâta să procedeze la recalcularea pensiei reclamantului prin luarea în considerare a adeverinței din 29 octombrie 2004, după cum, nu s-a dispus nici ca recalcularea pensiei reclamantului să se facă începând cu o dată anume, respectiv, începând cu data de 29 octombrie 2004, care este tocmai data eliberării adeverinței din 29 octombrie 2004. Prin urmare, susținerile reclamantului apelant au fost respinse ca atare.

Pe de altă parte, s-a mai constatat că cererea reclamantului, de recalculare a pensiei, înregistrată sub nr. 199760 din 17 iulie 2015, a fost soluționată de către pârâtă, în sensul admiterii acesteia, prin Decizia nr. 150966 din 14 octombrie 2015, drepturile astfel recalculate urmând să fie acordate începând cu data de 01 august 2015, în conformitate cu prevederile art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010. Împotriva acestei ultime hotărâri, a formulat recurs reclamantul A., prin care invocând motivele de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu, prin care magistratul asistent care l-a întocmit a apreciat că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru CF11, la data de 2 mai 2017, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac. S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 8 iunie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părților, dată la care, instanța a reținut cauza în pronunțare pe excepția de inadmisibilitate a recursului, în raport de dispozițiile art. 18 alin. (1) și (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești.

Analizând, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, înalta Curte, constată că este inadmisibil și urmează, să-l respingă, pentru următoarele considerente: În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Potrivit art. 18 din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010, privind N.C.P.C., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului. Din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă că deciziile curților de apel pronunțate în materia asigurărilor sociale (așa cum este cazul în speță) nu pot fi atacate cu recurs.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor. Prin urmare, față de cele arătate, Decizia civilă nr. 2624/A din 14 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului, motiv pentru care se va respinge, ca inadmisibil, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc.

civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 2624/A din 14 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 iunie 2017.