ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1422/2020

Ședința publică din data de 21 iulie 2020

Asupra recursului de față:

Prin cererea înregistrată la 14 septembrie 2017 pe rolul Tribunalului Maramureș, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul de Interne - Casa de Pensii Sectorială a MAI și Inspectoratul Județean de Poliție Maramureș, solicitând instanței anularea deciziei civile nr. 113229 din 6 iunie 2017, privind recalcularea pensiei potrivit Legii nr. 223/2015, ca fiind nelegală.

Prin sentința civilă nr. 528 din 20 aprilie 2018 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratul Județean de Poliție Maramureș, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.

La termenul din 26 septembrie 2018, reprezentantul apelantului-reclamant a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 223/2015.

Pentru a da posibilitatea intimaților să ia cunoștință de conținutul cererii de sesizare a Curții Constituționale, prin încheierea din 26 septembrie 2018, Curtea de Apel Cluj a amânat judecarea cauzei la 24 octombrie 2018, dispunând comunicarea acestei cereri.

Prin decizia civilă nr. 1450/A/2018 din 24 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 30 din Legea nr. 223/2015.

Prin aceeași decizie a fost respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 528 din 20 aprilie 2018 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul de Interne - Casa de Pensii Sectorială a MAI și Inspectoratul Județean de Poliție Maramureș.

În ceea ce privește soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, la 26 octombrie 2018, A. a transmis, atât prin e-mail, cât și prin poștă, cererea de recurs împotriva deciziei civile nr. 1450/A/2018 din 24 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.

Recursul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării.

Fără a se raporta la motivele de casare expres reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., recurentul A. a menționat că declară recurs împotriva deciziei civile nr. 1450/A/2018 din 24 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în ceea ce privește soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Recurentul a precizat că își va motiva cererea de recurs în termen de 48 de ore de la data comunicării hotărârii atacate.

Intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Maramureș a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității recursului.

Prin încheierea de la data de 31 martie 2020, pronunțată în complet de filtru, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Înalta Curte a luat în examinare, în conformitate cu prevederile art. 248, raportat la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepțiile tardivității declarării recursului și nulității acestuia, reținând următoarele:

Excepția tardivității declarării recursului, invocată de Intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Maramureș, apare este neîntemeiată întrucât hotărârea recurată a fost pronunțată la 24 octombrie 2018, iar recursul a fost declarat la 26 octombrie 2018, cu respectarea termenului legal de 48 de ore de la pronunțare instituit de prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Excepția nulității recursului, invocată din oficiu în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, partea care a exercitat calea de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Art. 489 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. stipulează că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică, care pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs.

Reținând că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că, recursul nu este motivat în raport cu cerințele art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancțiunea nulității recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 248, raportat la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va respinge excepția tardivității cererii de recurs, invocată de intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Maramureș și va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1450 din 24 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității cererii de recurs, invocată de intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Maramureș.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1450 din 24 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 iulie 2020.