ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1159/2020
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1159/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 25 iunie 2020
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10.07.2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș - Serviciul Financiar Contabil, solicitând instanței să dispună recalcularea pensiei militare stabilită prin Decizia nr. 13394 din 21.04.2017, în raport cu legislația aplicabilă în materie de drepturi salariale în vigoare la data de 01.01.2016.
Prin cererea depusă la dosar în data de 29.08.2017, reclamantul înțelege să-și completeze cererea de chemare în judecată, în sensul că solicită cheltuieli de judecată ocazionate de purtarea prezentului proces și daune morale în valoare de 10.000 RON pentru stresul ce i-a fost creat și pentru neglijența de care a dat dovadă pârâta la recalcularea și reactualizarea pensiei militare de stat, motiv pentru care a fost nevoit să se adreseze instanței cu această cerere.
La data de 25.10.2017 reclamantul a depus cerere de chemare în judecată a altor persoane prin care a chemat în judecată și Comisia de Contestații Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, susținând că această instituție nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, refuzând să constate abuzurile săvârșite și prejudiciul pe care i l-a creat IPJ Maramureș și Casa de Pensii Sectorială a MAI București. Contestația i-a fost respinsă fără motive plauzibile și fără să fie analizate ilegalitățile și abuzurile arătate.
Totodată, a depus răspuns și la întâmpinarea formulată de Casa de Pensii Sectorială a M. A. I. București, prin care a solicitat, printre altele, daune morale în valoare de 20.000,00 RON din partea Casei de Pensii Sectorială a M.A.I. București, existând raport de cauzalitate, între prejudiciul creat prin diminuarea pensiei și fapta pârâtului.
Prin sentința civilă nr. 224 din 2 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2017 s-a respins contestația formulată și precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, COMISIA DE CONTESTAȚII PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, reprezentat prin Direcția Generală Juridică și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, ca neîntemeiată.
Apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 224 din 02.03.2018 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr. x/2017, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale prin decizia civilă nr. 1104/A/2017 din 19 septembrie 2018, fiind menținută sentința apelată.
Împotriva deciziei civile nr. 1104/A/2017 din 19 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, reclamantul A. a declarat recurs solicitând, în sinteză, anularea Deciziei de pensie nr. x din 27.04.2017 și a buletinului de calcul Anexa 1B, care sunt întocmite și actualizate la nivelul anului 31.12.2009, sunt incompatibile cu Legea 223/2015 și Ordinul Comun privind procedura de actualizare; emiterea unei noi decizii de pensie și a unui buletin de calcul în baza Legii 223/2015 și a ordinului comun cu respectarea art. 11, 12 și următoarele, cu elementele ce intră în calculul pensiei echivalate la nivelul anului 01.01.2016; repunerea în drepturile legale cuvenite începând cu data de 01.01.2016, când a intrat în vigoare Legea 223/2015, atribuindu-i diferența drepturilor de pensie retroactiv începând cu data de 01.01.2016 și până în prezent; totodată, a solicitat contravaloarea expertizei de 5.000 RON existentă la dosar și cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinările depuse la dosar intimații-pârâți Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș și Comisia de contestații din cadrul Ministerului Afacerilor Interne au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 245 și următoarele C. proc. civ. raportat la art. 483, art. 457 alin. (1) și art. 483 alin. (2) C. proc. civ. cu referire la art. 100, 101 și 103 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, respingerea recursului ca inadmisibil.
Intimata-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a depus întâmpinare, la 15 februarie 2019, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului și menținerea în tot a deciziei civile nr. 1104/A/2017 pronunțată de Curtea de Apel a Cluj ca legală și temeinică.
Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare, la 12 martie 2019, prin care a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și a arătat că Direcția Generală Juridică a Ministerului Afacerilor Interne a invocat inadmisibilitatea recursului menționând art. 100, art. 101, art. 103 din Legea nr. 223/2015, dar omițând prevederile art. 104 din Legea nr. 223/2015.
Totodată, recurentul-reclamant a arătat că dispozițiile art. 4 alin. (1) din C. proc. civ. precizează că Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor Curților de Apel și altor hotărâri prevăzute de lege, fapt pentru care recursul a fost legal declarat.
Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 03 octombrie 2019, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Recurentul - reclamant A. și intimata-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne au depus puncte de vedere privind raportul asupra admisibilității în principiu a recursului prin care recurentul-reclamant a reiterat motivele prezentate în cererea de recurs, iar intimata-pârâtă
a apreciat că prin raport s-a constatat în mod corect că hotărârea atacată este definitivă și soluția preconizată este de respingere a recursului ca inadmisibil.
Analizând recursul formulat Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.
Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 1104/A/2017 din 19 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale prin care s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 224 din 02.03.2018 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr. x/2017 într-un litigiu privind asigurările sociale, având ca obiect recalcularea pensiei militare.
Înalta Curte reține că dispozițiile art. 100 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat prevăd că:
"Jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel.", art. 101 prevede că:
"Litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale. ", iar art. 103 dispune că:
"Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".
Totodată, potrivit art. 104 din Legea nr. 223/2015, prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și a Legii 304/2004 privind organizarea judiciară.
Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflicte de muncă și asigurări sociale…"
În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.
Așa fiind, în litigiile privind asigurările sociale, pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.
Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.
Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul -reclamant A., ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1104/A/2017 din 19 septembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2020.