ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1963/2020

HOTĂRÂRE

14.10.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1963/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 14 octombrie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență din actele dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1383 din 3 iunie 2020, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș.

A reținut instanța că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe instanței sub nr. x/2020 la 20 ianuarie 2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului la actualizarea pensiei de serviciu în conformitate cu prevederile art. 85 alin. (2) din Legea 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit adresei x/2015 a Cabinetului Prim-adjunctului Procurorului General, urmând a fi cuprinse în baza de calcul vechimea de 40 ani muncă de magistrat și sporurile de 25% rural, 20% stabilitate și 50% risc.

Potrivit art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul".

Potrivit instanței, deși acțiunea dedusă judecății este formulată în contradictoriu cu PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, totuși, acțiunea vizează recalcularea pensiei cuvenite reclamantului prin modificarea bazei de calcul, astfel încât litigiul de față se încadrează în categoria celor avute în vedere de art. 154 din Legea nr. 263/2010 și este, așadar, de competența Tribunalului Maramureș, ca instanță de la domiciliul reclamantului.

Prin sentința civilă nr. 820 din 4 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția I civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de reclamant. A fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, ulterior declinării de competență, reclamantul a depus note de ședință prin care a arătat că Tribunalul Maramureș nu este competent, întrucât nu a înțeles să se judece cu casa de pensii, iar dispozițiile invocate nu sunt aplicabile.

Este de observat că pentru soluționarea excepției, Tribunalul București a procedat mai întâi la calificarea cererii, stabilind că în cauză ar fi vorba de un litigiu de asigurări sociale, întrucât reclamantul tinde la recalcularea pensiei prin majorarea bazei de calcul.

Tribunalul Maramureș a reținut, sub acest aspect, că reclamantul nu a înțeles să cheme în judecată vreo casă teritorială de pensii, ci PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE. Or, art. 154 din Legea nr. 263/2010 circumscrie în mod clar și neechivoc sfera litigiilor la care este aplicabil prin raportare la cadrul procesual subiectiv, statuând că vizează numai cererile îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii Publice sau Caselor Teritoriale de Pensii. Așa fiind, față de natura specială a normei, care reclamă o interpretare strictă, orice altă cerere, care nu opune unul dintre cei doi subiecți, nu atrage competența prevăzută de norma menționată.

A constatat, de asemenea, Tribunalul Maramureș că reclamantul nu a făcut nicio referire în cererea sa la dispozițiile Legii nr. 263/2010 și că, prin raportare la însăși temeiul indicat de reclamant în petitul acțiunii, instanțele și parchetele au anumite obligații, conform art. 18 din H.G. nr. 1275/2005, inclusiv aceea de a comunica datele necesare actualizării pensiilor de serviciu către casele teritoriale de pensii. Modul de îndeplinire a acestei obligații nu intră în domeniul de aplicare al Legii nr. 263/2010 și nici nu atrage competența teritorială prevăzută de actul normativ menționat.

Față de cele arătate și Tribunalul Maramureș a reținut, în plus, faptul că pârâtul își are sediul în circumscripția instanței inițial sesizate.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă acțiunea prin care reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului la actualizarea pensiei de serviciu în conformitate cu prevederile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit adresei x/2015 a Cabinetului Prim-adjunctului Procurorului General, urmând a fi cuprinse în baza de calcul vechimea de 40 ani muncă de magistrat și sporurile de 25% rural, 20% stabilitate și 50% risc.

Reiese așadar, că reclamantul nu a înțeles să sesizeze instanța cu un litigiu de asigurări sociale, câtă vreme acțiunea nu este formulată în contradictoriu cu Casa Națională de Pensii Publice sau cu Casa teritorială de pensii, ci cu PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.

Ca atare, în cauza dedusă judecății, nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care statuează că "Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul".

Totodată, observând că instanța inițial sesizată este instanța în circumscripția căreia se află sediul pârâtului, raportat la dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. și cu respectarea prevederilor art. 9 alin. (2) din același cod, care statuează că "Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților", reiese că instanța competentă este Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.