ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1908/2019

Ședința publică din data de 24 octombrie 2019

Deliberând asupra cererii de recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24.02.2017 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, contestatorul A. a solicitat anularea hotărârii nr. 31950 din data de 03.02.2017 adoptată de intimatul Ministerul Apărării Naționale - Comisia de Contestații și, în consecință, anularea deciziei de recalculare a pensiei militare de stat nr. 46586/1 din 03.11.2016 emisă de intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, obligarea intimatei să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei militare de stat cu respectarea legii în privința stabilirii bazei de calcul, precum și obligarea intimatei să-i plătească diferențele de pensie rezultate, indexate cu rata inflației. A mai solicitat contestatorul obligarea intimaților să-i repare daunele materiale și morale produse.

Prin încheierea dată în camera de consiliu din data de 20.03.2017, în dosarul nr. x/2017, Tribunalul București a admis excepția de necompetență funcțională a secției a II-a contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale cauza a fost înregistrată la data de 14.04.2017, în dosarul nr. x/2017.

La data de 26.04.2017 contestatorul a precizat capătul de cerere având ca obiect repararea daunelor materiale și morale produse de intimați, arătând că solicită obligarea acestora să-i plătească o despăgubire materială de 17.616,07 RON, reprezentând dobânda la credit și asigurarea de viață plătite în perioada 04.01.2016-26.04.2017, precum și o despăgubire morală de 1 leu pe fiecare zi începând cu data de 01.01.2016 până la data la care va recupera întreaga sumă datorată.

Prin sentința civilă nr. 5039 din data de 30.06.2017 pronunțată de Tribunalul București a fost respinsă cererea formulată de contestatorul A. împotriva intimatului Ministerul Apărării Naționale - Comisia de Contestații și a intimatei Casa de Pensii Sectoriale a Ministerului Apărării Naționale ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1700/18.04.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări a respins apelul declarat de apelantul-contestator A., împotriva sentinței civile nr. 5039 din data de 30.06.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Apărării Naționale - Comisia de Contestații și intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, ca fiind nefondat.

Împotriva acestei soluții a formulat cerere de revizuire apelantul-contestator A., întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, din C. proc. civ., arătând următoarele:

La termenul de judecată din 28 septembrie 2018, revizuentul A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 25 alin. 1 raportat la art. 28 alin. 1 și (5) din Legea nr. 223/2015, art. 28 (1) și (5), art. 110 (1), (5) și (8) prin raportare la art. 60 alin. 4 din Legea nr. 223/2015, art. 31 alin. 1 din Legea nr. 223/2015, art. 1 și 2 din Legea nr. 2/1991, art. 9,30, 101(1) și (2) din Legea nr. 80/1995, art. 3, 4(4), 5,27 și 59 din Legea nr. 138/1999, art. 122 din Legea nr. 223/2015, având în vedere că aceasta poate fi cerută în orice etapă a procesului, cu atât mai mult cu cât, în opinia sa, aceasta are legătură directă cu litigiul dedus judecății.

Analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de revizuentul A., Curtea a reținut următoarele:

La termenul de judecată din 28.09.2018, revizuentul și-a precizat-o ca fiind ridicată cu referire la dispozițiile art. 25 alin. 1 raportat la art. 28 alin. 1 și (5) din Legea nr. 223/2015, art. 28 (1) și (5), art. 110 (1), (5) și (8) prin raportare la art. 60 alin. 4 din Legea nr. 223/2015, art. 31 alin. 1 din Legea nr. 223/2015, art. 1 și 2 din Legea nr. 2/1991, art. 9,30, 101(1) și (2) din Legea nr. 80/1995, art. 3, 4(4), 5,27 și 59 din Legea nr. 138/1999, art. 122 din Legea nr. 223/2015.

În speță, s-a constatat că excepția a fost invocată de una din părțile procesului în calea de atac a revizuirii și că ea privește dispoziții din legi în vigoare, nedeclarate anterior neconstituționale, însă solicitarea de sesizare a Curții Constituționale nu poate fi primită, întrucât nu este îndeplinită cerința aplicabilității în speță a normelor criticate.

În esență s-a reținut că textele care privesc raportul juridic de fond nu pot întemeia o excepție de neconstituționalitate pertinentă, pentru că nu au aplicabilitate în faza revizuirii, de altfel soluționate limitat la verificarea motivelor și condițiilor de admisibilitate cerute de art. 509 (1) pct. 1 C. proc. civ.

În consecință, potrivit celor expuse, Curtea de Apel a constatat că excepția, astfel cum a fost invocată, este fără relevanță pentru soluționarea revizuirii, căci nu pune în discuție vreun temei al acesteia ori text aplicabil în calea extraordinară, astfel că, neexistând un interes actual al reclamantului de a o formula, în aplicarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel București, secția a VII-a Civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva deciziei civile nr. 1700/18.05.2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și Ministerul Apărării Naționale.

În temeiul art. 29 (5) raportat la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992:

A respins ca inadmisibilă, solicitarea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 25 alin. 1 raportat la art. 28 alin. 1 și (5) din Legea nr. 223/2015, art. 28 (1) și (5), art. 110 (1), (5) și (8) prin raportare la art. 60 alin. 4 din Legea nr. 223/2015, art. 31 alin. 1 din Legea nr. 223/2015, art. 1 și 2 din Legea nr. 2/1991, art. 9,30, 101(1) și (2) din Legea nr. 80/1995, art. 3, 4(4), 5,27 și 59 din Legea nr. 138/1999, art. 122 din Legea nr. 223/2015.

Împotriva soluției pronunțată prin încheierea din 28 septembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VII-a Civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 25 alin. 1 raportat la art. 28 alin. 1 și (5) din Legea nr. 223/2015, art. 28 (1) și (5), art. 110 (1), (5) și (8) prin raportare la art. 60 alin. 4 din Legea nr. 223/2015, art. 31 alin. 1 din Legea nr. 223/2015, art. 1 și 2 din Legea nr. 2/1991, art. 9,30, 101(1) și (2) din Legea nr. 80/1995, art. 3, 4(4), 5,27 și 59 din Legea nr. 138/1999, art. 122 din Legea nr. 223/2015 a declarat recurs recurentul A., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 01.10.2018 la Curtea de Apel București și ulterior prin memoriul înregistrat la data de 31.10.2018.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

În temeiul acestor dispoziții legale, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate, anularea încheierii pronunțată de Curtea de Apel Suceava și admiterea cererii privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 25 alin. 1 raportat la art. 28 alin. 1 și (5) din Legea nr. 223/2015, art. 28 (1) și (5), art. 110 (1), (5) și (8) prin raportare la art. 60 alin. 4 din Legea nr. 223/2015, art. 31 alin. 1 din Legea nr. 223/2015, art. 1 și 2 din Legea nr. 2/1991, art. 9,30, 101(1) și (2) din Legea nr. 80/1995, art. 3, 4(4), 5,27 și 59 din Legea nr. 138/1999, art. 122 din Legea nr. 223/2015 .

Recurentul susține că invocarea acestei excepții s-a făcut cu respectarea exactă a condițiilor impuse de lege.

Recurentul apreciază că încheierea recurată este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea dreptului la apărare, excepția putând fi invocată în orice fază a procesului și indiferent de calitatea părților.

Curtea de Apel a pronunțat încheierea recurată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în sensul că nu a reținut că sunt întrunite cerințele obligatorii pentru sesizarea Curții Constituționale.

Obligația Înaltei Curți de a admite prezentul recurs decurge și din atribuțiile instanței supreme de a asigura și a genera practică unitară la nivelul instanțelor judecătorești, în situația în care suntem în prezența existenței unui caz evident de discriminare.

În continuare, recurentul reia argumentele prezentate în sprijinul admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale, care nu vor fi prezentate în sinteză de către instanța de recurs, constituind aspecte care țin de fondul cauzei.

Motivele suplimentare de recurs, înregistrate la Curtea de Apel București la data de 31.10.2018 de asemenea nu vor fi prezentate în sinteză, fiind formulate cu depășirea termenului de recurs prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 26 septembrie 2019, în unanimitate, s-a admis în principiu recursul, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ.

În cadrul examenului de legalitate care privește decizia instanței de apel, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Din punct de vedere al îndeplinirii condițiilor de regularitate privind respectarea termenului de declarare a prezentului recurs, se constată că motivarea recursului s-a efectuat prin intermediul cererii înregistrată la 01.10.2018 la Curtea de Apel București, precum și a cererii completatoare înregistrată la 31.10.2018 la Curtea de Apel București.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 încheierea prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procedural atrage decăderea din exercitarea dreptului, dispoziție care se aplică și în cazul exercitării recursului.

Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța reține că motivele suplimentare de recurs au fost depuse în afara termenului de recurs, astfel încât nu vor fi luate în considerare în soluționarea recursului.

Dispozițiile art. 470 C. proc. civ., citate de către recurent nu sunt incidente, întrucât termenul pentru declararea recursului curge de la pronunțarea încheierii privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, ci nu de la comunicarea acesteia.

În ceea ce privește verificarea legalității soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute la art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat Curtea de Apel București că în speță, cererea de sesizare a Curții Constituționale având ca obiect neconstituționalitatea art. art. 25 alin. 1 raportat la art. 28 alin. 1 și (5) din Legea nr. 223/2015, art. 28 (1) și (5), art. 110 (1), (5) și (8) prin raportare la art. 60 alin. 4 din Legea nr. 223/2015, art. 31 alin. 1 din Legea nr. 223/2015, art. 1 și 2 din Legea nr. 2/1991, art. 9,30, 101(1) și (2) din Legea nr. 80/1995, art. 3, 4(4), 5,27 și 59 din Legea nr. 138/1999, art. 122 din Legea nr. 223/2015, nu îndeplinește una dintre cerințele impuse, aceea de a avea legătură cu cauza.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, pentru admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. O asemenea condiție este consecința caracterului general obligatoriu și al efectelor erga omnes al deciziilor Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Astfel, instanța de revizuire, în aplicarea cerințelor impuse de art. 326 alin. (3) C. proc. civ., s-a pronunțat, cu prioritate, asupra admisibilității cererii de revizuire din perspectiva verificării motivelor și condițiilor de admisibilitate cerute de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În speță, instanța de revizuire a antamat calea extraordinară de atac a revizuirii din punct de vedere al verificării încadrării criticilor în motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și a reținut că motivele deduse judecății nu pot fi extinse prin analogie.

Nefiind îndeplinită această condiție de admisibilitate a cererii de revizuire, instanța fiind limitată de dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., nu s-a putut trece la analiza pe fond a motivului de revizuire reglementat de art. 322 pct. 1 C. proc. civ.

În acest context, în mod legal s-a apreciat că cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurent nu are legătură cu soluționarea cauzei deduse judecății în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, câtă vreme textele care fac obiectul excepției nu sunt pertinente, căci ele țin de fondul raportului juridic, care nu pot fi antamate în calea extraordinară de atac a revizuirii.

În ceea ce privește critica privind încălcarea dispozițiilor imperative reglementate de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 în raport de împrejurarea că instanța nu a pronunțat separat o încheiere de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte constată că nu este întemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 cererea de sesizare a Curții Constituționale reprezintă un incident procedural și se formulează pe cale de excepție în cadrul unui proces aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial.

Deși din punct de vedere procedural, declanșarea controlului constituțional presupune invocarea excepției de neconstituționalitate, aceasta nu are natura excepțiilor procesuale reglementate de art. 245 C. proc. civ., dirimante, care se impun a fi soluționate în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., prin pronunțarea unei încheieri premergătoare.

Excepția de neconstituționalitate are caracterul unei apărări propriu-zise, având ca obiect un act juridic care duce la soluționarea procesului, astfel încât necesitatea pronunțării unei încheieri interlocutorii nu se impune.

În raport de aceste considerente, se reține că au fost respectate dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanța pronunțându-se asupra admisibilității excepției de neconstituționalitate, dispozițiile art. 424 alin. (5) C. proc. civ. fiind respectate.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 3784 din 28 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 3784 din 28 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimații CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE și MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE - COMISIA DE CONTESTAȚII.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2019.