ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2233/2019

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2019

Asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la 14 martie 2017 sub dosar nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Contestații din Cadrul Casei de Pensii Sectoriale a M.A.I. și Casa de Pensii Sectoriale a M.A.I. a solicitat instanței să constate că perioada cea mai favorabilă contestatorului la recalcularea cuantumului pensiei este ianuarie - iunie 2009, să dispună obligarea pârâtei să recalculeze cuantumul pensiei, având ca bază de calcul perioada ianuarie - iunie 2009, obligarea pârâtei la recalcularea cuantumului pensiei, incluzând în baza de calcul și majorările aplicabile (sporurile pentru lucrările de excepție) și să dispună actualizarea soldelor și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 351 din 9 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Contestații prin Direcția Generală Juridică și acțiunea formulată de reclamantul A..

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul A.

Prin încheierea din 25 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de apelantul-reclamantul A. și s-a dispus trimiterea dosarului Curții Constituționale.

În temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a fost suspendată cauza până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Împotriva încheierii din 25 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a declarat recurs pârâta Casa de Pensii Sectorială a M.A.I.

Prin memoriul de recurs, pârâta Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. a solicitat admiterea recursului, repunerea pe rol a cauzei în vederea soluționării dosarului aflat pe rolul instanței de apel.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta susține că Noul C. proc. civ. reglementează la capitolul III incidentele procedurale, printre acesta numărându-se și suspendarea procesului, însă sesizarea Curții Constituționale nu se numără printre situațiile prevăzute expres de legiuitor, nici ca suspendare de drept și nici ca suspendare facultativă a cauzei, sens în care apreciază ca întemeiat prezentul recurs.

În acest sens, arată că prin modificarea intervenită la Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și prin adoptarea Legii nr. 134/2010 privind modificarea și completarea C. proc. civ., voința legiuitorului a fost aceea de a elimina invocarea excepției de neconstituționalitate în alt scop decât cel prevăzut de constituție și lege, preîntâmpinând, pentru viitor, exercitarea abuzivă de către părți a acestui drept procesual, motiv pentru care a modificat condițiile de "revizuire", incluzând ca motiv de exercitare a căii de atac extraordinare în situația în care după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate invocate în acea cauză, aspect care face ca încheierea de suspendare a cauzei să conducă la o tergiversare a cauzei.

Totodată, Curtea Europeană a decis că atunci când cauza depășirii termenului rezonabil al soluționării litigiului o constituie comportamentul părților, o atare împrejurare nu dispensează judecătorul național de îndatorirea pe care o are de a asigura celeritatea procedurii. Partea interesată este, la rândul ei, ținută să aducă la îndeplinire cu diligență actele procesuale ce-i revin, să nu uzeze de manevre dilatorii și să folosească posibilitățile oferite de normele procesuale interne pentru reducerea timpului în care se derulează procedura de judecată, să nu întreprindă demersuri contrare realizării acestui scop (Cauza Union Alimentaria Sanders S.A. împotriva Spaniei, 1989).

Astfel, în situația în care excepția de neconstituționalitate este admisă și legea, ordonanța ori dispoziția dintr-o lege sau ordonanță ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare, au fost declarate neconstituționale, iar, până la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curții Constituționale, hotărârea prin care s-a soluționat cauza în care a fost invocată excepția a devenit definitivă, persoanele prevăzute de lege pot cere revizuirea acestei hotărâri.

În concluzie, având în vedere dispoziția legală cu privire la exercitarea căii de atac extraordinare și cazurile expres prevăzute de lege cu privire la suspendarea procesului, recurenta apreciază că se impune admiterea prezentului recurs și repunerea cauzei pe rol in vederea continuării procesului.

Prin întâmpinarea depusă la data de 25 ianuarie 2019, intimatul A. a solicitat în principal respingerea recursului ca nemotivat, iar în subsidiar respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală, cu cheltuieli de judecată.

Prin răspunsul la întâmpinarea intimatului, depus la 28 februarie 2019, recurenta a solicitat înlăturarea susținerilor acestuia ca nefondate și admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 14 martie 2019, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților 22 martie 2019, părțile nedepunând punctul de vedere asupra raportului de admisibilitate în principiu.

Prin încheierea din 10 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M.A.I. împotriva încheierii din 25 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale și a acordat termen la data de 28 noiembrie 2019, cu citarea părților.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, reține că recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M.A.I. este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 414 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M.A.I. susține că suspendarea judecării apelului, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. (10) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat este o măsură nelegală, având în vedere că prevederile Noului C. proc. civ. nu prevăd posibilitatea suspendării procesului, nici ca suspendare de drept și nici ca suspendare facultativă a cauzei, sens în care apreciază ca întemeiat prezentul recurs.

Din această perspectivă se constată că recurenta a pus în discuție aplicarea greșită, de către instanța de apel a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. l C. proc. civ., raportat la art. 29 din Legea nr. 47/1992, fiind dispusă în mod greșit suspendarea cauzei.

Această susținere este întemeiată, având în vedere că instanța de apel nu a aplicat în mod corect prevederile art. 413 alin. (1) pct. l C. proc. civ., ce vizează suspendarea facultativă, potrivit căreia, "instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".

Cum noul C. proc. civ. reglementează la capitolul III incidentele procedurale, printre acesta numărându-se și suspendarea procesului, însă sesizarea Curții Constituționale nu se numără printre situațiile prevăzute expres de legiuitor, voința acestuia fiind aceea de a elimina invocarea excepției de neconstituționalitate în alt scop decât cel prevăzut de constituție și lege, preîntâmpinând, pentru viitor, exercitarea abuzivă de către părți a acestui drept procesual, motiv pentru care a modificat condițiile de "revizuire", incluzând ca motiv de exercitare a căii de atac extraordinare în situația în care după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate invocate în acea cauză, aspect care face ca încheierea de suspendare a cauzei să conducă la o tergiversare a cauzei.

Totodată, se reține că, chiar și în situația constatării unei neconstituționalități a art. 28 alin. (10) din Legea nr. 223/2015, cu modificările și completările ulterioare, nu ar duce la soluționarea litigiului reclamantului, aceasta urmând procedura instituită de legiuitor, în sensul că, după publicarea deciziei în Monitorul Oficial, legiuitorul poate în termenul legal să modifice dispoziția legală sau nemodificarea acesteia ar duce la inaplicarea dispoziției legale.

Față de această situație, se constată că în mod greșit instanța de apel a dispus suspendarea judecării apelului, având în vedere dispoziția legală cu privire la exercitarea căii de atac extraordinare și cazurile expres prevăzute de lege cu privire la suspendarea procesului, sens în care se impune admiterea prezentului recurs și repunerea cauzei pe rol în vederea continuării procesului.

Așadar, prin sancțiunea procedurală adoptată de instanța de apel, de suspendare a judecății cauzei s-au încălcat dispozițiile constituționale care prevăd liberul acces la justiție și garantarea dreptului la apărare, precum și cele referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil.

În ceea ce privește solicitarea intimatului-reclamant, prin întâmpinare, de acordare a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte va respinge această cerere, în considerarea dispozițiilor art. 452 C. proc. civ., potrivit cărora, "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M.A.I. împotriva încheierii din 25 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, cu consecința casării deciziei atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M.A.I. împotriva încheierii din 25 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. și intimatul-pârât MINISTERUL AFACERILOR INTERNE - prin Direcția Generală Juridică.

Casează încheierea atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2019.