ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2330/2019

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

I. Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă la data de 8 februarie 2018, sub numărul x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând instanței:

Prin Sentința civilă nr. 950 din 13 iunie 2018, Tribunalul Timiș, secția I civilă a admis excepția lipsei procedurii prealabile invocate de către pârâtă și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș.

II. Împotriva sentinței anterior menționate a formulat apel reclamantul A., înregistrat la data de 9 august 2018 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, cu nr. x/2018.

Prin Decizia nr. 1152 din data de 25 octombrie 2018, definitivă, pronunțată în dosarul în nr. x/2018, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a respins apelul declarat de reclamant împotriva Sentinței civile nr. 950 din data de 13 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, ca neîntemeiat.

III. Împotriva deciziei civile anterior menționate a declarat recurs, la data de 27 noiembrie 2018, recurentul reclamant A..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 7 decembrie 2018.

În cadrul motivelor de recurs, recurentul-reclamant a reiterat cererile privind fondul cauzei menționate prin acțiunea introductivă și, totodată, a invocat dispozițiile art. 11, 20 și 47 din Constituția României, ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, precum și ale Protocoalelor adiționale nr. 1, 4, 6, 7, 9 și 10 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Timiș nu a formulat întâmpinare.

În cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor apreciind că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din data de 5 aprilie 2019, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin rezoluția din data de 3 iulie 2019, în baza dispozițiilor art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborate cu cele ale art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., Înalta Curte a fixat termen în completul de filtru la data de 6 decembrie 2019, fără citarea părților, pentru analizarea admisibilității în principiu a recursului.

IV. Examinând, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte constată următoarele:

Conform textului art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea pe fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Se constată că în speță, decizia recurată a fost pronunțată în cadrul unui unui litigiu având ca obiect asigurări sociale, fiind incidente prevederile art. 155 din Legea nr. 263/2010, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, care prevăd că împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă (alin. (1), precum și că hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive (alin. (2).

Conform textului art. 156 din Legea nr. 263/2010:

"Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare".

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar potrivit alin. (2) al textului menționat, în forma în vigoare la data introducerii cererii:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Prin urmare, cu privire la aceste litigii, deciziile pronunțate de instanțele de apel sunt definitive, nefiind supuse recursului.

Cum decizia atacată a fost pronunțată în apel, în soluționarea unui litigiu având ca obiect asigurări sociale (prin cererea de chemare în judecată se solicită recalcularea pensiei și restituirea sumelor pretins datorate în urma recalculării), în raport cu dispozițiile legale anterior menționate rezultă că hotărârea recurată are caracter definitiv, nefiind susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Or, recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, consacrat de art. 16 din Constituția României, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, coroborate cele ale art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., în raport cu textul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 1152 din 25 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 1152 din 25 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2019.

GGC - MM