ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1862/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1862/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 4 octombrie 2022
Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 17 decembrie 2019, pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, a solicitat anularea deciziei de pensionare nr. x din 24.04.2019 emisă de aceasta.
Prin sentința civilă nr. 568 din 31.03.2021, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant.
Împotriva acestei sentințe reclamantul A. a formulat apel, prin care a solicitat anularea sentinței apelate și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii, prin care să fie calculat în mod corect punctajul pentru anul 1991.
Prin decizia civilă nr. 1600 din 11 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosar nr. x/2019, s-a respins apelul declarat de către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., considerând hotărârea atacată ca fiind una ilegală și netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 313 din 23 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de reclamant.
Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat recurs, prin care a solicitat casarea hotărârii atacate, iar, în rejudecare, anularea deciziei de pensionare nr. x din 24.04.2019, emisă Casa Județeană de Pensii Timiș.
În esență, recurentul critică modalitatea de calcul a drepturilor de pensie aferente anului 1991, solicitând recalcularea punctajului pentru acest an.
Cauza a fost înregistrată la 02.05.2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă iar, prin rezoluția din 11 iulie 2022, s-a fixat termen de judecată la 4 octombrie 2022.
Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția inadmisibilității prezentei căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cauza are ca obiect recursul împotriva unei decizii pronunțate în revizuirea unei hotărâri date în apel, într-un litigiu privind drepturi de asigurări sociale, prin care se solicită anularea deciziei de pensionare emise de Casa Județeană de Pensii Timiș.
Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".
Prin urmare, pentru a se stabili dacă decizia pronunțată în revizuire este susceptibilă a fi atacată cu recurs urmează a se verifica calea de atac prevăzută de lege pentru decizia a cărei revizuire a fost solicitată.
În cauză, se constată că litigiul vizează drepturi de asigurări sociale, fiind aplicabile normele privind jurisdicția asigurărilor sociale.
Astfel, potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii "Jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel" iar conform art. 153 din același act normativ "Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind: [...] lit. g) deciziile de pensionare emise de casele teritoriale de pensii".
De asemenea, în conformitate cu art. 155 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 263/2010 "împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă. Hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".
De altfel, legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în [...] conflictele de muncă și asigurări sociale [...]. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".
Din textele de lege evocate, rezultă că hotărârea pronuțată într-un litigiu de asigurări sociale este supusă doar apelului, decizia pronunțată în calea ordinară de atac a apelului nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Conform principiului legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ".
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.
Astfel, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.
În considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv anularea unei decizii de pensionare emise de casa teritorială de pensii, hotărârea a cărei revizuire a fost solicitată în cauză are caracter definitiv de la pronunțarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., înscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) din același cod, potrivit căreia hotărârile în materia asigurărilor sociale nu sunt supuse căii extraordinare de atac a recursului.
Prin urmare, hotărârea pronunțată în cererea de revizuire, recurată în litigiul pendinte, are caracter definitiv de la pronunțarea sa potrivit dispozițiilor cu art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 513 alin. (5) coroborat cu art. 483 alin. (2) din același cod, în virtutea principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.
În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 313 din 23 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 313 din 23 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 octombrie 2022.