ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1044/2022

Ședința publică din data de 5 mai 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la 17 decembrie 2019 sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, a solicitat calcularea corectă a drepturilor sale de pensie pentru anul 1999.

Prin sentința civilă nr. 590/PI din 26 iunie 2020, Tribunalul Timiș, secția I civilă a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a formulat apel, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Prin decizia civilă nr. 919 din 28 octombrie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 590/PI din 26 iunie 2020 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2020.

Prin încheierea din 14 ianuarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. instanța de revizuire a dispus suspendarea judecării cauzei.

Împotriva acestei încheieri, revizuentul-reclamant A. a declarat recurs, prin care a solicitat, pe de o parte, reluarea judecății cauzei, iar, pe de altă parte, anularea deciziei de pensionare nr. x din 24 aprilie 2019, emisă de Casa Județeană de Pensii Timiș, precum și recalcularea pensiei.

Prin decizia nr. 1248 din 19 mai 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020 a anulat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 14 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Prin decizia civilă nr. 1612 din 11 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale s-a constatat perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 919 din 28 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Timiș.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat cerere de recurs, înregistrată pe rolul Înaltei Curți la 16 decembrie 2021, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosar recurs.

În argumentarea memoriului de recurs, revizuentul a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

Decizia atacată a fost comunicată reclamantului la data de 9 decembrie 2021, conform dovezilor aflate la dosar.

La termenul din 5 mai 2022, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepția tardivității recursului invocată din oficiu.

Analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Recursul are ca obiect decizia nr. 1612 din 11 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin care s-a constatat perimată cererea de revizuire formulată de către revizuentul A. împotriva deciziei nr. 919 din 28 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2019.

Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ. "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare".

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ. partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Prin edictarea acestei dispoziții legale, legiuitorul a avut în vedere posibilitatea repunerii părții în termenul legal de declarare a unei căi de atac sau a îndeplinirii unui act de procedură, în cazul în care partea dovedește existența unei "unor motive temeinic justificate" și care se referă la o împrejurare obiectivă de neîndeplinire a obligației legale, care să se fi produs înainte de împlinirea termenului prevăzut de lege.

În speță, decizia atacată a fost pronunțată la 11 noiembrie 2021, iar cererea de recurs înregistrată la Curtea de Apel Timișoara a fost depusă de recurent la data de 16 decembrie 2021, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosar recurs.

Având în vedere aceste aspecte, se reține că ultima zi de declarare în termen a recursului, în raport cu data pronunțării deciziei atacate era miercuri - 17 noiembrie 2021, așa încât depunerea cererii de recurs la data de 16 decembrie 2021 se constată a fi făcută cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Așadar, conform dispozițiilor art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzis să se îndeplinească un act de procedură.

Or, când legea procesuală stabilește un termen fix pentru exercitarea unui drept, iar dacă partea lasă să expire acest termen, fără a beneficia de el, intervine decăderea, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate, potrivit dispozițiilor art. 185 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că recursul formulat de recurentul-revizuent A. nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de dispozițiile legale, că partea nu a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului și nici nu a invocat existența unor motive temeinic justificate care să o împiedice să exercite dreptul de a ataca cu recurs decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale citate, să admită excepția tardivității declarării recursului și să dispună anularea recursului declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 1612 din 11 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII TIMIȘ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca tardiv formulat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 1612 din 11 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII TIMIȘ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2022.